* Doi tineri căsătoriţi şi cei cinci copii ai lor riscă să rămână în stradă * Au de plătit penalităţi de 5.000 de lei către Primărie * „Să-mi oprească Primăria toţi banii, inclusiv indemnizaţia pentru creşterea copilului, dar să nu ne dea în drum”, se roagă tatăl * Viaţa şi sănătatea celor şapte sunt ameninţate zilnic, în clădirea de pe Strada Alexandru Ioan Cuza, numărul 23 * Poate că, în ciuda literei legii, n-ar trebui să uităm să fim oameni *
Şase zile – doar atât va mai avea familia Ţaga un acoperiş deasupra capului. Apoi, începând de marţi, ceea ce Dumnezeu a unit şi a binecuvântat cu dragoste va reuşi să separe nepăsarea unor oficiali gălăţeni care nu înţeleg că şi cei mai săraci dintre noi merită să fie trataţi omeneşte.
Ni se pare de neacceptat faptul că Mihaela şi Vasile Ţaga vor ajunge în stradă, împreună cu cei cinci copii ai lor, fără să aibă nici cea mai mică vină. Şi-au plătit, cum au putut, datoriile către stat, iar nenorocirea care îi loveşte acum este cauzată de greşelile părinţilor, nu ale lor.
Ieri, mama disperată şi-a luat de mână trei dintre copii şi a venit la redacţia „Vieţii libere”. „Dacă ajung pe drum şi or să îmi ia copiii de lângă mine, e ca şi cum mi-ar lua toată viaţa” spune Mihaela Ţaga, aproape plângând. Când am văzut şi de unde ar urma să fie evacuaţi cei şapte, am înţeles ce însemnă lipsa de respect pentru semeni care nu au puterea să riposteze.
„Momentan, suntem lipsiţi de speranţă”
Vasile Ţaga îşi duce cei 36 de ani sub povara bolii. Are epilepsie şi diabet, iar condiţiile în care trăieşte sunt departe de a-i favoriza recuperarea.
Ne spune că lucrează ca muncitor necalificat la Administraţia Pieţelor, dar acum este în concediu de creştere a copilului. Asta îi aduce şase milioane lunar.
Din alocaţiile a doi copii care merg la şcoală şi din toate câte le mai poate face strânge vreo 900 de lei, din care plăteşte utilităţile modeste ale casei, îşi hrăneşte familia şi mai cumpără şi ceva medicamente.
Alături de soţie, are grijă de mezina familiei, Steriana Roxana, care a împlinit 1 an şi 10 luni. În curând, însă, tatăl se va întoarce la muncă, iar Petrică (12 ani), Loredana (9 ani), Marian (4 ani) şi Andreea (3 ani) ar rămâne doar în grija mamei. Asta, dacă părinţii nu vor ajunge să locuiască pe stradă, iar copiii în vreun centru de plasament.
„Să nu-mi ia copiii, se jeluieşte Mihaela Ţaga. Mor fără ei! Şi soţul meu la fel. Noi nu i-am făcut să-i dăm. Încercăm să-i creştem aşa cum putem. Să nu vină, că nu-i dau la nimeni”.
Datoriile părinţilor apasă pe umerii copiilor
„Contractul de închiriere pentru camerele în care locuim e pe numele tatălui meu, Constantin Căliman. El a murit aici la Spitalul de Psihiatrie, iar mama a murit şi ea, la Găneşti. Ei au avut datoriile astea la chirie şi n-au spus nimic până în ultimul moment. Noi plătim lunar, că dăm puţin la zi. Am fost în audienţă la domnul primar şi ne-a spus să stăm aici, dar să plătim lunar şi din penalizările de 5.000 de lei. Şi plătim câte un milion jumătate, două, în fiecare lună”, spune Mihaela Ţaga.
„Şi să vedeţi cheltuielile pe care le-am făcut aici: am tencuit, ca să nu cadă cărămizi să-mi omoare copii. Am tras curent din banii mei – 1.700 de lei. Apa pentru toaletă – trasă tot de mine printr-un furtun”, mai spune tatăl celor cinci copiii.
„Dau toţi banii, dar să nu mă dea în drum!”
