* La români, cauzele bolilor mintale ţin de realitatea imediată: sărăcia, şomajul, alcoolismul, pierderea locuinţei şi, crunt, dar adevărat, lipsa afecţiunii celor din familie... * E nevoie de un centru pentru tratarea afecţiunilor mintale cronice *
La Spitalul de Psihiatrie „Elena Doamna” din Galaţi am discutat, recent, despre cauzele care le provoacă românilor tot mai multe nevroze. „În ultimii 20 de ani, numărul nevrozelor s-a dublat”, ne pune în temă doamna dr. Gabriela Draşovean, medic primar psihiatru, director medical al aşezământului de boli psihice.
Dar nu numai nevrozele îi dau de furcă românului, ci şi alte forme ale bolilor mintale, cele mai grave fiind schizofreniile, afecţiunile psihice provocate de alcoolism, demenţa… Ba chiar în ultimii ani a apărut o nouă patologie, cea a soţului sau soţiei care are cealaltă jumătate plecată în străinătate, cel rămas acasă - neputincios în faţa problemelor - având tendinţa sinuciderii.
Statisticile sunt alarmante, tulburările psihice fiind între primele cauze care îl determină pe român să recurgă la gesturi extreme - sinuciderea.
Care sunt cauzele nesănătăţii mintale la români? Sunt multiple şi pe primul loc se află sărăcia, pierderea locului de muncă, alcoolismul, lipsa educaţiei, ne-a declarat şi dr. Eufrosina Cotoranu, medic primar psihiatru, secţia Psihiatrie III.
Cine sunt aceşti oameni?...
„Sunt cei mai amărâţi oameni ai societăţii. Ei au fost primii daţi afară când s-a pus problema restructurărilor în economia de piaţă; de lipsa lor de discernământ au profitat mai întâi cei apropiaţi din familie, luându-le locuinţa sau bunurile de valoare şi, adeseori, lăsându-i pe drumuri”, spune doamna dr. Eufrosina Cotoranu.
În anul 2009, în Spitalul de Psihiatrie „Elena Doamna” din Galaţi au fost internate 6107 persoane cu boli mintale, pentru care s-au făcut 7.199 de consultaţii în spital şi 11. 216 consultaţii acordate în cadrul Centrului de Sănătate Mintală.
Pentru îngrijirea acestor pacienţi există doar 12 medici, i-am inclus şi pe cei de la Centrul de Sănătate Mintală. Raportând numărul medicilor la cel al pacienţilor, rezultă o nevoie majoră a medicilor de boli mintale.
Doctoriţă Gabriela Draşovean ne-a spus că în Franţa, de exemplu, secţiile de psihiatrie nu depăşesc numărul de 20 de paturi, din care erau ocupate doar 9; fiecare medic consulta şi îngrijea zilnic, maxim 3 bolnavi cu afecţiuni psihice. Ideal ar fi să se discute cu 2-3 pacienţi pe oră, dar adeseori la noi se ascultă câte 7 pacienţi pe oră.
Tratament şi în ambulatoriu
În ziua documentării noastre, la secţia „Psihiatrie III”, sala de aşteptare era plină de pacienţi care se tratează în ambulatoriu, fiindcă aceste maladii, în forme uşoare, pot fi tratate şi acasă. Chiar este recomandată afecţiunea celor dragi. Adulţi de toate vârstele şi mai ales din rândul intelectualilor. Medicaţia (antipsihotice) este şi ea de ultimă oră, ceea ce face ca situaţie să fie ţinută sub control.
Se simte nevoie şi la secţia „Psihiatrie III” de modernizare, cum e la secţia „Psihiatrie I bărbaţi”, modernizată în anul 2009 şi unde totul sclipeşte... Între cele două pavilioane diferenţa de confort este majoră.
Cu toată aglomeraţia, luni, în jurul prânzului, în secţia „Psihiatrie III” domnea liniştea. Unii pacienţi erau adunaţi pe bănci, câţiva dintre ei la sala de sport unde încercau să facă faţă efortului, alţii în sala de mese...
„Ca peste tot în spaţiul românesc, problema este a deficitului de personal medical. În această privinţă suntem departe de normele europene privind îngrijirea acestor bolnavi şi, cu toate acestea, încercăm să facem faţă în condiţiile date. Nu avem numai deficit de medici, ci şi deficit de cadre medii, asistenţi şi infirmiere…”, a subliniat şi dr. Virgil Draşovean, medic primar psihiatru, şeful secţiei Psihiatrie III.
Dar, pe lângă aceste lipsuri, la Galaţi, se simte nevoia unui centru de cronici, fiindcă desfiinţarea spitalelor de la Vârlezi, Găneşti şi Nicoreşti provoacă mari drame în familiile acestor bolnavi, cu un stadiu avansat al bolii, pericolul fiind real şi pentru comunităţile în care trăiesc. Aceasta este o altă temă de casă pentru autorităţile noastre gălăţene, că tot s-au mutat spitalele în grija administraţiilor locale.
În această privinţă ar trebui să luăm exemplul Brăilei (dar şi pe el multor alte oraşe) care are un astfel de centru pentru cei cu afecţiuni psihice cronice şi care are mai mulţi specialişti ce tratează aceste afecţiuni. Noi avem de mai mulţi ani doar propuneri… Şi din ce în ce mai mulţi gălăţeni cu probleme de psihiatrie.
