Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

* În spatele însănătoşirii fiecărui pacient se ascund, adesea, eforturile conjugate ale multor medici specialişti cu experienţă * Un sistem care aproape şi-a dat duhul, din punct de vedere financiar, se bucură în continuare de medici pentru care tratarea şi vindecarea semenilor nu este doar o meserie, ci şi o menire *

Poate o fractură, oricât de gravă, să ne ucidă? Evident, din nefericire, în unele cazuri, poate. În cele mai multe situaţii, însă, tratarea fracturii care ne imobilizează la pat este doar o piesă dintr-un puzzle complicat pe care doar un medic pasionat şi experimentat îl poate descifra, adesea doar cu ajutorul unei echipe de colegi de alte specialităţi.

Detalii despre astfel de situaţii  - în care vindecarea fiecărui pacient în parte este rodul unei munci susţinute a multor medici specialişti  ne-a oferit şeful secţiei de Ortopedie-Traumatologie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Galaţi, dr. Nicolae Gogulescu (FOTO).

„O cale de a părăsi viaţa”

„Politraumatismele prezintă urgenţe reale, mai ales că nu vorbim despre o singură leziune. În astfel de cazuri, 30 la sută dintre decese sunt cauzate de fracturile de bazin. Fracturile de şold, mai ales la bătrâni, reprezintă - aşa cum spunea Percival Pott (chirurg englez din secolul XVIII - n.r.) - o cale de a părăsi viaţa”. 

„30 la sută din bolnavii cu fractură de şold mor în următoarele trei luni. De ce? Răspunsul poate fi regăsit în afecţiunea care i-a cauzat vârstnicului fractura prin cădere. La persoanele de 60-65 de ani, la 100 de persoane, există într-un an de zile, în medie, 800 de căderi. La 80 de ani sunt 1.600 de căderi - deci numărul se dublează”.

„Cauzele frecvente ale acestor căderi sunt leziuni neurologice şi/sau cardiace. S-ar impune, deci, o voinţă de aprofundare a studiului asupra acestor cazuri. Adică ar trebui făcute examene amănunţite, iar bolnavul investigat din mai multe puncte de vedere: neurologic, cardiologic, ORL, oftalmologic”.

„Spre exemplu, un examen al fundului de ochi poate oferi informaţii despre circulaţia sângelui în cutia craniană. Un examen ORL poate pune în evidenţă existenţa unui vertij care poate fi cauză de cădere”.

„Însă oricât de amănunţite ar fi făcute aceste examene, nu trebuie uitat că există o categorie de accidente ischemice însoţite de o pierdere de câteva secunde a unui nivel optim de circulaţie cerebrală. Bolnavul cade, suferă fractura, iar pentru recuperare va fi nevoit să rămână în pat”.

„Aşezat în pat timp de până la trei săptămâni, poate suferi noi tulburări de circulaţie. În perioada asta, bolnavul poate să repete accidentul care i-a provocat fractura, în forma iniţială sau în formă agravată. În asemenea condiţii, ne-am putea aştepta la accidente urmate de paraplegii, hemipareze etc.”.

„Pe durata spiralizării, pacientul primeşte tratament antitrombotic. Pe secţie, cheltuim mai mult pe prevenirea accidentelor vasculare decât pe implanturi”, precizează şeful secţiei Ortopedie-Traumatologie.

Terapia de acasă

„Bolnavul trebuie să-şi continue terapia şi acasă, 30-35 de zile, după care, indiferent de tratament, incidenţa accidentelor trombo-embolice, mai ales a celor pulmonare, este aceeaşi. Totuşi, la 30-35 de zile, pe o osteosinteză bine făcută, bolnavul ar trebui să poată merge cu cârjele, indiferent de câte kilograme şi câţi ani are. Ori, tratamentul antitrombotic care îi salvează viaţă este medicamentos şi prin mişcare proprie. Până să ajungă la această mişcare, ar trebui susţinut de cineva”, adaugă dr. Nicolae Gogulescu.

Nevoia de kinetoterapeuţi şi de dotări

Poate că, în acest sens, absolvenţii facultăţii de kinetoterapie ar putea fi mai bine puşi în valoare. „Am avea nevoie de kinetoterapeuţi care să ne ajute. Datorită maseorilor mai putem face câte ceva, inclusiv scădea foarte mult numărul de escare”.

„Totuşi, escarele nu pot fi prevenite în totalitate în absenţa unor saltele specifice, pe care noi nu le-am avut niciodată şi care costă 300 de euro. La nivelul unei vieţi mi se pare puţin. Să nu dai aceşti bani şi să accepţi apariţia acestor leziuni care pot să bage omul în pământ nu e în regulă”, conchide şeful secţiei de Ortopedie-Traumatologie.

O viaţă închinată profesiei

Dr. Nicolae Gogulescu este medic la Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi din 1975 şi este, totodată, unul dintre cofondatorii Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Galaţi.

A prezentat în ţară şi în străinătate cazuri medicale unice în lume  (printre care şi cel al unei paciente care are un membru inferior funcţional, în ciuda faptului că genunchiul este poziţionat din naştere în locul şoldului).

Este autor şi co-autor al mai multor volume de specialitate printre care: „Studiu experimental al gleznei prin modelare matematică cu elemente finite”, „Atlas de Traumatologie osteo-articulară” şi „Ortopedie-Traumatologie”. La ultimele două volume, coautor este fiul medicului, dr. Bogdan Gogulescu, de asemenea ortoped cu experienţă internaţională.

Dr. Nicolae Gogulescu  ne spune că în medicină se învaţă continuu şi că, în fiecare dimineaţă, începând cu ore foarte mici, îşi rezervă timp pentru consolidarea propriei pregătiri de specialitate. Şi-a păstrat, în trei fişete mari şi, mai nou, pe computer, fişe ale tuturor cazurilor pe care le-a tratat în cariera sa.

Citit 4144 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.