Puţin câte puţin, tot mai mulţi dintre gălăţeni încep să simtă pe pielea lor efectele scumpirilor din ultima vreme.
E drept că preţurile alimentelor n-au explodat încă, dar câţiva bani care s-au adaugat la preţul legumelor, adunaţi cu alţi câţiva lei în plus de la preţul în creştere al produselor din carne, se adună şi ajung să destabilizeze bugetul gălăţeanului de rând.
În vreme ce unii susţin că ar trebui făcut ceva pentru ca lucrurile să nu ia o întorsătură urâtă pentru gălăţenii săraci, alţii se mulţumesc cu ce au şi se roagă să nu prindă şi vremuri mai grele.
„Să nu ne fie şi mai rău!”
„Ce să vă spun, se mai simt şi scumpirile! Dacă ne ajung banii? Păi cum să ne ajungă domnule? Dar, ce să facem …. Oricum ar fi, bine că măcar mai avem câte ceva. Eu zic „Să ne ferească Dumnezeu de mai rău”, ne spune doamna Maria, pensionară (foto 1).
Poate că mulţi dintre gălăţeni ar fi ceva mai fericiţi dacă ar reuşi să gândească aşa. Totuşi, nu vedem nimic în neregulă cu dorinţa celor mulţi de a duce un trai decent, inclusiv din punct de vedere financiar.
„Noi, ca noi, dar ceilalţi mai săraci ce fac?”
La nici câteva minute, printre tarabele din coasta Pieţei Centrale, ne-am întâlnit cu domnul Dinu (foto3), în vârstă de 52 de ani.
„Eu nu simt nicio scumpire deocamdată. Dar nu despre mine e vorba, că eu lucrez în străinătate şi câştig mai bine. E vorba despre oamenii de aici, care n-au unde să se ducă şi ce să facă. Pentru ei ar trebui făcut ceva, ca să nu mai trăiască în fiecare zi atât de greu”, apreciază gălăţeanul.
NU la fel gândeşte domnul Radu (foto 2), un pensionar în vârstă de 53 de ani.
„Eu, sincer, simt scumpirile. Nici n-aş avea cum să nu le simt. Şi, până la urmă, chiar dacă eu nu le-aş simţi, sunt sigur că pe alţii îi apasă. Şi aceia nu sunt şi ei oameni la care trebuie să ne gândim?”
„Parcă nu mai e ca anul trecut!”
„Nu ştiu, parcă s-au cam scumpit toate mărfurile, chiar dacă nu cu mult. Şi faţă de anul trecut, parcă nu se mai ieftinesc fructele la timp. Vişinele, spre exemplu, rămân de atâta vreme tot 4 sau 5 lei kilogramul”.
„Cam scumpişoare, zic eu. Nu ştiu dacă e numai creşterea cotei TVA, dar preţurile ar trebui să fie ceva mai mici”, ne spune doamna Tinca (foto 4), în vârstă de 61 de ani.
Concluzii
Gălăţenii n-au cum s-o ducă bine, într-o ţară în care salariile scad, iar preţurile cresc în permanenţă, fie că autorităţile o recunosc, fie că nu.
Poate că, printr-o minune, guvernanţii vor vedea, înainte să fie prea târziu, că românilor le este tot mai greu şi că planificarea unor salarii şi pensii mizere pentru a acoperi măcar nevoile de bază ale unei familii a devenit aproape imposibilă.
Poate că, în al doisprezecelea ceas, vor vedea că românilor le e teamă că nu-şi vor mai putea asigura coşul zilnic, ca să nu mai vorbim despre plata ratelor, întreţinerii, utilităţilor etc. Poate…
