Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
73 comentarii

Părintele susţine că băiatul său a fost tratat inegal de educatoare, în raport cu colegii săi fără cerinţe educaţionale speciale


Cu câteva săptămâni înainte de încheierea anului şcolar, domnul Stănică Ambrinoc a sesizat Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi, un ONG din domeniu, de faptul că băiatul său ar fi tratat discriminatoriu la grădiniţa de masă unde mergea. Deşi recunoaşte că băiatul a făcut progrese în colectivul de la Grădiniţa nr. 61, gălăţeanul s-a plâns că educatoarea şi-a schimbat, în timp, atitudinea faţă de copil şi de părinţii săi. La început, familia a primit încurajări, mai ales că doamna a mai lucrat cu copiii cu cerinţe educaţionale speciale, dar, ulterior, „a fost mai simplu să ne stigmatizeze şi să ne impună un program care de fapt ne excludea dintre ceilalţi copii”, susţine domnul Ambrinoc, prezentând mai multe exemple concrete, printre care şi acela că micuţul nu a fost chemat la o activitate extraşcolară la Planetariu.
În numele părintelui care i-a sesizat, CEDCD s-a adresat oficial Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi. Echipa de la ISJ a identificat însă doar o problemă de comunicare familie-educatoare. „Nu s-a confirmat niciuna dintre suspiciunile părinţilor. Poate nu au reuşit să găsească cel mai bun canal de comunicare, dar acest lucru nu a afectat copilul, care a şi făcut progrese. Într-adevăr, poate că în cazul activităţii extraşcolare, educatoarea ar fi putut avea o altă atitudine, dar nu este singurul copil care nu a participat la activitate, motivul fiind acela că ei nu au participat la o activitate opţională anterioară, care pregătea vizita la Planetariu”, ne-a declarat inspectorul şcolar general adjunct, Diana Bulai.
Plângere la Consiliul pentru Combaterea Discriminării
Stănică Ambrinoc nu este deloc mulţumit de concluzia anchetei, susţinând, în continuare, că nu s-au luat în discuţie mai multe aspecte concrete prezentate în sesizarea sa şi că „sistemul îşi apără omul”. Contactat telefonic, reprezentantul Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi - Mădălina Turza - ne-a declarat că, indiferent de concluzia anchetei ISJ, ONG-ul va face plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, singurul organism abilitat să stabilească în ce măsură comportamentul educatoarei a fost discriminatoriu sau nu. Mădălina Turza susţine că primeşte, lunar, circa 20 de sesizări privind diverse forme de discriminare, de la familii din întreaga ţară.

Citit 11891 ori Ultima modificare Duminică, 07 Iulie 2013 17:10

73 comentarii

  • postat de mirela mire Marți, 03 Iunie 2014 15:36 151.44.222.*** Link la comentariu
    0
    0

    Atata timp cat de de acesti copii cu nevoi speciale se ocupa persoane ca anascu dana maria, lucrurile vor merge din ce in ce mai rau.nu este o adevarata profesionista....singura ocpatie e sa aiba o vita a ei, nu o intereseaza activitatea care ar trebui sa o desfasoare cu suflet si abnegatie.

    Raportează
  • postat de ivan armenica Joi, 26 Septembrie 2013 23:52 89.40.74.*** Link la comentariu
    0
    1

    buna ziua si eu am un copil bolnav de autism de 4 ani e diagnosticat cu autism infantil nu vb deloc face deseori crize si i pun pampers medicamentele sunt f scumpe iar noi traim intro garsoniera si nu avem nici un venit .rog pe cei care vor sa ne ajute las un nr de tel 0753577198 .locuim in judetul bistrita nasaud strada principala bloc 78 sc a ap 38 .sunt o mama disperata va rog din suflet daca se poate sa ne ajutati nu numai financiar si cu alimente sau hainute va multumesc

