* Bătăi şi ameninţări cu moartea, din partea soţilor * Când au văzut cum bărbaţii le bat proprii copii, fără ca ele să îi poată opri, trebuie să fi fost cumplit pentru ambele mame * O nouă şansă, la Centrul Social pentru Mamă şi Copil al Fundaţiei Familia * Responsabilitatea asistenţilor sociali şi a mamelor este acum enormă: trebuie să îi crească pe cei mici astfel încât măcar aceştia să nu ajungă să se asemene cu bestiile care le sunt taţi *
Şi-au început vieţile de familie cu multe vise, la fel ca orice alte gălăţence: îşi doreau linişte, dragoste şi un cămin care să răsune de râsetele cât mai multor copii.
Este povestea unor femei de 31 şi 37 de ani din oraş, cărora viaţa le pregătise însă un viitor mult mai amar decât îşi închipuiseră ele vreodată.
Acum, după ce s-a oprit tăvălugul scandalurilor şi al bătăilor pe care le-au încasat de la soţi (uneori chiar alături de cei trei şi, respectiv, patru copii), locuiesc la Centrul Social pentru Mamă şi Copil al Fundaţiei Familia.
Încearcă să uite sau să ierte şi să meargă mai departe, de dragul lor şi al copiilor. Durerea lor este împărtăşită de tot mai multe gălăţence din oraş şi judeţ, ne spune directorul executiv al Fundaţiei Familia, Mariana Robea.
Băutura şi sărăcia i-au întors împotriva celor dragi
Din motive evidente, nu le vom dezvălui identităţile mamelor şi nici pe ale copiilor lor.
Vă spunem însă că una dintre femei are 37 de ani şi trei copii mici. A plecat de acasă când n-a mai putut să suporte viaţa alături de soţ.
„Eram săraci şi poate că şi de asta îşi ieşea din fire. Dar şi băutura a fost de vină”.
„Mă bătea şi se purta urât şi cu mine şi cu copiii. Până la urmă, n-am mai putut şi am venit aici”, povesteşte femeia.
Copiii nu spun nimic. Stau liniştiţi pe o bancă din apropiere şi încearcă să se prefacă neinteresaţi de prezenţa noastră.
Au suferit deja prea mult pentru vârsta lor şi au învăţat să se bucure de orice lucru, oricât de mărunt.
O altă mamă, o altă poveste sfâşietoare. „Băutura a fost probabil, cea mai mare problemă”.
„A ajuns să mă bată şi să mai dea şi în copii. M-a ameninţat că mă omoară”.
„Am patru copii, dar până la urmă am plecat cu ei şi am venit aici. Soţul nu m-a mai căutat niciodată, puţin i-a păsat de mine sau de copii”, povesteşte mama de 31 de ani.
Am îndrăzni să spunem că sărăcia şi boala (alcoolismul, în cazul de faţă) sunt din punctul nostru de vedere insuficiente pentru a-l determina pe un om să-şi maltrateze familia.
E vorba, pe undeva, despre o lipsă acută de înţelegere a ceea ce înseamnă să fii bărbat.
Viitorul din ochii asistaţilor
Cel mai mic copil cazat în centru are 5 ani, iar cel mai mare, 17. Acesta din urmă este elevul unui dintre cele mai severe licee din oraş, aşa că nu a vrut din start să i se facă publică identitatea.
Spre deosebire de bărbatul care i-a dat viaţă, el are deja un drum al lui şi un ţel bine definit.
Cu timpul şi sub îndrumarea dascălilor pricepuţi, va învăţa să ţină el laolaltă familia pe care tatăl lui n-a ştiut decât să o chinuie.
Cu toţii vor avea de învăţat din drama copilăriei lor şi, în cazul fericit, vor şti atunci când va veni vremea, să îşi întemeieze şi protejeze propriile familii.
S-au îndoit, dar nu s-au rupt
Mamele celor şapte copii s-au îndoit ca trestiile sub bătăile celor care n-au ştiu nici să le respecte şi nici să le iubească, dar nu s-au rupt.
Una dintre ele are chiar şi un loc de muncă, fapt care ar putea ajuta-o să locuiască, în curând, cu chirie.
Până atunci, cu ajutorul personalului din Centru – unde primesc, pe lângă cazare, trei mese zilnice şi consiliere – ambele mame încearcă să meargă mai departe, zi după zi.
Şi-o datorează lor, dar mai ales le-o datorează copiilor care trebuie să crească frumos şi să devină oameni adevăraţi, nu bestii asemeni taţilor care le-au răpit veselia primilor ani din viaţă.
„Unii ajung aici doar cu hainele de pe ei”
Detalii despre Centru şi despre ceea ce se întâmplă zilnic aici ne-a oferit directorul executiv al Fundaţiei Familia, Mariana Robea.
„Avem 20 de locuri, toate ocupate în acest moment. Iar cereri sunt, din ce în ce mai multe”.
„Beneficiarii – care potrivit legii rămân aici între 90 şi 180 de zile – primesc cazare, mâncare şi consiliere”.
„Banii vin de la Consiliul Local şi Consiliul Judeţean, dar mai accesăm şi fonduri europene, pentru că nevoile asistaţilor sunt mult mai mari decât vă închipuiţi”.
„Unii ajung aici numai cu hainele de pe ei, aşa că trebuie să le asigurăm totul”.
„Unii rămân şi ceva mai mult la noi, pentru că nu îi putem arunca în stradă, dacă nu au unde să se ducă şi nu s-au integrat între timp”.
„În alte cazuri, familiile se reunesc”, a declarat Mariana Robea.
DJSP, în parteneriat cu Fundaţia Familia
„Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică a dezvoltat un parteneriat cu Fundaţia Familia”.
„Este important ca gălăţenii să ştie că un astfel de Centru pentru mamă şi copil există şi că nu trebuie să rămână pradă abuzurilor”.
„Astăzi, am trecut să le aducem celor mici câteva daruri: ghiozdane şi umbrele, care sperăm să îi protejeze simbolic de necazuri, pe viitor”.
„E bine de asemenea să insistăm asupra unei educaţii solide, astfel încât să nu se mai ajungă la astfel de acte de violenţă în
