Prezent la Galaţi la deschiderea lucrărilor primei ediţii a Congresului pentru studenţi şi tineri medici rezidenţi Galmed 2010, preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoaie (FOTO), a avut amabilitatea să ne ofere un scurt interviu.
Ne-a interesat, în principal, cum vede interlocutorul nostru, care este şi rectorul UMF Iaşi, învăţământul medical românesc. De asemenea, am aflat câte ceva despre diferenţele dintre intenţia de emigrare a medicilor şi plecarea propriu-zisă a acestora peste hotare, dar şi despre atitudinea pe care dr. Astărăstoaie susţine că o au pacienţii români faţă de medicii curanţi, chiar şi atunci când actul medical nu decurge aşa cum trebuie.
V.L: Domnule profesor, vorbim tot mai mult despre o criză a sistemului medical românesc. În acest context, putem vorbi şi despre o criză a învăţământului universitar medical?
Prof. dr. V.A: Contrar celor spuse de tot felul de neaveniţi, învăţământul medical românesc este unul performant. Ca dovadă şi recunoaşterea lui internaţională. La un moment dat, preşedintele Băsescu spunea că francezii sunt foarte nemulţumiţi de pregătirea medicilor români care emigrează.
Cu toate acestea, francezii angajează în majoritate medici români, aşa că s-a ajuns la următoare situaţie: 65 la sută dintre medicii străini care lucrează în Franţa sunt români. În plus, la 1 septembrie, Sarkozy a semnat actele care atestă faptul că studenţii români din facultăţile de medicină se pot transfera la facultăţile franceze fără nici un fel de echivalare. Şi invers. Pot spune deci că învăţământul medical românesc este unul de calitate pentru că n-a intrat într-un proces de reformare făcut de neaveniţi.
V.L.: Există medici gălăţeni care susţin că, în marile clinici universitare, rezidenţii plecaţi din oraşul nostru nu fac decât să plimbe bolnavi şi să întocmească foi de observaţie. Cu alte cuvinte, că devin sclavii unor mari profesori, care de fapt, nu au vreme să-i înveţe mai nimic. Aveţi cunoştinţă despre astfel de situaţii?
Prof.dr. V.A.: Nu-i aşa. Descentralizarea efectuării rezidenţiatului este făcută de mult. Şi până acum studenţii mergeau la Bucureşti doar pentru examen, după care îşi alegeau o clinică din ţară în care să parcurgă modulele. Cu alte cuvinte, administrativ, descentralizarea se făcuse deja.
Pe de o parte, medicii bucureştenii spun că în provincie rezidenţii nu fac decât să plimbe bolnavul şi să facă foi de observaţie, iar cei din provincie susţin că nu e adevărat şi că tocmai în clinicile din Capitală se întâmplă acest lucru. Asta e lumea medicală, în care există competiţie şi orgolii. E adevărat însă că există şi clinici în provincie unde rezidenţiatul se face serios, la fel cum este adevărat că există şi în Bucureşti clinici unde mai e mult de lucrat la acest capitol.
V.L.: Ştim deja că mulţi dintre medici, printre care şi 800 de gălăţeni, şi-au obţinut certificate de conformitate ca să poată profesa în alte ţări europene. La nivel naţional, vorbim despre intenţia medicilor de a emigra sau despre o emigrare propriu-zisă?
Prof. dr. V.A.: Potrivit sondajelor de opinie, circa 80 la sută dintre medicii români vor să plece. În realitate, din 2007 când am intrat în UE, potrivit Ministerului Sănătăţii, au plecat într-adevăr 8.000 de medici. Dacă ţinem cont de faptul că în România sunt 57.000 de medici (cu tot cu pensionari) şi doar 41.000 de medici practicanţi în acest moment, eu spun că cifrele legate de emigrare sunt enorme. Iar absolvenţii facultăţilor de medicină, printre care şi cea gălăţeană, vor acoperi tocmai acest mare gol.
Trebuie să vă spun, tot aici, că media de vârstă în rândul medicilor a crescut alarmant. Dacă în 1994, media de vârstă era de 45 de ani, în 2007 ajunsese la 49 de ani şi în 2010 a urcat până la 51 de ani. Iar speranţa de vârstă a medicilor este cu 5 ani mai mică decât în rândul celorlalţi profesionişti. Ori, în astfel de condiţii, să-ţi emigreze absolvenţii facultăţilor de medicină nu e tocmai un lucru bun.
* * *
„Pacientul român e mai înţelegător!”
L-am întrebat pe profesorul dr. Astărăstoaie dacă în ultimii 5 ani a scăzut sau a crescut numărul plângerilor prin intermediul cărora pacienţii români reclamă greşeli ale medicilor curanţi.
„Este un paradox. De prin 2004 până în 2008, numărul plângerilor de acest gen a crescut. Apoi, acest număr s-a diminuat semnificativ. La momentul de faţă, avem depuse cele mai puţine documente care reclamă greşeli medicale”.
„Ne-am întrebat, în mod firesc: chiar aşa de mult să fi crescut calitatea actului medical la noi în ţară? Ei bine, pentru a afla, am făcut un sondaj, la nivel naţional. Peste 60 la sută din cei intervievaţi au declarat că ştiu despre astfel de greşeli, dar că nu le reclamă pentru că nu consideră că vina ar aparţine în mod direct medicului care a greşit”.
„Dimpotrivă, ar fi vina sistemului, iar decidenţii din sistem nu pot să tragă la răspundere un medic pentru o greşeală datorată oboselii, numărului mare de pacienţi şi lipsei bazei materiale cu care să lucreze. Aşa că pacientul nu îl reclamă pe medic. Ne confruntăm cu un fenomen care în lumea occidentală nu există: înţelegerea faţă de situaţia în care se află medicul”, a precizat dr. Astărăstoaie.
Prezenţă de excepţie la Galaţi
Născut la Fălticeni, în Suceava, dr. Vasile Astărăstoaie urmează cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care acum o conduce din scaunul de rector. Este medic legist şi, din 2007, preşedintele al Colegiului Medicilor din România. A absolvit şi Facultatea de Drept în anul 1978 şi a practicat şi medicina generală.
A ocupat, de-a lungul timpului, funcţii importante atât în sistemul sanitar, cât şi în diverse alte organisme de conducere, cum ar fi Consiliul Judeţean Iaşi. A participat la peste o sută de manifestări ştiinţifice. În cazul unora dintre ele a fost organizator. A publicat sute de articole de specialitate şi a realizat produse media în vederea accesibilizării informaţiei medicale pentru marele public.
