„Fabrică” de suflete, la Şendreni

„Fabrică” de suflete, la Şendreni
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Georgiana şi Cătălin * Primarul Cristea este foc şi pară împotriva Combinatului: deşi poluează  comuna, n-a dat măcar o foaie de tablă pentru acoperişul unor copii! *  Frigul copilăriei… * Un viitor medic, un viitor doctor stomatolog, actualmente sub acoperişul ciuruit *

La Şendreni am întâlnit doi copii frumoşi, cu dragoste de carte, dar fără noroc. Dacă n-ar fi fost adevărata fabrică de suflete, oameni cu inimă, ca primarul şi cei care se ocupă de asistenţa socială în comună, iarna i-ar fi asediat pe bieţii prichindei!

Sunt trei minori care trăiesc fără mamă, fără tată. „Familia” – bunica de peste 73 de ani – nu a făcut apel. Pur şi simplu, „Centrul social comunitar pentru familii cu copii, aflate în dificultate – Şendreni” s-a autosesizat şi a preluat copiii după-amiezele.

Cei trei copilaşi au început să vină aici după şcoală, unde îşi fac lecţiile supravegheaţi şi mănâncă de prânz, alături de mulţi alţi copii săraci. Seara se duc singuri acasă… Casă? O dărăpănătură!

Ajutor! Un mic ajutor…

Mişcat de cea a văzut aici, primarul Paul Cristea ne-a chemat să vedem şi noi. Vrea să le facă o căsuţă „piticilor” şi bunicii lor şi nu strică un mic ajutor din partea unor firme; unele le-au dat deja… Doar Combinatul a refuzat, spune primarul indignat. 

Sesizat de cineva, primarul i-a vizitat acasă: „Am fost cu doamna secretară şi ce-am văzut?! O casă, impropriu-zis casă, cu ceva urme de acoperiş, cu ceva uşi, dar fără geam”.

„Într-un pat cu fel de fel de lucruri adunate, o fetiţă micuţă era învelită cu o plapuma pusă pe cap şi scria, domnule! Alţii au condiţii şi nu învaţă, ea îşi făcea temele ghemuită în patul ăla! Pe mine, lucrul acesta m-a afectat foarte mult: nici eu n-am avut tată de la cinci luni…”.

Astfel, Paul Cristea a luat o hotărâre: să construiască  două camere şi dependinţe, lângă cocioabă…

„Cresc nepoţi la bătrâneţe”

Acasă, era doar bătrâna, Marin Constantina, de 73 ani, mama mamei copiilor: Tiron Cristian Valentin (clasa a şasea), Tiron Marian Cătălin (clasa a treia), Tiron Nicoleta Georgiana (clasa a doua). „Săru-mâna, tanti”, îi spune primarul bunicii Constantina.

Ne face cunoştinţă. „Eu sunt babă bătrână, de 73 de ani şi cresc nepoţi la bătrâneţe” – ni se prezintă capul familiei.  Pensia, mică – că a lucrat ca femeie de serviciu la şcoală, cu leafă simbolică.

Şi acum munceşte: spală lucruşoarele copiilor la mână („mi-s curată, doar aţi văzut, dom´ primar”) şi găteşte din ce se găseşte. Are mândria să spună că dracul nu-i chiar atât de negru:  

„Ba nu, copiii are şi masă, da´ nu vor ei, domnu´ primar. Zice că mai bine scrie-n pat…”. Geamul  cârpit cu bulendre e spart de Cristi, cel mare: a dat cu piatra după o pisică, ne spune bătrâna.

Altfel, copii cuminţi: fetiţa şi cel mare au luat premiu la şcoală, se mândreşte bătrâna. Cei mici învaţă ziua, la „Centrul social  comunitar pentru familii cu copii, aflate în dificultate”, din comună, căci la bec e mai greu, seara.

