* „Nu e furăciune. Şi nici golăneală” * Povestea lingurii de lemn * Şorici în vreme de post * Cinci ore pentru închirierea tarabei *
Nu doar gălăţenii aşteaptă în fiecare an sfârşitul lunii noiembrie pentru a participa la Sărbătorile Galaţiului, ci şi meşterii populari din ţară, care s-au obişnuit să vadă Dunărea atât de aproape timp de câteva zile.
E-adevărat, nu toate standurile sunt cu „produse tradiţionale” şi tot adevărat e că nu toate mărfurile expuse sunt produse de cei ce le vând, însă în marea de comercianţi poţi găsi şi producători adevăraţi.
Slănina de Folteşti, în top
Cel mai bine miroase, de departe, la standul unde Olimpia Tătaru vinde preparate tradiţionale din carne, produse la Folteşti. Şi tot aici e rândul cel mai mare. Cârnaţi, proaspeţi sau afumaţi, muşchiuleţi, pastramă de oaie, şorici, cam tot ce vezi pe taraba îmbelşugată, îţi aminteşte, brusc, că ţi-e foame.
„Cel mai bine se vând slănina de porc şi pieptul de raţă”, ne spune Olimpia Tătaru, care recunoaşte că şi familia sa, acasă, mănâncă produsele firmei din Folteşti. Două ofuri are vânzătoarea: toaletele şi gunoiul care strică atmosfera, altfel frumoasă, de sărbătoare.
„În vreme de criză, gălăţenii nu-şi pierd simţul umorului şi încă mai găsesc puterea de a se bucura de Zilele Galaţiului şi de preparatele tradiţionale româneşti”, conchide vânzătoarea.
Ce poţi face cu 5 bani?
Nae Anghel are 53 de ani şi vine din Niculeşti, Dâmboviţa. De peste 30 de ani face articole de uz casnic din lemn. La târgurile organizate în Galaţi vine de pe vremea când primar era Eugen Durbacă. Pe taraba sa găseşti produse cu preţuri între 5 bani (un cleşte de rufe) şi 10 lei (un dispozitiv pentru masat picioarele).
Domnul Anghel ne-a spus povestea celui mai migălos obiect pe care-l vinde: o banală lingură de lemn. „De 11 ori trebuie luată la mână, scobită, dăltuită. De obicei lucrez în lemn de tei”, spune meşterul, ai cărui fii i-au moştenit meşteşugul.
La târgul de la Galaţi îi place că „nu e furăciune şi nici golăneală. Jandarmii şi poliţiştii îşi fac bine treaba. Nu vezi beţivi, nu ne tulbură nimeni liniştea. Singura problemă e că oamenii nu mai au bani, aşa ca altădată”. Prea des auzim, din păcate, fraza asta.
Mai sunt cozi de cinci ore
Doamna Angela Gyorfi este din Odorheiul Secuiesc şi vinde ii din in şi obiecte decorative făcute din lemn şi pănuşi de porumb. Obişnuită cu Galaţiul şi cu Dunărea, participă pentru a şasea oară la târgul de Sf.Andrei.
Însă, de data aceasta, a stat cinci ore la rând ca să plătească taxa pentru închirierea tarabei. „E-adevărat că am prins şi pauza de masă, dar cinci ore tot înseamnă mult” , spune doamna Gyorfi.
Cu un leu poţi cumpăra de la ea un clopoţel din pănuş de porumb. Dacă vrei o ie pentru copii, plăteşti 30 de lei, iar una pentru femei este 50 de lei.
„În alţi ani, aveam şi cumpărători străini, ştiu că am văzut aici indieni”, îşi aminteşte doamna Angela. Acum, însă, vânzarea nu prea merge. „Dacă-mi doresc ceva pentru 2011, îmi doresc să nu mai fie ca anul ăsta”, conchide Angela Gyorfi. Şi cred că e o dorinţă universal valabilă...
Până atunci, însă, haideţi să ne bucurăm de Sfântul Andrei şi să simţim că e sărbătoarea noastră.
