* Bunurile au fost distribuite în oraşele Tg. Bujor şi Bereşti şi în satele Umbrăreşti, Moscu, Pleşa şi Meria *
În ultimii cinci ani, Olanda, prin fundaţii care şi-au făcut un titlu de onoare din sprijinirea vârstnicilor grav bolnavi, din categoria celor rămaşi singuri şi neajutoraţi, persoanelor cu handicap sever şi familiilor situate, ca nivel de trai, pe treapta ultimă a sărăciei, a fost prezentă, în nordul judeţului Galaţi, cu ajutoare, la termene fixe - înainte de Crăciun şi la Paşti.
La începutul acestei luni, reprezentanţii de la Tg. Bujor ai fundaţiilor Van de Herik şi Goede Doel – pentru că olandezii sunt consecvenţi, odată demarat un proiect se ţin cu dinţii de el, nu-l abandonează! – au apărut iarăşi pe străzile din oraşele Tg. Bujor şi Bereşti şi uliţele din satele incluse pe traseul umanitar „Alimente pentru defavorizaţii din Umbrăreşti, Moscu, Meria şi Pleşa”.
Cu cei 4.000 de euro oferiţi de olandezi s-au cumpărat bunuri din care au ieşit, egale, 130 de pachete. În fapt, lăzi-navetă, de dimensiuni mari.
Ce s-a dăruit:
· ulei rafinat de floarea-soarelui, în recipiente de 2 litri;
· pate de masă, în cutii a câte 200 de grame fiecare,
· conserve de sardine în sos tomat,
· câte doi cozonaci cu rahat şi cacao,
· câte două kilograme de zahăr „Cămara Aniţei”,
· orez, conserve conţinând mazăre boabe (termen de valabilitate, 24 aprilie 2012),
· compot de ananas,
· lămâi de cea mai bună calitate, portocale,
· câte patru kilograme de făină albă specială, pentru făcut cozonac;
· pastă de tomate, la borcane de 720 de grame,
· pachete cu griş de grâu,
· câte 4 litri de băuturi răcoritoare,
· unt adevărat, cutii cu margarină,
· ciocolată,
· pungi cu fidea tradiţională, paste făinoase,
· dropsuri cu aromă de mentă, prăjituri şi biscuiţi în ambalaje de fabrică, pufuleţi…
Acasă la cel mai nefericit şcolar din judeţ (FOTO 1)
Nu s-a distribuit nimic la întâmplare. Totul a ajuns la semeni de-ai noştri fără picioare, orbi, paralizaţi, necăjiţi în ultimul hal…
Cazul cel mai strigător la cer este al Zamfirei Donose, din Bereşti, de la Blocul „Turn”. Suferă, după exprimarea fiului ei, Iulian, elev în clasa a treia, căci numai cu el s-a putut dialoga, „cu capul”.
Tot timpul, în pat. Nici sănătoasă, nici nebună. Numai cât să-i plângi de milă.
Cel care îi face mâncare şi o hrăneşte este Iulian. Din cauză că trebuie să aibă grijă de mama sa, a rămas, bietul copil, în pofida inteligenţei sale, repetent.
La 11 ani, cum se pricepe, într-o bucătărie-dezastru, curăţa cartofi la nesfârşit, pentru a-i prăji. Întâi îşi hrăneşte mama. Dacă mai rămâne ceva de la ea mănâncă şi el, dacă nu – „amână” prânzul.
Olandezii de la Goede Doel şi Van de Herik îl consideră prietenul lor. Pe lângă alimente i-au dat şi bani de buzunar, cerându-i să nu neglijeze şcoală. La vară e posibil să primească din Olanda hăinuţe şi încălţăminte.