„Mai mult nu putem, spune Vasile Ţaga. Dar am zis aşa: de luna asta, când vine indemnizaţia pentru Steriana şi alocaţiile, să îi oprească Primăria pe toţi. Apoi când iau salariul, din august, la fel, îi dau pe toţi, fără să opresc un leu. Nu ştiu ce-o să mâncăm toţi şapte, dar o să găsesc eu o soluţie, aşa bolnav cum sunt. Dar să nu mă dea afară din casă, că nu vreau să-mi pierd copii”.
Evident, Primăria nu poate pune poprire pe indemnizaţia de creştere a copilului şi, din câte ştim noi, nici pe mai mult de o treime din salariul bărbatului.
Soţii Ţaga spun că la începutul lunii ianuarie au intrat în audienţă la primarul Dumitru Nicolae şi că acesta le-a înţeles necazul şi le-a permis să rămână în casă, dacă îşi achită penalităţile în rate.
„Atunci de ce a fost nevoie ca ieri să intre de la Primărie în casă la noi cu mascaţii, să ne sperie copii?”, se întreabă Mihaela Ţaga. „Noi nu suntem violenţi şi oricum nu făceam rău nimănui, chiar dacă vorbeau frumos. Ne-au spus că dacă până pe 1 iulie nu dăm 2.500 de lei, ajungem în drum, iar copiii la Protecţia Copilului”, povesteşte femeia.
Rămâne de văzut dacă cei responsabili de soarta acestor şapte suflete vor înţelege că legile sunt făcute pentru a asigura bunăstarea cetăţenilor, nu pentru a dezbina familii unite şi nici a trimite oamenii să se zabtă în mizeria canalizărilor.
Un regat al mizerie şi al bolii
Locuinţa soţilor Ţaga n-are parcă nimic în comun cu centrul oraşului pe care îl vedem cu toţii, zi de zi. La parter sunt două odăi ale căror uşi sunt legate cu sârmă.
Din cea de pe stânga nu ne răspunde nimeni, dar Vasile Ţaga deznoadă sârmele şi ne dezvăluie o privelişte îngrozitoare: o ghenă în care probabil cineva se mai întoarce să doarmă, din când în când.
Pe uşa din dreapta pătrundem într-un alt infern: o duhoare grea răzbate până în hol, iar odată intraţi în camera cu pricina, nu ne mai dorim decât să ieşim mai repede în stradă.
O femeie şi un bărbat ne privesc parcă fără să ne vadă şi fără să înţeleagă ce vrem. Vecinii încep să îi ocărască, spunându-ne că respectivii folosesc întrega cameră pe post de toaletă publică.
Capcane care pun vieţile copiilor în pericol
Scara spiralată care duce spre camerele familiei Ţaga e o adevărată capcană. Treptele din lemn vechi şi ros sunt strâmbe şi ar putea să se prăbuşească în orice moment. Vai şi amar dacă s-ar prăvăli de aici vreunul dintre copiii mici!
Parte a etajului clădirii este de asemenea o reală ameninţare: printre scândurile murdare se vede solul, aflat la câţiva metri dedesubt. „Mai demult, pereţii puteau să cadă peste copii. Şi la parter şi pe scară în spirală. Am tencuit şi noi cum am putut, ca să asigurăm locul”, ne spune Vasile Ţaga.
Din păcate, pericolele încă pândesc la tot pasul. „Şi să vedeţi seara şi noaptea ce guzgani ies de peste tot”, ne spune Mihaela Ţaga. „Când ieşim din casă noaptea, luăm un băţ gros după noi, că nu se ştie …”.
Naşa le-a deschis drumul
Cea care a adus-o pe Mihaela Ţaga la redacţie a fost naşa a doi dintre copii, Steriana Mătcaşu. Femeia aşezată, încearcă să le fie alături.
„Dacă e cazul, le dau eu vreo 5 milioane de lei, dar mai mult n-am. Dar vreau s-o ajut pe Mihaela cum pot, că mi-e dragă. A crescut în poarta bisericii, la Sfântul Spiridon şi când m-a rugat să fiu naşă pentru copii m-am bucurat. Tare-mi sunt dragi! Şi părinţii îi iubesc, să ştiţi. Îi omoară pe amândoi, dacă le ia copiii””.