    Raportează
  • postat de o alta victima de a domnisoarei educatoare! Marți, 23 Iulie 2013 16:44 5.13.143.*** Link la comentariu
    1
    1

    in aceiasi situati ca a dn-l.Stanica Ambrinoc am fost si eu si cu aceiasi educatoare,care a lasat de dorit.Cand am inscris copilul toata lumea nu e nici o problema tra-la-la si toate bune si frumoase.Dupa o luna de gradinita a inceput ca deranjeaza sa vin sa stau la micul dejun cu el si cate si mai cate.La serbarea de craciun copilul meu nu a avut acces pe scena ca ii deranjeaza serbarea.Dupa sa vn sa il aduc dupa ora 9 si 30 dimineata,dupa ce iau micul dejun.In urmatorul an de gradinita tot la fel sa il tina doar 1 ora si 30 min.Pana cand mi-a zis din senin sa vn sa stau in clasa cu el si sa ii fac urgent certificat cu incadrare de handicap copilului,ceia ce eu nu am vrut.Si de aici au inceput cele mai aprinse discutii inclusiv cu dn. directoare care mi-a inscris copilul.Si tot cu educatoarea a tinut.Pana la urma am renuntat ca nu mai puteam nici fizic nici psihic si l-am transferat in invatamanul special si i-am facut certificat,dar nu cand a vrut ia.Ca sa nu mai zic ca atunci cand stateam cu copilul in clasa,cand faceau galagie copii sau se impingeau tipa de tresaream eu dar copii........! Domnisoara educatoare ar trebuiesase gandeasca ca adevarul ese laiviala si DUMNEZEU nu doarme,pedepseste!

    Raportează
  • postat de Gabriela Plopeanu Miercuri, 17 Iulie 2013 12:10 Link la comentariu
    0
    2

    Sunt fericita! Fiul meu, Radu, copil cu gradul I de handicap, cu autism, a invatat 8 ani de scoala dupa programa adaptata, dar a trebuit sa dea examenele la fel ca un copil tipic (normal functional). Si a intrat la liceu normal, cu media 7,42. La specializarea Protectia Mediului, intensiv engleza. E prima medie din clasa!!! A muncit mult din martie de cand ne-am dat seama ca nu va avea parte de subiecte de examen adaptate. Zi de zi. Cine stie cum ”functioneaza” o persoana cu autism poate intelege ce eforturi a depus. A facut echipa cu Oana, cu Ruxi si cu Segiu la mate si la romana, cu Corina si Anca la Terapie ABA, cu Mariana Ranga la logopedie. Si a reusit. Ma bucur ca a invins sistemul. Ma bucur ca aratat ca si intr-adevar copiii cu autism pot mai mult. Pot sa faca mult daca li se da o sansa. Slava Domnului!

    http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/uimitorii-gemeni-autisti-unul-vorbeste-15-limbi-straine-celalalt-a-intrat-la-liceu-cu-cea-mai-mare-medie-din-clasa-647912.html

    Raportează
  • postat de Ana Dragu Miercuri, 17 Iulie 2013 11:57 Link la comentariu
    0
    0

    In urma cu doi ani si jumatate, am trecut prin aceleasi stupefiante si dureroase intamplari prin care ii e dat sa treaca oricarui parinte cu un copil autist. Diagnostice pripite, gresite, sau din contra ezitari inexplicabile in diagnosticare, medicamente prescrise dupa ureche urmate, dupa stabilirea diagnosticului, de infruntarea unei alte realitati, mult mai crude: lipsa specialistilor pe plan local si lipsa resurselor care sa imi permita sumele exorbitante (nu neaparat necesare) pretinse de diversi diletanti pentru diverse terapii la moda si care promiteau efecte miraculoase in functie de buzunar.

    Un imens avantaj l-a avut atunci Internet-ul si intalnirea cu parinti – ca si Milena Pruna – azi presedintele Asociatiei Autism Transilvania din Cluj, care nu a ezitat sa ne sara in ajutor gratuit. Urcase acelasi drum al Golgotei si stia riscurile, stapanea deja tehnicile esentiale in lupta impotriva acestei acaparante tulburari neurobiologice care iti transforma copilul intr-un aproape extraterestru. A fost si este una din cele mai grele incercari prin care poate trece un parinte. Sa vezi, sa simti ca copilul tau nu seamana deloc cu ceilalti copii, sa ti se spuna de catre medic intai ca ti se pare, apoi ca exagerezi, apoi ca „si Lucian Blaga a vorbit la 7 ani”, apoi ca e vina ta ca lucrurile stau asa.

