* Afecţiunile specifice gălăţenilor trecuţi de 60 de ani * Medicina prevenirii îmbătrânirii premature * Pacientul, ca întreg * Bătrânului îi este cel mai bine acasă * Prea puţine locuri în cămine * În alte oraşe, vârstnicii pot fi instituţionalizaţi în mediul privat. În Galaţi, nu *
Pe măsură ce anii trec, sănătatea vârstnicilor este adesea tot mai fragilă, iar organismul lor e expus tot mai multor riscuri. Tocmai de aceea, mulţi dintre ei apelează la ajutorul medicului geriatru, care le poate uşura suferinţa şi îi poate învăţa cum să trăiască mai mult şi mai bine.
De fapt, medicul geriatru al gălăţenilor, dr. Aurelia Romilă, îi ajută şi pe vârstnicii din alte cinci judeţe: Tulcea, Brăila, Buzău, Vrancea şi Vaslui. „Avem astfel de pacienţi, care vin cu bilet de trimitere de la medicul de familie şi se internează în secţia cu 10 paturi din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă sau beneficiază de serviciile medicale oferite în regim în cadrul cabinetului din ambulatoriu”, precizează dr. Aurelia Romilă (FOTO), care a avut amabilitate de a ne oferi câteva informaţii referitoare la adresabilitatea serviciului şi la problemele cu care se confruntă vârstnicii gălăţeni.
V.L.: Doamnă doctor, cine se adresează serviciului de Geriatrie?
Dr. A.R.: Geriatria este medicina vârstnicului. Este acea specialitate medicală care se ocupă cu tratarea bolilor somatice (organice) ale vârstnicului, cu tratarea afecţiunilor sale psihice, dar şi cu reabilitarea persoanelor cărora afecţiunile de diverse naturi le îngreunează viaţa. Cu titlu general, persoanele care ni se adresează, deci persoanele vârstnice, au peste 60 de ani.
Totuşi, o astfel de delimitare nu se poate face întotdeauna, pentru că nu toată lumea îmbătrâneşte la fel. Secţia noastră se cheamă Geriatrie-Gerontolgie, iar gerontologie este, de fapt, ştiinţa care studiază procesele îmbătrânirii din punt de vedere biologic. Există şi o latură de gerontoprofilaxie, în cadrul căreia putem interveni cu metode specifice medicale în cazul persoanelor care au o îmbătrânire accelerată sau patologică, după cum o numi noi.
Vin chiar persoane care abia au trecut de 45 de ani ca să beneficieze de această gerontoprofilaxie şi ca să împiedice apariţia unor afecţiuni severe care vor duce, în cele din urmă, la apariţia unei îmbătrâniri cu dizabilităţi.
V.L.: Ce probleme de sănătate întâmpină, în general, vârstnicii?
Dr. A.R.: Există câteva mari grupe afecţiuni care afectează vârstnicul. Pe primul loc sunt afecţiunile cardiovasculare. Apoi avem afecţiunile cerebro-vasculare, printre care accidentul vascular-cerebral (AVC) de rezolvarea căruia se ocupă neurologii, noi fiind responsabili cu recuperarea pacientului. Pe locul trei se situează boala artrozică, osteo-artrozele şi tot ceea ce se poate numi reumatism cronic. Vorbim şi despre bolile neurodegenerative - arteroscleroza cerebrală şi demenţele.
Ponderea cazurilor de demenţă diagnosticate a crescut în ultimul timp, poate şi datorită faptului că medicina a evoluat, dar şi pentru că familiile vârstnicilor ştiu mai multe şi nu întârzie să vină la medic atunci când remarcă schimbări în comportamentul şi felul de a fi al acestora. Numărul cazurilor de demenţă nu a crescut acum, nu avem o epidemie. Doar că în trecut s-a constat o subdiagnosticare în cazul acestei patologii.
Trebuie spus, în cuvinte foarte simple, că demenţa înseamnă declinul facultăţilor mintale. Înseamnă afectarea memoriei, a gândirii, a judecăţii, a limbajului şi a comportamentului. La vârstnicul de peste 65 de ani este frecventă demenţa Alzheimer. Statistic, s-a constat că unul din 15 bătrâni de peste 65 de ani poate face demenţă. Mai mult, unul din patru bătrâni peste 85 de ani poate face demenţă.
V.L. Acţionează geriatria diferit faţă de alte specialităţi medicale?
Dr. A.R.: La geriatrie, vârstnicul este tratat holistic. Noi ne ocupăm de afecţiunile sale în întregul lor. Medicul neurolog sau cel cardiolog, spre exemplu, tratează afecţiunile specifice, dar noi trebuie să vedem aici pacientul ca pe un tot unitar.
Nu este deloc de neglijat faptul că, pe lângă tratarea bolii şi recuperarea după o fază acută a afecţiunii, noi - geriatria şi gerontologia - avem şi responsabilităţi legate de viaţa socială a vârstnicului. Trebuie să vedem şi cum este bătrânul îngrijit şi să găsim căi pentru ca el să-şi poată desfăşura viaţa într-un mod civilizat şi decent. Avem, în acest scop, geriatria socială.
V.L. Cum ar trebui îngrijit vârstnicul?
Dr. A.R: Cel mai bun loc în care poate fi îngrijit vârstnicul este în familie, acasă, eventual cu o persoană care să îl ajute în permanenţă, dacă este cazul. În mijlocul familiei sale, vârstnicul se va simţi cel mai bine. Există însă şi situaţii în care o astfel de îngrijire nu se poate realiza. Uneori bătrânul are familie, dar copiii sau celelalte rude nu pot să îl îngrijească pentru că au emigrat sau pentru că sunt foarte ocupaţi. Sau pur şi simplu nu vor să îi poarte de grijă.
Probleme apar şi în momentul în care vârstnicul nu are familie. În astfel de situaţii se recurge la instituţionalizare. Din păcate, instituţiile de la noi nu pot face faţă cererii actuale, la acest capitol. Singura soluţie rămâne ca vârstnicul să fie trecut pe o listă de aşteptare.
Din păcate, în Galaţi nu există, deocamdată, nicio modalitate ca vârstnicii să poată fi instituţionalizaţi în mediul privat. În alte oraşe, cum ar fi Bucureşti, Timişoara, Braşov sau Sibiu, au început să apară cămine private de bătrâni. Sperăm că vor apăra şi la noi, în curând.
