* Cauzele secundare care favorizează apariţia alcoolismului nu sunt foarte clare: lumea medicală ezită încă între a afirma cu certitudine dacă moştenirea genetică ar fi răspunzătoare sau dacă factorii sociali sunt determinanţi în această privinţă * Oricum, cauza principală e sigură: consumul constant de alcool *
Schimbări de personalitate
Ceea ce se ştie până acum este că alcoolismul este o boală, pe care o poţi dobândi sau, dacă luăm în considerare şi cealaltă explicaţie, pentru care există, deja, o înclinaţie de ordin genetic. Alcoolică este o persoană care consumă zilnic o cantitate de alcool, fără de care ar suferi de anxietate, iritabilitate, sau, pur şi simplu, fără de care „nu ar putea funcţiona” în parametri normali.
De asemenea, alcoolicul îşi schimbă vizibil personalitatea, după ce bea (poate deveni insistent, melancolic, sâcâitor, taciturn, certăreţ, etc) şi, foarte important, nu simte nevoia de a se opri din băut. Oameni respectabili, inteligenţi, pot deveni de nerecunoscut după 2-3 pahare de băutură: ţipă, bat cu pumnul în masă, vor să-şi impună punctul de vedere, sunt violenţi.
Banii - o problemă
Primul pas pe care trebuie să îl facă alcoolicul sau o persoană din familie care observă asemenea manifestări, este conştientizarea bolii şi acceptarea ei. De obicei, alcoolicii îşi ascund, instinctiv, viciul faţă de cei dragi, de aceea familia află ultima.
Alcoolicul nu poate fi împiedicat să bea, valoare având numai decizia sa de a renunţa la băutură. Unui alcoolic nu i se pot ascunde sticlele de băutură, nici lua banii - intenţia, deşi bună, va fi înţeleasă ca o pedeapsă şi va fi urmată doar de o îndârjire şi mai mare de face rost de băutură.
Alcoolicul suferă: fizic - posibilitatea de a face cancer la ficat, ciroză, ulcer crescând; psihic - alcoolicul experimentează, de la un punct al bolii, „petele albe” din memorie - nu îşi aminteşte ce a făcut sau a zis în momentul intoxicării; din punct de vedere al relaţiilor în cadrul familiei - banii vor deveni insuficienţi şi bugetul casei va resimţi această problemă, comunicarea cu cei dragi va fi neglijată, al statutului profesional care se va compromite încet şi sigur - colegii sunt printre primii care „se prind”, dar, în general, le este jenă să discute cu cel în cauză. Alcoolicul se degradează gradual şi se înstrăinează de cei care l-ar putea face să se simtă vinovat.
Remedii naturale
O persoană care vrea să renunţe la băutură trebuie să rupă legăturile cu anturajul cu care consumă de obicei. Trebuie să îşi găsească preocupări care să nu îi dea timp să se mai gândească la alcool.
O activitate sportivă nu poate decât să vină în ajutor celui aflat într-o asemenea situaţie. Trebuie consumate multe fructe, sucuri naturale şi evitate cafeaua, băuturile şi dulciurile care conţin alcool (energizantele, ciocolata).
Cel care a renunţat la băutură se numeşte în continuare „alcoolic” pentru că are o sensibilitate în acest sens. Alcoolismul nu se vindecă niciodată în totalitate - este un viciu la care se poate renunţa complet, dar care poate ataca din nou, cu aceeaşi intensitate, dacă se consumă chiar şi un singur pahar.
Conştientizare
În Occident, cei care se declară alcoolici (atunci când sunt întrebaţi ce vor să bea, de exemplu!) sunt priviţi cu un respect deosebit: oamenii şi-au conştientizat boala şi reuşesc să o ţină sub control. Sprijinul familiei contează enorm, ca şi discuţiile despre această problemă.
Alcoolicul poate trece, ca orice om, prin depresii, momente proaste, iar primul impuls este să pună mâna pe sticlă şi să îşi uite necazurile. Pentru aceşti oameni este de două ori mai greu să depăşească o situaţie dificilă, dar nu este imposibil.
Tratamentul poate include vizite regulate la psiholog şi, în primul rând, sinceritate din partea celui care vrea să se vindece. Renunţarea la băutură începe cu primul pahar în faţa căruia spui „Nu!” şi nu „De mâine mă las…”.
Soluţia - individuală
Nu toţi suntem vulnerabili în faţa acestei boli. Se crede, totuşi, că un consum frecvent duce la alcoolism. Oricum soluţia nu este dispreţul sau desconsiderarea pentru cei care suferă de această afecţiune, ci, dimpotrivă, discuţiile deschise şi lipsite de prejudecăţi.
Alcoolicul trebuie făcut conştient că scuze pentru viciu se pot găsi oricând, dar că soluţia îi aparţine în totalitate.