    In final sa ti se spuna ca micul extraterestru e retardat mintal, apoi ca totusi e autist, pentru ca in final sa afli ca in lumina noului diagnostic este mai indicat sa „il abandonezi si faci altul”. Nu unul, ci zece oameni au incercat sa profite de nestiinta si de disperarea mea de atunci si nu ma linisteste nici azi sa stiu ca lucrurile stau aproape la fel pentru foarte multi parinti din Romania. Eu am stiut atunci ca nu am alta sansa, decat sa invat singura cum sa imi ajut copilul.

    Luni in sir am facut cursuri - din fericire cele potrivite, chiar daca costisitoare. Tot erau mai ieftine decat sumele care mi se cereau pe terapie de catre oameni care nu imi inspirau prea mare incredere. Insa a aparut Liviu Cotutiu, psihologul clinician Sempronia Filipoiu, si apoi esentialele Iulia Pantazi si Mioara Cazac, dr. Heinrich Schntaman, Tony Balasz, dr. Mircea Gelu Buta, stralucitorul Sergiu Pasca – azi Postdoctoral Research fellow la Standford University, alaturi de multi altii, colegi de breasla sau prieteni dragi care m-au ajutat sa fac lumina in atata intuneric si spaima. Si, de aceea, la Bistrita s-a infiintat Centrul „Micul Print”.

    Ca sa nu mai existe parinti de care sa profite diletantii. Pentru ca bistritenii sa fie in prima linie din Romania in lupta impotriva autismului. Pentru a forma specialisti si pentru a lucra in echipa. Pentru ca fiecare copil sa beneficieze de o terapie personalizata, fie ea ABA, PECS sau terapie prin muzica, dar si de o viata structurata, de parinti informati, de asistenti personali instruiti, de specialisti care respecta parintii si primesc in schimb respectul si recunostinta acestora, de autoritati locale interesate, dincolo de culoarea politica, sa ii ajute pe cei aflati in nevoie si sa devina astfel modele pentru edilii din alte judete.

    Incetul cu incetul lucrurile incep sa prinda contur. Copiii cu o tulburare din spectrul autist si familiile acestora din Bistrita-Nasaud au acum un Centru, in curtea Spitalului Judetean de pe strada Independentei in care sa vina, sa se informeze, sa beneficieze de consiliere si mai ales sa invete cum sa lucreze cu proprii lor copii, sprijiniti de oameni priceputi. Printr-o campanie sustinuta si un lobby eficient, pot astazi sa spun cu mana pe inima ca nimeni nu ne-a intors spatele. Nici un politician local – cu toate defectele lor, si nici un adevarat specialist.

    Bucuria mea este cu atat mai mare cu cat in ciuda schimbarilor socio-politice, ajutorul continua sa vina si e din ce in ce mai consistent, iar asta imi spune ca noi, parintii, nu mai suntem singuri. Asa ca pana si copiii nostri au de ce sa zambeasca. Sunt inca multe probleme, cea mai mare este lipsa terapeutilor care sa faca fata numarului mare de copii, insa cu siguranta, nici un copil nu ramane pe dinafara doar pentru ca parintii lui nu au BANI. Daca nu avem bani, avem inima si, asa cum spunea chiar Micul Print – „limpede nu poti sa vezi decat cu inima”.

    Ana Dragu, Jurnalist,presedinte Autism Europa Bistrita

    Raportează
  • postat de Cozma Ioan Miercuri, 17 Iulie 2013 11:20 Link la comentariu
    0
    1

