Una dintre ideile avansate de către membrii actualului guvern cu privire la posibilitatea creşterii încasărilor la bugetul de stat se referă la impozitarea veniturilor suplimentare venitului principal (adică altele decât cele trecute pe cartea de muncă) realizate de către persoanele cu handicap.
Astfel, acest gen de venituri ar urma să fie impozitate cu 16 la sută. O propunere care le-a speriat pe persoanele cu dizabilităţi, care şi aşa se descurcă extrem de greu din punct de vedere financiar.
Cum în zilele noastre o idee, propunere sau pur şi simplu „filozofie fiscală” enunţată de un ministru, să-i spunem, de Finanţe, sunt mai periculoase decât nişte legi aprobate, zvonurile privind impozitarea veniturilor realizate de persoanele cu handicap au panicat multă lume.
De aceea, pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap a apărut un comunicat de presă, în fapt, răspunsul Ministerului de Finanţe faţă de acest subiect.
„În conformitate cu dispoziţiile art.55 alin.4 lit.k ind.1) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, la funcţia de bază, nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit.
Nu intră sub incidenţa impozitării sumele acordate şi destinate persoanelor adulte cu handicap, astfel cum sunt reglementate în art.58 alin.4 din Legea nr.448/2006, care vizează acordarea de prestaţii sociale, sume care nu sunt asimilate veniturilor sau indemnizaţiilor de natură salarială, în sensul definit de Codul fiscal”.
Răspunsul însă nu lămureşte mai mult, pentru că, de fapt, se referă la o realitate existentă şi până acum: aceea că veniturile (pentru funcţia trecută în cartea de muncă) realizate de persoanele cu handicap nu sunt impozabile.
Despre eventualitatea realizării altor venituri, în completarea celor de pe cartea de muncă, niciun cuvânt…
Nevăzătorii, greu de angajat
Chiar şi în fază de propunere, ideea îi nemulţumeşte pe cei cu dizabilităţi. Ioan Lepădatu (FOTO), preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din Galaţi, spune că dacă s-ar aplica o astfel de măsură, ea nu ar fi bună.
Pe de altă parte, Lepădatu susţine că „sunt destul de rare situaţiile în care persoanele nevăzătoare lucrează. Asta, pentru că cei în vârstă deja sunt la pensie, iar tinerii sunt angajaţi cu mare greutate. Acum, mai ales, că este şi criză, patronii nu angajează deloc, aşa că ce să mai vorbim de angajarea persoanelor cu handicap”.
În urmă cu 20-30 de ani, persoanele nevăzătoare lucrau în diverse ateliere manufacturiere.
„Într-adevăr, se făceau perii, mături, coşuri de nuiele, însă cu timpul astfel de activităţi au dispărut… Atelierele s-au privatizat şi şi-au schimbat obiectul de activitate, iar astfel de meserii nu se mai practică acum…”, mai spune Ioan Lepădatu.
În momentul de faţă „cea mai bună meserie, adică una care se caută încă este cea de masor. Avem, la Spitalul Judeţean, la Baia Comunală (secţia de balneofizioterapie) dar şi la Asociaţia "Alternativa", de recuperare a persoanelor cu dizabilităţi în total, 23 de persoane nevăzătoare care lucrează ca masori”.
„În rest, este foarte greu, ca persoană nevăzătoare, să te angajezi. Aici intervine şi societatea, mentalităţile, care descurajează şi mai mult o persoană cu dizabilităţi, în intenţia sa de a se angaja”, a mai spus Ioan Lepădatu.
Potrivit acestuia, persoanele cu deficienţe de vedere primesc din partea statului un ajutor financiar, în funcţie de gradul de handicap la care a fost încadrate:
„O persoană nevăzătoare poate fi încadrată cu grad I de handicap, caz în care primeşte, cu tot cu însoţitor, 750 de lei, dar poate fi încadrată şi la gradul II de handicap accentuat, caz în care primeşte 234 de lei”.
În primul caz, suma de 750 de lei este compusă din suma acordată persoanei nevăzătoare (în jur de 300 de lei) şi suma acordată însoţitorului (450 lei), care, de cele mai multe ori, este chiar un membru al familiei, astfel că banii rămân la comun.
Fără vedere, dar operator pe computer
Şi totuşi, pentru a supravieţui cu o sumă de 300 de lei pe lună este aproape imposibil. Pentru nevăzătorii în vârstă, care au muncit, acest ajutor se adaugă la pensiile pe care le primesc pentru anii de muncă.
Pentru tineri însă, situaţia financiară se complică destul de mult. Din păcate, spunem, pentru că vorbim de tineri care au urmat cursuri liceale şi chiar universitare…
Din fericire, speranţa că se va găsi o soluţie. Asociaţia Persoanelor Nevăzătoare din Galaţi urmează să implementeze un proiect, cu finanţare europeană, care se referă la instruirea persoanelor nevăzătoare în utilizarea computerului.
Proiectul se referă la învăţarea persoanelor nevăzătoare să lucreze pe computer, fie pentru a activa, ulterior, într-o societate sau instituţie, fie doar pentru agrement.
„Softul permite ca persoanele nevăzătoare să lucreze la fel de bine pe computer ca unul care vede perfect. Este un program care se bazează pe comenzi vocale, adică computerul îi spune utilizatorului mereu pe ce tastă a apăsat, ce comandă a dat…”.
„Astfel, nevăzătorii pot apoi să lucreze la un birou, unde să opereze pe computer sau pur şi simplu pot folosi informaţiile pentru a naviga pe internet sau a-şi face prieteni, comunicând prin intermediul computerului”, ne-a declarat Ioan Lepădatu.
Proiectul, cu o valoare totală de 1,8 milioane euro, presupune instruirea a 30-40 de cursanţi şi se derulează de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Galaţi (alături de instituţiile similare din Harghita, Buzău şi Vrancea), în parteneriat cu Fundaţia italiană S.I.D.A.
