* Bisericile şi „hrubele” – „aduse” în pântecul corăbiilor *La Sinagogă - 11,2 m adâncime O uimitoare superlucrare inginerească *
Deşi nu se văd, hrubele gălăţene sunt adevărate monumente istorice şi exemple de inginerie remarcabilă ale vremurilor trecute, încă misterioase: nu apar în documente sau pe planuri. De pe la sfârşitul secolului XIX, în presa vremii apar doar menţiuni ale prăbuşirilor de teren deasupra unor astfel de galerii.
Ele au fost minimalizate până acum, considerate „beciuri”, dar ce beci ar avea o astfel de structură, aşa cum arată o schiţă realizată de inginera Margareta Bălan, singurul expert şi verificator gălăţean atestat pentru terenuri de fundaţie. Schiţă pe care o puteţi vedea în imaginea alăturată.
Corăbiile comerciale veneau la Galaţi lestate cu cărămidă de Livorno şi se întorceau cu grâne şi alte mărfuri din portul Galaţi, crede inginera; cărămida era folosită la galerii. Idee de altfel susţinută şi de regretatul istoric Paul Păltănea.
„Bisericile toate sunt făcute cu cărămidă din aceasta, la fel şi galeriile subterane unde îşi ascundeau probabil avutul şi se ascundeau şi ei”.
Galerii erau şi între biserici. De-a lungul anilor, am descoperit sau am auzit despre astfel de galerii care plecau din zona gării şi puteau fi descoperite în zona străzii Brăilei, ducând, se spune, după ce traversau oraşul, spre Dunăre. Inginera gălăţeancă completează acum „harta” cu o galerie care venea dinspre Brateş spre centrul oraşului.
Dna Bălan are şi o metodă de a găsi traseul unei galerii: „Ca să poţi descoperi o hrubă, faci din doi în doi metri foraje, pe un traseu, şi când vii cu al doilea rând, o faci în şah. Şi atunci este imposibil să n-o găseşti!”.
Cea mai adâncă hrubă a descoperit-o în curtea Sinagogii – la 11,2 m. adâncime – acum plină cu apă. Dar, de obicei, galeriile nu puteau fi inundate, deşi cărămizile nu erau legate cu mortar, ci cu lut: şi deasupra, şi dedesuptul hrubelor există straturi de argilă prin care nu trece apa.
Arcul bolţii ţinea greutatea tavanului. Toate galeriile sunt standard, lucru greu de obţinut la o lucrare de asemenea proporţii: doi metri lăţime pe doi metri înălţime, toate începând printr-un plan înclinat – un „gârlici”.
Galerii lungi mai brăzdează şi pământul Brăilei şi al Reniului – este deci posibilă să fie o marcă a locului situat la limita fostului Imperiu Otoman.
Ce s-ar putea face cu hrubele gălăţene? Probabil că doar valorificarea culturală sau turistică, tronson cu tronson, de către proprietarii caselor de deasupra, ar putea să aducă în sfârşit câştig, altfel pericolul prăbuşirii a noi sectoare de hrube, antrenând străzi sau construcţii, rămâne în continuare.
Una peste alta, inginera Bălan trece şi zona veche a oraşului în zona instabilă, tocmai din cauza acestei reţele invizibile.