    A fi bolnav nu este un semn ca, neaparat, ceva este in neregula cu noi dpdv spiritual sau psihologic…
    Citesc de multe ori comentarii, unele facute chiar de persoane cu pregatire intr-un domeniu sau altul in care se spune adesea ca: ,,orice boală sau accident apărut în viaţa noastra a fost provocat de noi si are o cauzalitate adanc ascunsa in noi insine la nivel spiritual.”, ca ,,tot ceea ce ni se intampla este pe deplin meritat, este din vina noastra” si ca nimic nu este intamplator, noi atragand o anumita boala, accident sau suferinta datorita unei atitudini gresite fie fata de noi insine… fie, vezi Doamne, chiar fata de …divinitate. Cineva mergea chiar atat de departe incat spunea ca si violul este un semn ca ceva este in neregula cu tine…
    Uneori, citind astfel de lucruri, raman consternat. Ma gandesc ce fel de suflet au oare cei care propaga astfel de teorii si dau in cap tot…victimei.. alteori ma apuc si scriu ca in cazul de fata cu toate ca stiu ca nu voi putea schimba prea multe pareri deja formate si imi voi atrage multe antipatii.
    Exista veritabile ,,tratate”, carti, ,,specialisti” care ne ,,lumineaza” si ne explica in detaliu pt fiecare problema ce este in neregula cu spiritualitatea noastra cu atitudinile noastre si ce trebuie sa schimbam in ele pt. ca sa ne…vindecam. Exista multe si de toate si mai exista inca ceva… foarte, foarte multi naivi capabili sa creada orice li se spune cu autoritate si aparent documentat. Oameni buni si increzatori dar…naivi, disperati sa gaseasca o explicatie logica prin care sa inteleaga de ce un anume lucru li se intampla doar lor, de ce s-au nascut intr-un fel sau in altul, dispusi sa-si accepte o vina doar pt ca altii spun ca o au.
    O astfel de conceptie simplista si care la ora actuala tinde sa aiba din ce in ce mai multi adepti face mult rau, mult mai mult rau decat cineva si-ar putea imagina. Fara sa ne dam seama ea imparte oamenii in buni si in rai, in sanatosi si bolnavi in frumosi si urati, in ultima instanta in spirituali si… nespirituali… iar nespiritualii…ei bine se pare ca merta sa fie batuti de Dzeu cu toate nenorocirile…
    Nu stiu cati dintre cei care citesc aceste randuri au avut ocazia, macar odata in viata, sa cunoasca indeaproape persoane cu dizabilitati/deficiente sau persoane aflate intr-un stadiu avansat de boala incurabila. Nu doar sa le vada de la distanta ci sa le cunoasca, sa stea de vorba cu ele, sa schimbe opinii sa lege prietenii si apoi sa spuna cu mana pe inima si privindu-le adanc in ochi ca este ceva in neregula dpdv spiritual cu acele persoane, ca isi merita soarta pt ca cu siguranta in viata asta sau intr-o viata anterioara sigur au facut ele ceva rau care le-a atras acum…nenorocirea.
    Uneori, viata este nedreapta si atat, nu trebuie sa mai comitem noi insine o nedreptate in plus aruncand suplimentar cu o piatra spre semenii nostri aflati in suferinta. Contrar aparentelor si celor pe care le puteti citi in tot felul de carti de duzina si pe forumuri, nu exista nici un studiu serios care sa confirme ca exista cauze psihospirituale ale bolilor, nici o modalitate de a certifica ca cei loviti de soarta ne sunt inferiori spiritual ci doar multa ignoranta. Oricine poate vedea in viata de zi cu zi, oameni f buni care ajung in situatii limita fara iesire, oameni rai care o duc pana la adanci batraneti cu o sanatate infloritoare, oameni frumosi si sanatosi dar urati la suflet, oameni urati si bolnavi dar cu un suflet de aur…

    psiholog Cozma Ioan

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Miercuri, 17 Iulie 2013 08:34 Link la comentariu
    0
    0

    Acești copii speciali au ceva deosebit,

    Uimitorii gemeni autişti! Unul vorbeşte 15 limbi străine, celălalt a intrat la liceu cu cea mai mare medie din clasă

    http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/uimitorii-gemeni-autism-geniu-647912.html#

    Raportează
  • postat de Cruella Mihaescu Miercuri, 17 Iulie 2013 06:40 Link la comentariu
    1
    0

    Sistemul suntem noi, cei fără nume și care facem mișto de voi. Sunt reprezentanta Inspectoratului și vă repet, "părinții au obligația să- și caute grădinița minune și educatoarele rarisime, care nu au altceva de făcut, decât să se ocupe și de copiii mai neajutorați". Facem ce vrem, pentru că putem. N-avem timp de voi, așa cum nici miniștrii noștri nu au timp pentru mofturile Educației ... Dacă nu vă convine plecați în țările "calde", acolo unde a trimis și Președintele pe cei nemulțumiți din Sănătate. Să dea D- zeu să nu ne îmbolnăvim, că diplome și serbări de absolvire știm să facem. Trăiască Românica noastră, la fel de bine educată ... !

