- Hatmanul a ţinut să fie înmormântat la Ierusalim, dar sicriul său a rămas la Galaţi, din cauza războaielor vremii
Începem serialul nostru, dedicat numelor din spatele locurilor, cu Mazepa. În secolul XIX, călătorii care veneau pe Dunăre, dinspre Occidentul european spre Constantinopole, căutau la Galaţi mormântul conducătorului Ucrainei, erou foarte popular - o atracţie turistică! Căci despre Mazepa a scris un poem celebru în epocă lord Byron. Şi Hugo, şi Puşkin au scris poeme, Ceaikovski - o operă, Liszt a compus un poem simfonic dedicat lui Mazepa. Marele Géricault l-a pictat!
Dar de ce „cartierele Mazepa”?
Cum de avem două cartiere atât de importante, boieroase, cu un nume care nu se leagă de vreo figură istorică gălăţeană, română în general? Aşa cum se întâmplă cu multe lucruri care intră în viaţa noastră, pe nesimţite, mai mult dintr-o întâmplare, decât din pricina istoriei: pe vremea când se ridicau primele blocuri ale socialismului, pe una dintre străzile astăzi dispărută, strada Mazepa, şi-a instalat barăcile de şantier Trustul de Construcţii care ridica noul cartier. Deci, dintr-o întâmplare, numele „Mazepa” s-a extins apoi şi peste viitoarele cartierele. Străduţa legase biserica Sf. Precista de biserica-soră Sf. Gheorghe - prima, fortificată, a doua având imunitate pentru închinarea sa către Ierusalim.
Documente ucrainene interesante
Teofil Rendiuk, fost consilier din partea Ministerului de Externe al Ucrainei, a făcut cercetări, publicate în cartea sa „Hatmanul Ucrainei Ivan Mazepa - România şi Moldova”. Autorul scrie despre prietenia şi relaţiile secrete ale conducătorului Ucrainei cu domnitorul Constantin Brâncoveanu. Românul a înfiinţat chiar o şcoală slavă la Bucureşti. „Tânărul ţar [Petru] l-a îndrăgit şi din acea vreme l-a considerat un slujitor supus”, oferindu-i [lui Mazepa] chiar Ordinul „Sfântul Andrei cel Dintâi chemat”, pentru sprijinul diplomatic în relaţiile cu turcii. Ordin pe care l-a primit şi Brâncoveanu. Darurile scumpe ale ţarului l-au făcut de altfel „unul dintre cei mai bogaţi feudali ai Europei”, cu aproape 20.000 de moşii, pietre scumpe şi aur. Şi totuşi, Mazepa a riscat totul în interesul ţării sale şi a pierdut…
Racla rătăcitoare
Înmormântat prima oară la Bender, numele turcesc al Tighinei, cetate ştefaniană acum în Republica Moldova, Mazepa avea să călătorească şi după moarte! Cucernicul hatman dorise să fie înmormântat la Ierusalim, iar urmaşii au primit firman turcesc pentru aducerea rămăşiţelor sale la Ierusalim, unde nu a ajuns însă, din cauza războaielor. A oprit pe drum, la Galaţi, unde trupul a fost reînhumat la biserica Sf. Gheorghe, biserică construită la 1664, inclusiv cu piatră de la castrul roman, aşezământ închinat Ierusalimului. A fost înhumat în mijlocul navei, cu vulturul ucrainean sculptat la căpătâi. Legenda spune că osemintele au fost aruncate de tătari în fluviu, după prădarea bisericii, odată cu înfrângerea de la Stănileşti a lui vodă Cantemir şi a aliaţilor ruşi, în frunte cu ţarul Petru, de către turci şi aliaţii lor. Teofil Rendiuk susţine însă că „se ştie sigur” că la sistematizarea din 1881, când cimitirul a fost mutat, osemintele hatmanului au rămas pe loc. Istoricul Mihail Kogălniceanu s-a implicat în descoperirea urmelor hatmanului, orientându-se după cronica lui Miron Costin. În 1955 biserica a fost restaurată, ca mai apoi să fie trasă de remorchere în Dunăre, în timpul comuniştilor. Oasele hatmanului zac undeva, în mister…
Controversatul Ivan Mazepa - excomunicat de ruşi, erou european
Ivan Mazepa (cca 1664 - 1709), hatman al cazacilor zaporojeni, simbol al luptei pentru independenţă a ucrainenilor, are din 2009, la Galaţi, în Parcul Libertăţii din apropierea Cimitirului „Eternitatea”, singurul bust din afara Ucrainei, pentru care guvernul de la Kiev a ridicat în contrapartidă o statuie al lui Eminescu la Odessa. Larousse, în ediţia on-line, scrie că Ivan Stepanovici Mazepa a fost „un spirit politic, mecena care a încurajat renaşterea Ucrainei".
O biblie în limba arabă
Sovieticii, acum ruşii, l-au considerat trădător pe aliatul preţuit al ţarului Petru cel Mare, care a întors armele împotriva acestuia, aliindu-se cu regele Suediei, Carol al XII-lea. Spera astfel că, sub protecţia Înaltei Porţi, va obţine independenţa Ucrainei. Celebra bătălie de la Poltava, din 1709, a însemnat însă înfrângerea suedezilor şi ucrainenilor, dând Rusiei dezvoltarea ca putere europeană şi extinderea imperială care a urmat. Biserica rusă l-a excomunicat chiar, de acum trei veacuri, pe Mazepa, deşi acesta a desfăşurat un puternic mecenat în interesul Bisericii Ortodoxe în Europa, dar şi în Orientul Apropiat. Pe banii săi, a scos o Evanghelie în arabă, în 1708, în tipografia lui Brâncoveanu, dusă în oraşul sirian Alep.