Cartonul asfaltat de pe casă a fost poate prost pus („anul trecut de două ori am pus carton!”), s-a spart acoperişul şi au căzut bucăţi din tavan. Casa, din anii ´60, e din paiantă, cimentuită pe dinafară şi „tapiţată” cu bucăţi de oglindă, acum sparte.

Îi mai ajută un fecior al bătrânei care are casa, din chirpici, alături: începută de doi ani... Are şi el probleme, e pensionat de boală. Primarul spune însă că omul nu a trecut măcar strada, să ia nişte cărămidă pusă la dispoziţie amatorilor… Oricum ar fi, copiii n-au nicio vină că practic nu au casă! 

Fără mamă, fără tată alături

Cei trei copii sunt concepuţi cu trei taţi; ba cu doi, se concentrează bătrâna. Mama nu le dă alocaţia copiilor, iar primarul spune că  le va face carduri micuţilor.

Femeia stă tot în comună, cu chirie, dar acum e mai mult prin spital, cu ultimul copil, bolnav de astm; copil rezultat din noua căsătorie. Soţul actual nu este şi tatăl copiilor. Ea nu munceşte, el mai găseşte de lucru cu ziua…

Dar intrăm în altă dramă… Oricum, copiii s-au rupt de părinţi, spune bătrâna:  „Pe ăsta nou nu-l mai punem noi în consideraţie, nici copiii nu vor să-l vadă! Câteodată, când mă mai supără, le spun: <> <> Uite-aşa îmi face copiii!”.

Matematicianul şi micuţa filoloagă

Am mers să vorbim şi cu micuţii. Coordonatoarea Centrului social, dna Daniela Marcu este lucrător social şi are în grijă câteva duzini de preşcolari şi şcolari. Sunt cuminţi? „Sunt copii…”.

Par însă atât de liniştiţi… chiar timizi, dar prietenoşi. Nicoleta Georgiana are opt ani, e în clasa a doua. „Avem Bine şi Foarte bine”, răspunde fetiţa la curiozitatea noastră. Ne mai spune că e mai bună şi mai bună la Engleză. Să ne spună ceva în engleză! Ne spune: „Hello!”.

Acasă, îi place să scrie în pat, e mai cald. Când va fi mare va fi dentistă: a văzut cum se face, când i s-a pus o plombă… Cătălin Daniel e într-a treia şi îi place Matematica.

Lecţiile i se par chiar uşoare şi frumoase: „Socotesc, scriu, asta fac…” Când va fi mare vrea să se facă doctor: a văzut un accident la televizor: un copil călcat de maşină. El va salva într-o bună zi copiii accidentaţi pentru că n-au fost atenţi la traversare…

Fetiţa cu o singură păpuşă

„Şi la şcoală e bine, şi la centru e bine”, spune fetiţa. Au şi loc de joacă aici, dar se joacă acasă. „Ieşim afară cu fratele nostru mai mare şi cu verişorul nostru la magazin. Ne trimite să cumpărăm ţigări, bere, suc”, spune puştiul. Băiatul joacă fotbal pe stradă, cu prietenii.

Fetiţa se joacă şi ea, cu  păpuşa: are o singură păpuşă, dar una mare, primită. Alte păpuşi? „Altele nu”. Au prieteni mulţi la Centru: „pe Ioana, cea cu verde, pe fata cu pantalonii mov, pe Maria Elena… şi toată lumea”, spune ea. Ce citesc? 

El a citit de curând „Făt frumos din lacrimă”, de Eminescu, „Hansel şi Gretel” – „O grămadă de cărţi avem acasă!”, spune el. Ea, „Amintiri din copilărie”, de Creangă, „Scufiţa roşie” – asta e o carte personală.

Fiecare dintre copii citeşte cinci-şase pagini, până oboseşte puţin şi  dă mai departe cartea altui cititor din familie. Îşi spun ghicitori… Cărţi iau de la biblioteca şcolii sau de la Casa de Cultură.

Citit 3370 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.