    Raportează
  • postat de agramatul Luni, 15 Iulie 2013 20:26 Link la comentariu
    1
    0

    tataicu' limbrinoc dute la doctor bre ca iti trebe
    pentru femei apeleaza la omniasig in fata nu la gradinita-dereglatule!!

    Raportează
  • postat de Edit Roman Duminică, 14 Iulie 2013 17:44 Link la comentariu
    0
    0

    Citesc comentariile si ma ingozesc ...Cata lipsa de omenie si de empatie!!!Pai oameni buni, va pretindeti crestini cu frica de Dumnezeu dar nu ezitati in a arunca cu piatra intr-un parinte de copil cu dizabilitati!!!Asta va invata crestinismul?Voi nu constientizati ca astazi suntem noi cei in nevoie,dar maine situatia se poate schimba,adoratii vostri copii sanatosi se pot imbolnavi,pot suferi accidente si atunci ce veti face?Ii veti abandona undeva intr-o institutie a statului sau veti lupta pentru ei?Stiti cumva care este prevalenta autismului in lume?Stiti ca in anii '90 era unul la 166 de copii,in 2012 unul la 88 iar anul acesta,surpriza:unul la 50!!!Nu o spun eu,o spun statisticile realizate de Centrul pentru controlul bolilor din Atlanta!In conditiile acestea in viitorul nu foarte indepartat autismul va deveni normalitate si neurotipicii vor fi cei care vor avea nevoie de terapie pt. a se putea adapta!

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Sâmbătă, 13 Iulie 2013 09:04 Link la comentariu
    0
    0

    D-na Claudia Pascariu este colega noastră de liceu, din aceași promoție, LVA' 87. Drama ei este cu mult mai mare, schimbasem câteva mesaje, dar nu știam situația în detalii. Avem nevoie urgent de un Centru de zi specializat. D-le Primar, stimați politicieni, o să ne cunoaștem mai bine, aveți alte priorități, dar noi numai putem aștepta ...

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Sâmbătă, 13 Iulie 2013 08:46 Link la comentariu
    0
    0

    În ultimele 2 zile din anul școlar, am fost cam singuri prin grădiniță. După 4 ore de "anchetă", eram foarte obosit, dar mi-aduc aminte de ultimele cuvinte ale d-rei educatoare. Am realizat că se schimbase ceva, un alt ton și o altă privire. Eram în ultima zi ... de ce a trebuit să treacă astfel, un an de zile ? Nu cred în răutatea absolută, cu certitudine sunt părinți și copii, care au interacționat în mod plăcut cu d-ra educatoare. Sunt din zodia Gemenilor, în sufletul meu suntem 2, unul care luptă și altul care vrea să ierte. Trebuie să-i împac pe amândoi, am nevoie de al 3-lea, un martor echilibrat. Există și acela, tot în mine, dar reușește cu greu să-i înțeleagă pe cei 2. Iar dacă mai intervine și "lumea", suntem deja în haos ... Oamenii au sentimente și percepții diferite, este un blestem să reușim atât de puține lucruri, într-o societate, care ea este "autistă", iar fiecare dintre noi este special. Vineri, ultima zi, ca părinte în Grădinița "Ion Creangă", nu afost o zi a crucii. A fost mai degrabă o zi a focului și apoi a liniștii. La finalul discuțiilor, d-ra educatoare mi-a spus că nu va pleca din Galați și mi-a înmânat diploma de absolvent a lui Teo. Cel mai important lucru, este că și-a arătat dorința de a participa, pe viitor la alte acțiuni ale Asociației noastre. N-am înțeles de ce această dorință a venit atât de târziu, d-ra educatoare o cunoaște bine pe Nicoleta și a lucrat, mai demult cu un copil din APCA Galați. Anul 2012-2013 va fi un mister, al celor întâmplate. Totul a început cu o vară secetoasă, care mi-a ars și sufletul, apoi a urmat o toamnă a speranțelor. Iarna a fost cea mai grea din viața mea, dar a venit ... Primăvara ... nu voi uita niciodată acest anotimp. Așa cum citisem în articolul despre Radu Nedescu ( cel mai celebru succes în recuperare din România), s-a întâmplat ... Minunea ... Radu spunea : "La început noi învățăm totul mecanic, fiecare cuvânt memorat este o piesă de puzzle. La un moment dat creierul face ...click... piesele se leagă". Am fost marcat de această declarație a unui copil, care chiar trecuse prin autism. Am mers, doar pe ideea lui și mai puțin pe alte sfaturi de specialitate. În luna Martie am reușit, Teo a spus cele mai lungi fraze, legate de primăvară, mărtișoare, 1 și 8 Martie, ziua femeilor, etc. În comentariile de mai jos, cineva ne întreabă de ce nu l-am dat mai devreme la grădiniță. La 3 ani am zis că-i prea mic și medicul de familie ne-a recomanadat după 4 ani pentru imunitatea scăzută, care este obișnuită la această vârstă. Am ratat înscrierea și nu am insistat, intrasem deja în perioada de negare. Observam o întârziere pe vorbire, dar faptul că se juca cu un laptop, pe care recunoștea literele și cifrele ne-a indus în eroare. După reușita pe limbaj din luna martie, ne-am axat pe scris, a mers destul de bine, doar eu eram prea stresant, dintr-o dorință de a recupera cât mai repede. Cel mai interesant a fost introducerea calculatorului. I-am căutat pe net jocuri de logică și îndemânare. "Scoate mașina galbenă din parcare" a fost cea mai tare. Într-o săptămână a ajuns singur la nivelul 15, a doua la 25, iar la 35 ne-am blocat toți. S-ar putea să fie un nivel greșit din soft, 36,37, ... 60 merg. Dacă cineva reușește nivelul 35, să ne anunțe și pe noi ...

