Campanie VL - Pescari pe apa sâmbetei: Oraşul peştelui, rămas fără peşte

Campanie VL - Pescari pe apa sâmbetei: Oraşul peştelui, rămas fără peşte
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În oraşul în care peştele ar trebui să fie la el acasă în galantare, tronează specii precum macrou, pangasius, păstrăv, somon şi dentex * Ştiuca, şalăul sau bibanul se găsesc cu intermitenţe chiar şi în pescăriile tradiţionale


Galaţiul e înconjurat de ape şi, cu toate astea, pescăriile şi supermarketurile sunt pline cu peşte de import. Mai mult, nici cel local nu prea e de la noi, ci provine, în mare parte, de peste Dunăre, de la bălţile din judeţul Tulcea sau din Deltă.
Peşte proaspăt din Republica Dominicană

Crap, caras şi novac. Sunt singurii peşti de provenienţă românească ce puteau fi găsiţi ieri la raionul de peşte de la supermarketul Real. Şi vorbim aici despre unul dintre cele mai bine aprovizionate magazine de profil din oraş, care, cel puţin în teorie, ar trebui să ofere produsele cele mai proaspete, la preţuri rezonabile. Cum a ajuns ca peştele de Galaţi să lipsească efectiv din galantare? Cum e posibil ca în locul speciilor locale să avem peşti din toate zările lumii? Păstrăv de Italia, clarius de Ungaria, dentex din Republica Dominicană, pangasius din Vietnam, doradă şi biban de mare de cine ştie din ce mări sau oceane sunt doar câteva exemple de specii care, până nu demult, erau pentru gălăţeni nişte posibile mese exotice. Nimic anormal, până la urmă, dar nu poţi, totuşi, să priveşti această ofertă mai mult decât bogată şi să nu te întrebi unde au dispărut bibanul, plătica, somnul, roşioara, şalăul sau ştiuca. A devenit, oare, mai profitabil pentru comercianţi să importe peşte din Republica Dominicană decât să îi cumpere de la pescarii de Dunăre? De fapt, care pescari? "Nu ştiu de unde e adus şi nici cât timp face pe drum, dar vedeţi şi dumneavoastră că e proaspăt. Peşti de-ai noştri avem crap, caras, dar am mai avut şi somn, şalău sau ştiucă. Depinde de perioadă", ne-a spus vânzătoarea din Real.
Şi în celelalte supermarketuri din oraş peştele de import face legea. E drept, la Kaufland şi Billa peştele se vinde numai congelat, fapt care ar putea, într-o oarecare măsură, să explice absenţa speciilor locale. Chiar şi aşa, se mai găsesc şalău, crap sau caras în pachete congelate, însă pe niciuna dintre pungi nu am descoperit vreun producător local.
În pescăriile tradiţionale e mai mult peşte de apă dulce
În pescării încă se mai găsesc multe dintre speciile autohtone, dar, au apărut şi peştii exotici, probabil pentru a face faţă concurenţei supermarketurilor. Din Piaţa din Micro 19 se putea cumpăra ieri crap, novac, caras, somn, şalău şi morunaş. De asemenea, mai puteai să opta pentru păstrăv sau macrou, ambele sub formă refrigerată. "Nu ştiu de unde sunt. Dintr-o mare sau dintr-un ocean. Sunt aduşi la gheaţă, cu maşini frigorifice", ne-a "lămurit" vânzătoarea, care ne-a confirmat că peştele indigen provine de la Tulcea.
Aceeaşi poveste şi în Piaţa Centrală. La cele două pescării pe care le-am vizitat ieri, cea mai mare parte a mărfii era de apă dulce, iar vânzătorii ne-au spus că, din aceasta, cea mai multă provine de la cherhanalele şi bălţile de peste Dunăre. Am descoperit, totuşi, şi macrou, şprot, sardină şi ton, toate proaspete, toate din import. "La noi găsiţi mai mult peşte de apă dulce, dar avem şi peşte proaspăt de import. Uitaţi, astăzi, de exemplu, avem ton", ne-a spus o vânzătoare.
Trei, patru specii cu preţuri sub zece lei
Preţurile la peşte nu sunt deloc mici. Cu câteva excepţii, cu zece lei nu poţi cumpăra nici măcar un kilogram. Doar novacul, carasul, babuşca, albitura în general, plus macroul şi şprotul congelat au preţuri sub zece lei. De exemplu, un kilogram de caras costă între şase şi nouă lei, în funcţie de mărime. Crapul nu scade sub 12 lei cel de acvacultură şi poate ajunge şi la 16 lei cel provenit din pescuitul comercial. Şalăul are un preţ mediu de 14 lei, somnul e cam 14-16 lei, tot în funcţie de mărime, iar ştiucă nu am găsit deloc ieri, deşi, teoretic, acum e perioada cea mai bună de pescuit la această specie. Macroul şi păstrăvul în formă refrigerată costă peste 17 lei, iar de aici încolo îţi trebuie un portofel dotat serios pentru a cumpăra. Dorada, bibanul de mare, somonul, rechinul sau dentexul costă de la 25 de lei în sus, ultima dintre speciile enunţate având preţul cel mai mare, puţin peste 50 de lei kilogramul. "Pe vremuri, peştele era mai ieftin. Cred că era mai mult şi de aceea avea preţuri mai bune. Acum vreo zece, douăzeci de ani ştiu că îmi cumpăram crap cel puţin o dată pe săptămână, iar acum nu îmi mai permit decât cel mult o dată pe lună. Parcă e trufanda. Ori au scăzut pensiile noastre, ori s-a scumpit mult peştele", spune Mariana Dascălu, o femeie care încerca să cumpere nişte caras într-o pescărie din Micro 19.

Citit 2562 ori Ultima modificare Joi, 06 Decembrie 2012 12:40

2 comentarii

  • postat de val
    Miercuri, 10 Octombrie 2012 20:02
    Va salut cu speranta.Speranta ca veti reusi o ancheta profesionista.Primul episod promitator,al doilea dezamagitor.Poate va reveniti si reusiti sa depistati persoanele si reglementarile care au deranjat,bulversat,furat,etc.,fapt ce a condus la distrugerea pescuitului,pisciculturii si cercetarii piscicole din Galati.
    Toata stima si consideratia pentru"O nostalgica",de la un cunoscator si nostalgic revoltat.
    0
    0
    Raportează
  • postat de O NOSTALGICA
    Miercuri, 10 Octombrie 2012 09:23
    nu mi-a mai ramas decat sa povestesc cum mi-am petrecut primii ani de serviciu facand inventarieri la magazine si sa trecem pestele viu la cel mort,cand magazinele erau pline cu peste din apele ce inconjoara orasul,cand mergeam la fermele piscicole la diferite inventarieri si era o placere deosebita de a admira de la mal frumusetea intoarcerii pescarilor la mal cu o toana de peste....nostalgii,nostalgii,copii nostri nu vor mai trai asemenea timpuri....iar daca intrai in curtea fabricii de conserve se auzeau zanganitul atelierului de confectionat cutii,zdranganitul cutiilor din fabrica ,iar prin aer mirosul specific de peste,mirosul(nu prea placut de la fabrica de faina din peste],mergand mai departe vedeai chiar daca afara erau 40 de grade la frigorifer se lucra cu suba, la usa carora era o forfota continua iar la urma mirosul de afumat,unde se afuma pestele numai cu rumegus...............si totul este distrus.pacat,mare pacat.
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.