* Un gălăţean îşi dedică timpul liber creşterii de porumbei campioni *
Un tânăr ambiţios peste măsură se îndeletniceşte de 18 ani cu un hobby înălţător, la propriu. Ovidiu Maftei a fost fascinat încă din copilărie de porumbei şi a hotărât - la o vârstă la care nu toţii copiii fac alegeri pe termen atât de lung - să-şi dedice timpul cunoaşterii şi îngrijirii micilor înaripate.
Acum, la vârsta de 29 de ani, când poate spune că a descifrat o parte dintre tainele columbofiliei, se amuză atunci când îşi aminteşte de încercările prin care a trecut împreună cu îndrăgitele lui păsări.
„Când aveam 5 ani, bunicul mi-a adus un porumbel voiajor rănit, care până la urmă a murit. Mai târziu am avut altul alb, de la un vecin, iar la 11 ani mi-am cumpărat singur primii şase porumbei. Mi-i doream de multă vreme, deşi părinţii nu erau de acord”.
„Le-am făcut o cuşcă dintr-un televizor vechi şi am început să-i cresc în grădină. Când eram în clasa a VII-a, vreo 40 de păsări mi-au fost mâncate de dihori şi pe cele 14 care mi-au rămas le-am mutat acasă, în balcon, în ciuda protestelor alor mei”, îşi aminteşte Ovidiu de începuturile acestui hobby.
Din punctul lui de vedere, primii ani au fost o muncă de Sisif, căci porumbeii îi mureau ba mâncaţi de pisici, ba din cauza hranei nepotrivite. Dar asta nu l-a descurajat, ci l-a îndemnat să caute răspunsuri, soluţii şi să încerce din nou.
Secretele columbofililor
Crescătorul de porumbei şi-a dat seama că trebuie să găsească singur răspunsuri la întrebările care îl macină, aşa că a început să studieze comportamentul animalelor de orice fel şi să facă o paralelă cu specia care îl interesa.
A aflat astfel că prin alimentaţie se poate schimba culoarea canarilor - care la origine sunt galbeni - şi a aplicat asta la porumbei.
Fiecare pui care iese din ou este o mână de lut pe care Ovidiu trebuie să o modeleze cu răbdare şi atenţie pentru ca pasărea care îşi va lua zborul din mâinile lui să fie puternică şi frumoasă.
„Porumbelul îşi formează de mic caracterul, la fel ca şi oamenii. Trebuie să înveţi cum să îl îngrijeşti ca să nu crească la întâmplare, să arate şi să zboare exact cum vrei”, este de părere columbofilul gălăţean care are în prezent peste 100 de exemplare cărora le cunoaşte fiecăruia arborele genealogic, trăsăturile şi aptitudinile.
Dovadă a atenţiei pe care le-o acordă păsărilor lui preferate este şi premiul pe care l-a obţinut luna trecută la Expoziţia de porumbei de la Galaţi, cu un porumbel jucător de Galaţi, bălţat pe roşu.
Ovidiu Maftei a participat la prima expoziţie în urmă cu zece ani şi spune cu părere de rău că rasa „Jucător de Galaţi” nu este apreciată la adevărata ei valoare.
Crescătorul ştie că aceşti porumbei sunt pe cât de frumoşi arată în cuşti pe atât de graţioşi atunci când zboară şi ar vrea să le fie jurizat şi jocul, nu doar aspectul.
Jucătorii de Galaţi
La origine porumbeii provin din Iran şi Irak, acolo unde există o tradiţie legată de aceste păsări, care reprezintă un simbol al familiei. Aceştia nu pot fi vânduţi, doar se moştenesc, se prind sau se fură, aşa cum se bănuieşte că au ajuns şi pe meleagurile noastre.
„Jucătorul de Galaţi este o rasă formată aici. Se spune că atunci când au venit să ne cucerească, turcii au adus cu ei porumbei orientali, care s-au amestecat cu rasele autohtone şi cu altele aduse de greci”.
„Creşterea animalelor era pe atunci o îndeletnicire tradiţională, mult mai dezvoltată”, explică crescătorul gălăţean denumirea porumbeilor autohtoni pe care îi creşte de atâţia ani.
La fel ca şi vechii crescători de porumbei, Ovidiu Maftei nu vrea să vândă niciunul dintre exemplarele crescute de el, însă multe dintre frumoasele păsări le dăruieşte celor mai tineri, care încearcă să pornească pe acelaşi drum ca şi el.
Se spune că porumbeii simbolizează pacea interioară, armonia şi împăcarea, iar dacă e adevărat, atunci Ovidiu are provizii din acestea pentru tot restul vieţii.