    Raportează
  • postat de Ramona Zabava Sâmbătă, 13 Iulie 2013 08:34 Link la comentariu
    0
    0

    Draga domnule "parinte de copil normal=cu mai putine drepturi "...nu i se cere nimanui sa-si decline identitatea...ma miram ca cei care-o sustin pe doamna educatoare scriu sub anonimat-ce au de ascuns? Pana la urma e vorba de cei 7 ani de-acasa...de asumarea responsabilitatii.
    Au copiii cu TSA mai multe drepturi si considerati asta ca fiind parte dintr-o educatie pre-decembrista? :))) Daca spuneti dumneavoastra,asa o fi! Cred ca d-aia noi...cei care scriem ce simtim si nu ne ascundem sub i.d.-uri false stam bine la capitolul gramatica.Am invatat atunci...nu? :)))
    N-ati dori cumva sa facem schimb? Sa vorbim cu "Cel-de-sus"sa-mi faca mie baiatul normal,banal-cum spuneti dumneavoastra si sa nu mai aiba dreptul la indemnizatia aia de 610 lei,luati-va dumneavoastra drepturile astea si aveti in grija si spre crestere copilul dumneavoastra cu T.S.A.! Ce ziceti? Renteaza schimbul?
    Copilul domnului Stanica a avut progrese la capitolul socializare din cate am inteles eu in gradinita;restul progreselor uimitoare ale lui Teo au fost dupa ore de munca,terapie facute acasa pe banii parintilor si la centrul Iorgovan.Nu induceti oamenii-n eroare...nu suntem fraieri asa cum ne considerati !
    Am citit comentariul dumneavoastra,doamna Claudia Pascariu; am ramas impresionata! Respect si multa putere!

    Raportează
  • postat de parinte de copil normal=cu mai putine drepturi Sâmbătă, 13 Iulie 2013 01:39 Link la comentariu
    0
    0

    Mi-ar fi placut un educator cu o asemenea imaginatie pt copilul meu, activitatile optionale inseamna imaginatie, munca si devotament., si din cate am citit in comentarii au fost cateva activitati

    Raportează
  • postat de parinte de copil normal=cu mai putine drepturi Sâmbătă, 13 Iulie 2013 01:12 Link la comentariu
    1
    0

    Pt domnul Arhire Danut, nu vorbiti de ceea ce a-ti patit dumneavoastra, in acest articol scrie clar ca familial a fost incurajata de d-na educatoare, deoarece ea are experienta cu acesti copiii, citez: ''la început, familia a primit încurajări, mai ales că doamna a mai lucrat cu copiii cu cerinţe educaţionale speciale,''
    Concluzie: copilul a fost primit cu bratele deschise, parintii incurajati, dar daca ti se da un deget si tu vrei toata mana ba chiar mai mult, atunci nu mai este nici educatoare, nici sistemul vinovati pt lipsa de educatie.

