Un lucru este cert în Mazepa 2. Este o adevărată aventură să mergi cu copilul în cărucior pe străzile cartierului. Dacă nu ai şti că eşti într-un oraş de şes şi nu ai ieşit decât la plimbare, ai putea spune că eşti la vreo întrecere sportivă, care include şi coborârea scărilor cu căruciorul pe braţe. Mai mult decât atât, pentru ca proba să fie mai greu de trecut, scările sunt şi sparte, sfărâmicioase şi alunecoase. Astfel, dacă vrei să traversezi zona dintre strada General Alexandru Cernat şi strada Română, nu te grăbeşti şi nici nu vrei să îţi frângi gâtul, poţi alege calea simplă şi să ocoleşti pe Brăilei sau pe strada Armata Poporului. Dacă, în schimb, te grăbeşti, poţi risca să cobori scările dintre garaje. Nu vezi nicio pantă, darămite străzi bine asfaltate sau scări ca lumea.
Tracţiuni la cărucior, slalom printre maşini
O invitaţie în cartierul Mazepa 2 seamănă cu o invitaţie la sală. Nu eşti mulţumit de condiţia ta fizică, poţi face oricând câteva scări pentru întărirea musculaturii piciorului, iar pentru musculatura braţelor - şi chiar a abdomenului - se rezolvă dacă ai un copil în braţe sau un cărucior. Ridici căruciorul, apoi îl cobori. Ai nevoie de senzaţii tari? Coboară scările iarna. Pe gratis! Dacă nu iei în calcul şi taxele locale. Oricum ar fi, e greu să creşti un copil pe străzile cartierului. Sunt multe maşini, iar străzile sunt atât de înguste încât nu mai încap şi trotuarele în schemă. Iar dacă există trotuare, acestea sunt ocupate de maşini. Aproximativ toate străzile din zonă, fie că e vorba de Alexandru Cernat, fie de Armata Poporului sau Ovidiu, sunt pline de maşini parcate şi de cele care trec. Astfel, vrei, nu vrei, eşti obligat să faci slalom şi să urci şi să cobori scări. Cartierul s-ar putea împărţi în două: partea sufocată de garaje şi partea sufocată de maşini, parcate lângă, dar şi pe trotuare. Dacă sufocarea nu e produsă de trotuarele pline de maşini, e de garaje şi tot aşa. Şi nu orice fel de garaje ci - surpriză! - garaje cu aerisire. Ei, şi dacă tot am ajuns la trotuare cu maşini, de ce să nu ne oprim puţin şi la asfalt. Locatarii cartierului Mazepa 2 s-au obişnuit să vadă cum străzi mai mult sau puţin principale se plombează la câteva luni, pentru că nimic nu e făcut cu răspundere, iar străzile dintre blocuri rămân uitate pe vecie. „Bine că se plombează şi replombează în alte părţi, că se pun borduri la câteva luni, iar în cartier coborâm nişte trepte vai capul lor şi avem o făcătură de asfalt. Trebuie să mergi numai cu adidaşi, cu bocanci, altfel îţi rupi şi încălţările - Doamne fereşte să ai toc! - şi poate chiar degetele vara, când mergi în sandale sau şlapi”, spune un locuitor al zonei, M.B.. Nici despre bălţi nu prea poţi ocoli să nu scrii. Că dacă n-ar fi, n-ai avea de ce să te plângi şi nici unde să te speli pe tălpile bocancilor de excrementele câinilor. Vorba reclamei „Murdărirea este bună”, aşa şi bălţile sunt bune. De unde ar mai bea apă câinii vagabonzi, unde s-ar mai spăla pe picioare hoinarii vara? Aşadar, cartierul Mazepa 2 nu are nevoie nici de asfalt, nici de scări ca lumea sau pante şi nici măcar de trotuare.
