Şcoala nr. 34 este situată într-un zonă cu un renume destul de prost, Micro 39. Cu ani în urmă, diverse găşti de cartier terorizau elevii, dijmuindu-le buzunarele.
„Curtea şcolii era maidan. Nu aveam gard şi tot felul de indivizi, nu numai că-şi făceau de treabă în perimetrul şcolii, dar veneau noaptea, jucau cărţi, beau şi mâncau seminţe pe treptele instituţiei. Ba, pe unii i-am găsit dormind prin boscheţii care erau pe atunci în curte. Era jale. Făceau o mizerie de nedescris, dar mai ales perimetrul unităţii nu prezenta siguranţă pentru elevi”, îşi aminteşte directorul Florin Cernat.
În prezent, zona şcolii este una dintre cele mai sigure în cartier. „Golanii nu trec nici pe trotuarul din faţa unităţii, nici vorbă să mai intre în curte. Dar am dus luni de zile de luptă crâncenă. Stăteam nopţile în şcoală, îi pândeam. Întâi am vorbit cu frumosul, apoi i-am ameninţat, am strigat la ei. Mi-am făcut prieteni printre poliţiştii de la secţie şi i-am obişnuit să vină la şcoală. Am făcut gard zdravăn care să protejeze instituţia. Toate acestea n-au contat decât într-o oarecare măsură”, povesteşte managerul.
Într-o zi i-a venit însă ideea salvatoare: „Am întrebat în stânga şi-n dreapta care e şeful găştii care-şi făcea veacul pe lângă şcoală. Într-un târziu, pentru că tot insistam, mi l-au arătat: domnul Gopo. M-am dus întins la el şi l-am invitat la şcoală să discutăm. «Da’ şi vrei? Şi sî discutăm?»
Mă tot iscodea, destul de neîncrezător. După tot tam-tamul pe care-l făcusem, mă credea în stare să mă iau la bătaie cu el, probabil. I-am propus atunci să vină să-mi păzească şcoala, iar eu să-l plătesc din veniturile extrabugetare. Nu m-a luat în serios, dar a doua zi, l-am văzut apărând prin zonă şi l-am chemat înăuntru.
Am discutat să-şi cumpere o ţinută decentă, i-am făcut o convenţie şi l-am angajat. Nu numai că n-am mai avut probleme cu golanii din cartier, dar domnul profesor Gopo - cum îl numeam eu în glumă - s-a împrietenit cu elevii, a fost de câteva ori în excursie cu noi. Se schimbase, pentru că simţea că are un rost şi un loc pe lume”, povesteşte directorul amuzat de „isprava” lui.
Cu timpul, domnul Gopo a început să-şi dorească ceva mai mulţi bani, aşa că a plecat la muncă în străinătate. Dar misiunea şi-o îndeplinise. Golanii şi-au căutat de lucru prin alte părţi ale cartierului şi au lăsat şcoala în pace.
