Nu puţini sunt gălăţenii care se întreabă, nemulţumiţi, de ce, în urma consultului de specialitate, medicul de familie le eliberează prescripţii pentru medicamente compensate doar pentru o perioadă de o lună şi nu pentru două sau trei luni?
Situaţia cu prescripţia pe o perioadă de doar 30-31 de zile se repetă, ne spun cititorii noştri, deşi Contractul Cadru pe 2010 prevede că prescripţia medicamentelor, în cadrul bolnavilor cronici, poate fi întocmită şi pentru două, respectiv, trei luni.
Lămuriri cu privire la această problemă ne-au oferit preşedintele Patronatului Medicilor de Familie din Galaţi, dr. Dumitru Mărăşescu, şi medicul de familie dr. Valentin Boldea.
„Poate fi un abuz!”
„Este adevărat că, potrivit Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS), o consultaţie este privită ca serviciu medical ce poate fi decontat doar atunci când se finalizează cu o prescripţie sau o trimitere. Drept e că majoritatea consultaţiilor se finalizează în acest fel. Probabil că ţi-ai putea chema pacientul lunar la consultaţie pentru a-i prescrie reţetă şi a-ţi creşte astfel numărul de servicii medicale oferite”.
„Dar dacă pacientul îţi solicită prescripţie pe trei luni, iar tu, ca medic, nu i-o acorzi doar pentru că vrei să mai bifezi nişte servicii, comiţi un abuz, din punctul meu de vedere”, a precizat dr. Boldea.
„În plus, eu nici nu-mi încurajez colegii să apeleze la o sporire continuă a numărului de servicii. Creşterea veniturilor e înşelătoare. Motivul: suma pentru plata acestor servicii către medici de familie e fixă la nivelul CJAS, iar creşterea numărului de prestaţii va duce la scăderea valorii punctului. Astfel, toată lumea va avea de pierdut”, mai precizează dr. Boldea.
Cazul bolnavilor cronici şi nevoie de monitorizare
Dr. Dumitru Mărăşescu ne-a explicat că, în cazul bolnavilor cronici, medicul are într-adevăr de ales între a prescrie medicamentele pe o lună, două sau trei. Nimeni nu îi forţează însă mâna medicului în această privinţă.
„Totul depinde însă de afecţiunile intercurente care intervin. În cazul în care pe fondul unei cardiopatii ischemice, să spunem, apar şi alte afecţiuni, cel mai bine ar fi să ţin pacientul sub observaţie, aşa că pot prefera prescripţia lunară a medicamentelor. Trebuie să monitorizez şi reacţia organismului la medicament. Dacă apare vreo alergie sau efectul administrării nu este cel scontat, nu e mai bine să constatăm acest lucru după o lună şi nu după două sau trei?”.
Concluzia nu e tocmai simplă, din câte înţelegem noi: dacă medicul vă prescrie reţeta la trei luni, ar putea pierde ceva bani pe partea de venituri rezultate din prestarea de servicii medicale.
Dacă însă prestează un număr sporit de servicii medicale, ar putea scădea punctul plătit pentru astfel de activităţi şi iarăşi medicul ar putea pierde bani.
Soluţia logică: acordarea de reţete astfel încât pacientul să nu se prezinte la consult decât atunci când este necesar. Iar o astfel de decizie o poate lua numai şi numai medicul.
