Au mai rămas două zile până când cei şapte membri ai familiei Ţaga despre a căror dramă v-am relatat în ediţia cotidianul nostru din data de 25 iunie, ar urma să ajungă în stradă.
Primăria spune că au beneficiat de înţelegere
Primăria Galaţi ne-a informat printr-un document scris că imobilul respectiv este propus pentru demolare încă din anul 2001 şi că Mihaela Ţaga şi-a luat angajamentul de a plăti, în 2006, datoria lunară către Primărie, în tranşe lunare de 150 de lei.
„Acest lucru nu s-a realizat”, se arată în documentul remis redacţiei şi semnat de primarul Dumitru Nicolae. „…doar urmărind cronologia evenimentelor intervenite în relaţia dintre chiriaşii de pe Strada Al. I. Cuza nr. 23 şi autorităţile locale se poate constata că nu poate fi vorba despre o „nepăsare a unor oficiali gălăţeni” şi că familia Ţaga a beneficiat de înţelegere din partea autorităţilor locale – în ciuda faptului că a fost reziliat contractul de închiriere de către instanţă.
Şi această înţelegere durează nu de cinci-şase zile, ci de mai bine de şapte ani, timp în care familia Ţaga ar fi avut timp să intre în legalitate”, se mai arată în documentul citat.
„Autorităţile locale sunt obligate să îi trateze pe toţi gălăţenii cu aceeaşi măsură şi toţi trebuie să înţelegem că trebuie să plătim cheltuielile legate de locuinţa şi gospodăria fiecăruia dintre noi”, susţine documentul oficial remis redacţiei.
Îi lăsăm să sfârşească aşa?
Ieri, membrii familiei Ţaga se luptau cu disperarea. Afară ploua cu găleata, iar ei urmează să ajungă în stradă, cel mai probabil mâine. Cei cinci copii - de 12 ani, 9 ani, 4 ani, 3 ani şi un an şi 10 luni - vor fi preluaţi, credem, de Protecţia Copilului – serviciu care are şi aşa destui minori de care să se ocupe în prezent. Iar Vasile şi Mihaela Ţaga n-au decât să se mute prin vreun canal şi să îşi trăiască acolo, în continuare, viaţa de familie.
Depinde acum numai de noi dacă această familie se va rupe sau nu în bucăţi! „Să mă mai lase până pe 10, când iau banii, se roagă Vasile Ţaga. Şi dau tot ce am, numai să nu mă dea în drum”. Oricum, e momentul ca oamenii cu suflet mare să îşi arate dorinţa de a ajuta.
Ca să vă demonstrăm că nouă ne pasă, vom reveni cu detalii referitoare la soarta celor şapte suflete şi în zilele care vin. Nu încheiem fără să vă reamintim apelul pe care vi l-am lansat în acest caz: să nu uităm nicio clipă să fim oameni!
Mesajul unui vecin al familie Ţaga
Iată ce ne scrie, pe forumul „Vieţii libere” un cititor care semnează simplu „un gălăţean”.
„Am avut ocazia sa cunosc aceasta familie. Îi ştiu de circa 10 ani... ba mai mult am cunoscut toate familiile ce au locuit în acel imobil ( …. )Pe copiii acestei familii îi văd în fiecare dimineaţă cum merg la şcoală (băiatul cel mai mare, Petrică, îi ţine de mână pe ceilalţi doi şi îi duce la şcoală şi la grădiniţă).
Ţi se rupe inima când îi vezi. Ţaga Vasile ar munci aproape orice, dar din cauza bolii stă doar la mâna celor câţiva locatari de pe stradă. Vai de mama noastră, în ce ţară am ajuns să trăim”.
