Chiar dacă au trecut atâţia ani, gălăţenii, în special cei de vârsta a treia, încă îşi amintesc de acţiunile organizate înainte de 1989, cu ocazia zilei de 23 august. Mulţi din vârstnici zâmbesc când povestesc despre defilările de altădată, însă se întristează repede, realizând realitatea în care trăiesc astăzi.
Niciunul din cetăţenii cu care am vorbit nu a ştiut să spună ceva despre momentul 23 august 1944, la Galaţi. Însă, din evocările sărbătorilor de altădată, putem spune că, an după an, timpul îngroapă amintirile din perioada roşie, iar gălăţenilor nici nu le pare foarte rău. Regretul apare când, după un trecut roşu, urmează un prezent deloc roz…
„Era frumos, o sărbătoare… ”
Ca în orice oraş din România, şi la Galaţi, ziua se sărbătorea cu mare fast. Pe principala stradă a municipiului, pe Domnească, avea loc marea defilare, la care participau pionierii, gărzile patriotice şi oamenii muncii, angajaţii întreprinderilor, ai combinatului siderurgic Sidex, ai şantierului naval. Coloana, cu pancarte şi care alegorice se încheia cu sportivii locali, membri ai diverselor cluburi.
„Aaa, era frumos. Nu prea ştiam noi clar semnificaţia istorică a zilei de 23 august, însă ca manifestări… Participam la defilare, aici, pe Domnească, se montau tribunele oficiale, la care se aflau conducătorii locali şi cei veniţi în vizită… Lumea defila, cu pancarte, sportivii, de la cluburi, încheiau coloana, care se aduna încă dis-de-dimineaţă, la Grădina Publică. Veneau, apoi, aşa, pe Domnească, către Hotel Galaţi”
„După demonstraţie, lumea se împrăştia, mergeau oamenii la un mic, la o bere… Eu locuiesc aici, la blocurile acestea şi vedeam din balcon defilarea. După, veneau la noi rudele care participau la defilare, făceam masă, era frumos”, ne-a relatat doamna Maria Rizea, de 66 ani (FOTO 1).
Doamna a fost unica interlocutoare căreia i s-a părut că ştie ceva despre 23 august 1944 şi Galaţiul vechi: „parcă ştiu că a fost bombardat… că au picat clădiri vechi, cele din Valea Oraşului, dar nu mi-a povestit nimeni, ce am auzit eu, aşa, pe la şcoală”.
Alături de dânsa, Avramia Bute, de 71 de ani (FOTO 2), râde ştirb: „Ce se sărbătorea? Era ziua României… o sărbătoare. Cum ce se făcea?, se defila, dar eu nu defilam, eu munceam, că era bărbatul liber…”.
Privirea i se înnegurează când o întreb ce program şi-a stabilit pentru 23 august 2010: „Ce program? Acum soţul e bolnav, şi-a pierdut memoria… necazuri!, de sărbătoare îmi mai arde mie?”.
Totuşi, încet, limba i se dezleagă. Nu reţine nici carele alegorice de la defilările comuniste şi nici gustul micilor; are însă amintirile din timpul războiului.
„Eram mică, cred că aveam 5 sau 6 ani, dar ştiu că la ţară, unde eram, erau şanţuri, adică tranşee. Şi când veneau avioanele ne aruncam în şanţuri. Şi ne spuneau părinţii să nu ieşim la poartă când trec maşinile… că ne iau ruşii, sau nemţii şi ne omoară”.
Doamna Niculina Popa, de 68 de ani (FOTO 3), s-a luminat toată la faţă când am întrebat-o ce îşi aminteşte de sărbătoarea de 23 august de dinainte de ’89: „Era frumos, o sărbătoare! Lumea era bucuroasă, fericită… eu aşa îmi amintesc”.
De aşteptat sau nu, tinerii pe care i-am oprit din drum pentru a-i întreba dacă ştiu semnificaţia zilei de 23 august, s-au eschivat, însă fără a lăsa impresia că au reţinut lecţiile predate la orele de istorie… (FOTO 4 şi 5)
„Pe vremea lui Ceauşescu găseai un cinci bani pe jos, acum nici atât!”
Soţul doamnei Niculina, Nicolae, de 71 de ani (FOTO 6) spune, dezamăgit, că „da, era frumos atunci, pentru că şi timpurile erau altfel… atunci existau bogaţi şi săraci. Acum există foarte bogaţi şi foarte săraci. Într-adevăr, de 23 august, pe vremea aia, era fericire… acum lumea nu mai este fericită de 23 august pentru că e jale, nu vedeţi? Le-a tăiat banii la bugetari cu 25 la sută, pensiile vrea să le impoziteze”.
„Pe vremea lui Ceauşescu mai găseai un cinci bani pe jos, acum nici atât nu găseşti, că n-are lumea bani, asta-i! Situaţia e critică. Nu vedeţi? Pe atunci s-au construit atâtea blocuri, întreprinderi, acum ce se face? Se plâng că nu au grădiniţe sau cămine, dar biserici avem una lângă alta. Sunt creştin, dar ar trebui să punem accent şi pe educaţie… Nu mă vait că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, dar sunt nişte realităţi”.
„E de domeniul trecutului ce era pe 23 august. Nu cred că ar trebui să ne amintim… Nu are rost. Cred că ar trebui să ne concentrăm la prezent şi mai ales la viitor, la copiii care se nasc. Ei nu au dreptul la viaţă? Nu vedeţi ce se întâmplă? Cu spitalele, cu criza asta, cu ţara asta care se împrumută ca să dea pensii, astea sunt realităţile noastre”, ne-a spus şi domnul Mihai (FOTO 7).
