* Mai bine organizată şi mult mai bine finanţată *
Sindicatul Solidaritatea Sanitară a organizat, la începutul săptămânii, la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii o conferinţă de prezentare a sistemului sanitar din Franţa, un stat care acordă anual Sănătăţii 8 până la 11 la sută din PIB.
Invitaţii, în majoritate medici şi asistente medicale, au putut afla direct de la un funcţionar public francez cum este organizat sistemul francez de Sănătate la nivel naţional, dar şi la nivelul regiunilor, unde responsabilitatea le revine DRASS-urilor (Direcţiile Regionale pentru Afaceri Sanitare şi Sociale) şi la nivelul celor 96 de departamente unde acţionează tot atâtea DDAS-uri (Direcţiile Departamentale pentru Afaceri Sanitare şi Sociale).
„Manifestarea este parte a unui proiect în valoare totală de 1.845.625 de lei, desfăşurat cu finanţare din fonduri structurale, desfăşurat pe mai multe axe principale. Una dintre axe susţine pregătirea personalului medical, prin intermediul unor cursuri specifice”.
„Există şi studii realizate în cadrul proiectului şi orientat spre investigarea calităţii vieţii profesionale a personalului medical. Încercăm să aflăm în ce condiţii muncesc membrii corpului medical, ce-şi doresc etc.”.
O altă axă o reprezintă schimbul de experienţă între membrii sistemul românesc şi cei ai sistemelor medicale europene, cum ar fi cel francez sau cel spaniol”.
„Încercăm să prezentăm metodele alternative de organizare a sistemului medical, cu avantajele şi dezavantajele fiecărei forme”.
„Accidental sau nu, aceste informaţii sunt oferite auditoriului într-un moment în care sistemele de sănătate sunt în plină transformare”, a precizat preşedintele Sindicatului Solidaritatea Sanitară, Viorel Rotilă.
Sistemul franţuzesc de asigurări de sănătate
S-a vorbit de asemenea, despre sistemul de asigurări de sănătate, diferit faţă de cel din România.
Potrivit lectorului Bertrand Grosz, 75,5 la sută dintre cheltuielile din Sănătatea franceză sunt suportate de colectarea contribuţiilor numite asigurări de boală, sub protecţia cărora se află întreaga populaţie, chiar şi şomerii şi persoanele fără venit.
Francezii au Case Primare şi Case Regionale de Asigurări de Boală, dar şi o Casă Naţională.
Există, evident, şi asigurări de sănătate suplimentare, de administrarea cărora se ocupă trei tipuri de instituţii: cele mutuale, companiile de asigurare private şi instituţiile de prevedere (conduse de sindicate şi de angajaţi).
Mult mai mulţi medici decât la noi
Chiar dacă şi Franţa raporta, nu demult, că numărul medicilor săi este în scădere, oricum situaţia este una mult mai bună decât în România.
La ei, există în medie 3 medici la 1.000 de locuitori. La noi, pe durata anului trecut, spre exemplu, s-a constata că, în medie, unui medic nefrolog i-ar reveni 100.000 de pacienţi.
În plus, medicii de familie nu sunt 3 la mia de locuitori ci, în cel mai fericit caz, unul la 2.200 sau puţin mai mult.
Cu alte cuvinte, Franţa are, fără doar şi poate, un sistem de sănătate mai bine organizat şi finanţat, a cărui structură şi funcţionare merită studiate.
