Scăderea nivelul de calciu din organism până la pragul hipocalcemiei (lipsei de calciu - cum este cunoscută în limbaj comun) nu este neapărat o boală în sine, ci mai degrabă un dezechilibru apărut în organism. Evident, acest lucru nu înseamnă că hipocalcemia, odată instalată, trebuie neglijată.
Cel mai adesea, neajunsul cu pricina - mai ales în forma sa cronică - poate fi depistat prin intermediul analizelor de sânge. Hipocalcemia tranzitorie, însă, e descrisă mai degrabă ca o consecinţă a unor boli grave, cum ar fi insuficienţa renală sau prezenţa unor infecţii severe în organism şi poate uneori să nu fie depistată prin analize de sânge.
Hipocalcemia cronică este cauzată, în general, de hipoparatiroidism (afecţiune legată de funcţionarea glandelor paratiroide), de insuficienţă renală şi de lipsa de vitamina D3 şi magneziu. De asemenea, consumul de alcool, cafea şi tutun în exces vă pot accentua problemele legate de lipsa de calciu.
Cum se manifestă hipocalcemia?
Forma cronică a hipocalcemiei se poate manifesta uneori prin afectarea memoriei. Dacă uitaţi „de la mână până la gură”, cum spun bătrânii, lipsa de calciu din organism ar putea fi de vină.
Oboseala este un alt efect secundar al hipocalcemiei. Pacienţii care suferă de pe urma lipsei de calciu se plâng uneori şi de tremur generalizat sau al membrelor, de stări de slăbiciune şi de insomnii.
Consecinţele lipsei de calciu şi de magneziu din organism pot avea însă şi consecinţe mai grave, cum ar fi instalarea stărilor depresive şi apariţia tahicardiei. Nu în ultimul rând, au fost semnalate stări de anxietate şi hiperactivitate, dar şi amorţeală sau dureri musculare.
Tratament
Medicul este cel care stabileşte, în funcţie de caracteristicile dezechilibrului în cazul fiecărui pacient în parte, dacă este necesară administrarea de calcitriol, de magneziu sau de calciu oral.
Alimentaţia care să aducă un aport important de calciu organismului este bazată pe: produse lactate, gălbenuş de ou, diverse legume (printre care fasolea verde, varza şi conopida) şi fructe (cum ar fi strugurii, merele, alunele şi nucile). Pentru asimilarea calciului, organismul nu trebuie să ducă lipsă nici de magneziu.
În plus, iată şi un element asupra căruia medicii insistă ori de câte ori au ocazia: calciul administrat nu se asimilează corespunzător în organism decât dacă pacientul fac suficientă mişcare.
Dacă ignoraţi acest sfat şi vă administraţi calciu în timp ce leneviţi pe canapea şi vă vedeţi de stilul de viaţă nesănătos, aveţi toate şansele să nu rezolvaţi nimic, ba chiar să vă creaţi noi probleme de sănătate.
Gabriel Kolbay (din surse online)
