* În piaţa din Micro 40, castraveţii se vând şi pe caiet * Unii datornici au „uitat” de câţiva ani să-şi plătească legumele cumpărate * În lipsa oricăror dotări din partea administratorului, vânzătorii se autogospodăresc * Chiuveta din piaţă nu mai funcţionează demult, din cauza furturilor de apă ale locatarilor din zonă *
În piaţa din Micro 40, numai trei tarabe sunt ocupate cu marfă: roşii îngălbenite în aşteptarea clienţilor (4 lei/kg), cartofi încreţiţi de gânduri (1,5 lei/kg), vinete pălite de căldură (2 lei/kg), castraveţi care nu mai înţeapă demult şi pătrunjel şi mărar, în legături gata leşinate. Motivul?
Căldura care se revarsă dinspre acoperişul de metal şi lipsa clienţilor. „Oamenii fac piaţa în 39, aici vin aşa, la urgenţă, dacă rămân fără o legătură de mărar sau pentru un cartof…”, ne explică veterana pieţei, tanti Buruiană. Serios?
„Da, aşa mă cheamă, Maria Buruiană, dar să ştiţi că nu vând buruieni rele… numai din cele bune”, ne spune precupeaţa, care se laudă că vinde în piaţa din Micro 40 de ani de zile. „Păi ce să fac? Am pensie de cinci milioane de lei vechi, nu-mi ajunge, asta după ce am muncit 25 de ani în industria alimentară”, continuă femeia, în timp ce o serveşte pe unica clientă care a venit la tarabă, în decurs de un sfert de oră, cât am stat de vorbă.
Tanti Buruiană are pe tarabă de toate: vinete, la 2 lei kilogramul, ardei, la 3 lei, castraveţi şi la 1,50 şi 2,50 lei, dovlecei, la 2 lei şi… prune la un leu kilogramul. „Dincolo e mai scump, se dă cu 2 lei”, observ cu voce tare, uitându-mă la taraba de alături. „Da’, dar alea, de 2 lei, sunt prune, ale mele-s perje…”, mă lămureşte, serioasă, tanti Buruiană, de îmi ia cam un minut să mă prind de poantă…
Cu soarele în cap, fără apă curentă şi vânzarea pe caiet
Dincolo de glumă, tanti Buruiană ne spune oful ei cel mare: căldura. „Nu ne face, domnule, şi nouă, un acoperiş cum se cuvine, acesta din fier se încinge şi ne omoară legumele… arunc legături întregi de verdeaţă, gata pălite”, ne spune femeia. Privesc în sus şi văd, între foliile de metal, postate bucăţi de carton şi plastic.
„Ce este cu astea?”, întreb, nelămurită de aspectul de iarmaroc. „Păi eu le-am pus. Am suit doi beţivi sus pe acoperiş şi au pus cartoanele acolo, să nu mai bată soarele în taraba mea. Nu m-a costat mult, le-am dat o sută de mii. Da’ acu’ le schimb, că am căpătat nişte uşi de bloc şi le pui pe alea, că-s mai bune…”, ne spune tanti Buruiană.
Privirea se opreşte pe scheletul unei chiuvete în care nu se mai adună acum nici măcar apa de ploaie… „Nu mai funcţionează de ani de zile. E şi normal, nici nu o să-i dea drumul”, ne spune, resemnată, femeia. De ce? „Cum de ce? Păi nu vă daţi seama câţi ar veni să ia apă de aici? Păi în jur sunt numai blocuri cu apa oprită. Şi al meu e la fel… Îşi bat joc de oameni, ne-au oprit apa rece, dar ne-a lăsat-o pe aia caldă, să te opăreşti cu ea. Ca să te speli, trebuie să umpli cada cu apă caldă, care costă nu?, şi apoi o laşi să se răcească. Acum, după o săptămână fără apă, chipurile, a venit Sanepidul şi ne-a dat drumul, cu condiţia să se plătească datoriile… Ie-te na!, nu o să plătească nimeni, de unde să dea oamenii?, nu au!”, comentează precupeaţa.
Femeia ne arată un caiet de dictando în care scrie cu litere de-o şchioapă numele clienţilor care cumpără… pe datorie. „Dau pe caiet, că n-au oamenii bani. Vin şi-mi aduc banii când iau şomajul, sau acela, ajutorul de la Primărie…Nu sunt bani, dar nici eu nu mă bucur la ei… dacă au luat castraveţii cu un preţ şi între timp a crescut preţul, nu le iau mai mult când aduc banii”, ne spune tanti Buruiană.
Vânzarea pe caiet are şi riscurile ei: „am datorii de patru-cinci sute de mii (de lei vechi) încă de acum patru ani… nu mai văd eu banii ăia. Asta e!, asta să fie paguba”, spune femeia.
Piaţa din Micro 40 moare, dar nu se predă!
Dacă tot nu există nici un fel de dotare în Piaţa din Micro 40, iar clienţii oricum nu se înghesuie, de ce se mai menţine o astfel de construcţie? Doar aşa, pentru a se justifica salariile câtorva angajaţi?
„Nu, piaţa din Micro 40 nu poate fi desfiinţată, deşi clienţii merg în piaţa din 39. A fost o discuţie pe acest subiect, însă au insistat cele câteva vânzătoare de acolo să nu se închidă, căci tarabele reprezintă unica lor sursă de venit… Există chiar şi un proiect de închidere a pieţei din Micro 40, realizarea unei construcţii cu acoperiş şi pereţi ca în hala de legume din Piaţa Centrală, - dar în acest an încercăm să obţinem fonduri pentru închiderea altor două pieţe: cea de legume, din Micro 39 şi Piaţa Moruzzi…”, ne explică directorul SC Administraţia Pieţelor Agroalimentare Galaţi, Eugen Zaharia.
L-am întrebat pe acesta şi despre chiuveta din piaţă care nu mai funcţionează de ani de zile.
„Nu putem să o repunem în funcţiune, pentru că toţi locatarii din zonă vin şi îşi spală maşinile în piaţă, am păţit acest lucru. Există acolo însă un WC concesionat de piaţă, iar vânzătoarele au cheie de acolo, de unde pot lua apă şi pentru a-şi uda legumele de pe tarabe…”, ne-a explicat directorul Zaharia şi motivul pentru care chiuveta din piaţă va rămâne, în continuare, secată…
