Gata, s-a isprăvit! A plecat vacanţa, nu neapărat cu trenul de Franţa, care mai degrabă ne returnează conaţionali decât ne găzduieşte concediile. Pentru că de luni începe şcoala, vă propun să ne amintim şi noi de taberele care făceau deliciul vacanţelor.
Pentru generaţia care a crescut cu cheia de gât, tabără putea însemna Slănic Moldova sau Năvodari, Lacul Roşu sau Borsec… Însemna cazarea în camere cu paturi suprapuse - prilej de războaie nocturne cu perne - baie la comun, gimnastică de înviorare dimineaţă, ceai servit în căni de tablă, ciorbă cam lungă şi ostropel la prânz, napolitane la desert şi macaroane la cină, focuri de tabără cu discotecă şi cântece de tabără. Iar mai târziu, taberele studenţeşti de la Costineşti sau Predeal, cu amintiri de neuitat.
Oferta ar părea subţire şi neconvingătoare pentru curcubeul de opţiuni pe care îl au acum copiii, în funcţie de banii şi de disponibilitatea părinţilor. La modă sunt taberele de vacanţă cu tematică medievală, unde pe lângă cursuri de spadă, tir cu arcul, echitaţie, pictură, heraldică, teatru medieval, copiii pasionaţi de istorie şi de aventură au parte de întreceri cavalereşti, ba chiar şi de o ceremonie de învestire a cavalerilor, cu costume de epocă şi toată atmosfera acelor vremuri. Pentru părinţii care vor mai mult de la copiii lor există taberele de dezvoltare personală, unde distracţia şi relaxarea se împletesc cu activităţi menite să le dezvolte copiilor încrederea în sine, creativitatea şi inteligenţa emoţională. Vin din urmă taberele de limbi străine organizate în ţară sau peste hotare, taberele muzical-artistice, tabere sportive, taberele de supravieţuire ori de cercetaşi cu iniţiere în alpinism, căţărări, tiroliană, orientare turistică.
Dincolo de toate aceste scenarii sunt copiii pentru care a mânca în fiecare zi, a te spăla sau a primi o vorbă bună, o mângâiere din partea părinţilor poate fi doar un vis frumos. Normalitatea înseamnă pentru ei alcool, violenţă, suferinţă, foame, frig, umilinţă şi neputinţă. Şi unii dintre ei, copiii aflaţi în nevoie, au avut parte de tabere. Şi asta graţie unor oameni cu inima mare şi sufletul în palmă. Despre vacanţele lor aflaţi în continuare.
Veselie şi peripeţii din „Inimă de Copil”
Pentru a 12-a vară la rând, copiii aflaţi în grija Fundaţiei Inimă de Copil din Galaţi au avut parte de tradiţionala tabără de la Năruja. Nu mai puţin de 75 de copii din Galaţi, Tecuci, Pechea şi Frumuşita au avut posibilitatea de a petrece, la munte, o săptămâna de viaţă normală, de copilărie adevărată, departe de sărăcia şi violenţele de care au parte zilnic în familiile lor. Au putut mânca şi dimineaţa şi la prânz şi seara, au avut posibilitatea să se spele în fiecare zi şi mai presus de toate, au fost înconjuraţi de adulţi cărora le pasă de ei, nu de sticla de băutură, care-i înţeleg şi îi ajută să crească. Iar singurele griji ale copiilor au fost „să avem timp frumos ca să putem merge în drumeţie şi să fie cald şi soare ca să ne scăldăm în râu”. Clipele trăite acolo îi vor motiva să fie cuminţi şi să înveţe, ca să merite şi anul viitor să meargă în tabără.
Distracţie în Centrele de zi
Pe lângă zilele minunate din tabără, copiii au avut parte de experienţe educativ-recreative în Centrele de zi unde au învăţat să confecţioneze obiecte decorative folosind tehnica Origami, au realizat brăţări şi broşe din diverse materiale şi felicitări prin tehnica quilling. Surprizele lor au fost plimbările şi jocurile în parcurile din oraş, vizitele la Biblioteca şi Muzeul de Ştiinţele Naturii, excursia pe malul Dunării şi plimbarea cu bacul în judeţul Tulcea, iar darurile şi spectacolele de Ziua Marinei au fost cireaşa de pe tort. Şi dacă e adevărat ce mărturisea Paul, unul dintre copiii care frecventează Centrul de Zi din Galaţi, că „a fost o vară frumoasă, plină de peripeţii”, oamenii „Inimii de Copil” nu-şi doresc decât ca momentele deosebite să-i motiveze şi încurajeze pe copii să înveţe, să-şi dorească mai mult pentru viitorul lor, iar când vor fi la rândul lor părinţi să le poată oferi copiilor lor o viata mai bună decât au ei acum.
Sfârşit de vară ca-n poveşti
„Dacă ar fi şi mama aici, eu n-aş mai pleca acasă. E aşa frumos!”, aşa mărturisea Daniel, în vârstă de 8 ani, unul din cei 16 copii şi adolescenţi care s-au bucurat de tabăra organizată de Fundaţia Cuvântul Întrupat în Munţii Vrancei, într-o cabană din Lepşa. A fost locul magic în care cele mai frumoase visuri şi dorinţe au devenit realitate. „Am fost alintaţi cu toate bunătăţile şi mi s-a împlinit cel mai mare vis: am mers călare pe cal!”, a povestit Soriana, de 7 ani. Lecţii de tir cu arcul, călărie, drumeţii montane, înălţat de zmeie, veselie şi distracţie în locul experienţelor zilnice triste sau dureroase de care au parte zilnic în familie, au fost dovada vie că poveştile pot prinde viaţă. E firesc ca David Chronic, membru fondator al Cuvântului Întrupat, şi toţi cei implicaţi, să-şi fi dorit să poată lua mulţi copii şi adolescenţi la munte.
Copilăria, dincolo de bariere lingvistice
„Într-o după-amiază, Soriana, una din fetiţele noastre de 7 ani, care nu a fost niciodată la grădiniţă sau la şcoală, dar care va merge în toamnă în clasa I, şi Priya Young, o tânără voluntară din Statele Unite care ne-a ajutat în această vară, au luat pătura şi cartea de poveşti şi au mers pe iarbă. Priya încerca să povestească în română, iar fetiţa o corecta în folosirea cuvintelor. Astfel povestea prindea viaţă pentru Soriana, iar voluntara îşi îmbunătăţea limba română. Aveam în faţa ochilor un schimb atât de frumos, de special şi de emoţionant între doi oameni din lumi diferite, din culturi şi medii diferite, dar trăind această experienţă a învăţării şi a bucuriei de a fi împreună. Şi mi-am dat seama că putem face atât de multe unii pentru ceilalţi, şi avem atât de multe de învăţat de la copiii noştri chiar şi atunci când nu suntem conştienţi de asta”, a povestit Oana Tonică, asistent social.