    Citez:''deşi recunoaşte că băiatul a făcut progrese în colectivul de la Grădiniţa nr. 61", nu inteleg atitudinea parintelui, bineinteles "ca a fost mai simplu să va stigmatizeze" daca dumneavoastra nu v-ati implicat, alaturi de ceilalti parinti, in activitati. Nu poti cere de la educatoare sa se implice, daca tu nu te implici, ce tie nu-ti place altuia nu-i face.

    Parea mea este ca dumnevoastra va-ti suparat de faptul ca baiatul in cauza a stat acasa cand restul au fost la Planetarium, pai daca recunoaste-ti ca nu va-ti implicat, nu inteleg, de ce trebuia copilul dumneavoatra sa mearga, deoarece el este diagnosticat cu TSA, si are mai multe drepturi decat un copil normal, pai nu ar fi fost restul discriminati, deoarece ei s-au implicat, si au muncit, dar atunci nu mai conta, deoarece ei sunt copii normali si banali si nu trebuie sa ne pese de ei. In activitatile optionale, dumnevoastra trebuia sa fiti in capul listei si sa va bucarati de ele cel mai mult, deoarece copilul ar fi avut ocazii deosebite de invatare, cum a fost vizita la Planetarium, si de bucurie, serbarile.

    Asta este educatie pre-decembrista, sa-mi dea, sa-mi faca, dar cu tupeu democratic, "un ditamai inspectoratul" nu a facut cercetari, cum s-a ajuns la concluzia asta?

    Am aflat de articol intamplator in maxi taxi (traseul 63) din conversatia a doi calatori, nu-i cunosc dar m-au facut curios de articol, deoarece si eu sunt parinte" de copil banal" dar cu coleg autist, si vad acelasi lucru, parintele are tot timpul plangeri la adresa invatoatoarei, pe care eu le consider nefondate. Consider ca al meu copil este defavorizat, deoarece ii este alocat mai putin timp de catre invatatoare decat acelui copil cu autism, dar cu toate acestea nu ma plang, si nici nu m-am dus sa fac plangere pe la inspectorat, ci am acceptat situatia ca atare.

    Am citit ca se cere nume si prenume pt comentarii, dar de ce ca sa stiti cu cine sa va mai rafuiti?

    Raportează
  • postat de Claudia Pascariu Vineri, 12 Iulie 2013 21:25 Link la comentariu
    0
    0

    Sunt cadru didactic, sunt parinte de copil autist, care de fapt acum e adult, si va spun ca in tara asta totul este o mizerie, in ceea ce priveste copiii cu handicap,si intradevar sunt discriminati. Pana la 4 ani a stat cu noi parintii ambii profesori, care lucram in schimburi unul la o scoala dimineata, altul la alta scoala dupa amiaza. La 5 ani copilul meu a fost la Braila la o gradinita speciala, unde a evoluat foarte mult, mutandu-ne in Galati totul a fost distrus, nici macar nu a fost acceptat la Scoala speciala datorita unei Comisii care au considerat ca are QI-ul mic , nu mai zic de scoala normala, unde sincer am gandit ca un cadru didactic, asa cum eram si eu nu are o pregatire suficienta pentru a lucra cu un astfel de copil. I s-a refuzat dreptul de a merge si la o scoala speciala, singurul loc unde a fost primit era o gradinita speciala care apartinea Spitalului de Copii Galati, care a fost intre timp transformata in Centru de Plasament de catre Protectia Copilului, unde il duceam saptamanal pentru a putea munci si al intretine si pentru a putea plati chiria (cu toate ca prin lege are dreptul la o locuinta). Intre timp am si divortat, tot din motivul copilului. Am refuzat sa-l mai duc si la Caminul Spitalului deoarece am observat ca nu se ocupa suficient ,slabise foarte mult , am primit insotitor un lucru care m-a ajutat intr-adevar, l-am tinut acasa si am luptat singura pentru copilul meu, am urmat cursuri pentru a lucra cu copii cu autism, am stat si am lucrat singura cu el, am avut prieteni care m-au sustinut si m-au ajutat foarte mult. In continuare tot acasa este si are 23 de ani(o victima a sistemului din Romania) . O perioada au lucrat cu el la o Fundatie Umanitara, recomandata de Protectia Copilului, dar care au fost desfiintati. M-am mai interesat sa vad daca s-a infiintat un Centru de zi pentru copii cu autism, deoarece era in planul Orasului Galati( care e doar pe hartie), la un moment dat mi s-a explicat ca nu exista un sistem de remunerare al asistentilor personali profesionisti. Un alt lucru la implinirea varstei de 18 ani, acest diagnostic "autism " nu mai exista . O persoana adulta care tot timpul in copilarie a avut diagnosticul de autism are acum codul F72. E greu ,e foarte greu sa te lupti cu sistemul, nimeni nu te intelege, toata lumea te compatimeste, nimeni nu stie ce inseamna sa cresti un astfel de copil, nimeni nu te ajuta(daca nu ai "cunostinte") nu ti se deschide nici o usa, sau mai degraba mie nu mi s-a deschis nici o usa. Ma gandesc cu groaza ca maine poimaine imbatranesc si nu o sa mai fiu , ce se va intampla cu copilul meu? Poate cineva sa-mi raspunda? V-a fi inchis intr-un Centru care, stim cu totii cum sunt la noi in Romania?
    Draga Stanica ,ti-am scris povestea mea pe scurt, am tot respectul pentru tine si ai oricand tot sprijinul meu. Candva si eu m-am gandit sa adun mai multi parinti cu astfel de copii si poate facem ceva pentru ei aici in Galati.
    Am l-a clasa un elev autist in clasa a V-a si care imi este foarte drag, e foarte receptiv,invata totul din clasa, in lucrari i-a nota 8, cred ca mama lui munceste foarte mult cu el ,este integrat in clasa, copii l-au acceptat foarte bine, e o dulceata de copil, cum de altfel toti sunt, si se poate lucra cu ei, daca ai rabdare, si daca iti iubesti intr-adevar meseria de dascal si ai performante cu orice copil, si cand vorbesc de performante nu vorbesc de olimpici, vorbesc de ceea ce si-a insusit fiecare copil in clasa!
    Cu respect Claudia Pascariu!

    Raportează
  • postat de popa lenuta Vineri, 12 Iulie 2013 17:01 Link la comentariu
    0
    0

    Primul pas pe drumul de autocunoaștere și de transformare interioară este acceptarea. Un aspect al acestei acceptări este acceptarea celorlalți, mai ales atunci când aceștia ne fac foarte dificilă sarcina aceasta.

    Însă nu ne dăm seama că ceilalți sunt cea mai bună și mai sigură unealtă de dezvoltare personală pe care o avem la îndemână. Pentru că ceilalți sunt oglinzile noastre cele mai fidele, oglinzi magice. Ceea ce simpatizăm și antipatizăm la ceilalți sunt propriile noastre calități și defecte.



    Și, aproape în fiecare caz, sunt calități și defecte de care nu suntem conștienți sau pe care nu ni le acceptăm.

    Partea frumoasă este că ceilalți sunt oglinzi ale calităților noastre, pe care nu ni le conștientizăm, pe care credem că nu le avem, dar ne dorim să le manifestăm și când le recunoaștem în alții, ne plac.

    Partea și mai frumoasă este că ceilalți sunt oglinzi ale defectelor noastre. Și mai ales în cazul defectelor este vorba de neacceptarea lor, de băgarea capului în nisip. Nu ne place cum este, ce face, cum se poartă cu noi altul. Nu putem suferi un defect sau altul în celălalt. Dar în momentul în care vrem să scoatem capul din nisip, să acceptăm că suntem oameni și că avem defecte, chiar defecte pe care nu putem accepta că le avem, și vrem să fim cinstiți cu noi și să ne vedem în deplinătatea ființei noastre, începe procesul transformării.

    Pentru că atunci suntem dispuși să recunoaștem că ceea ce nu ne place în altul este ceva ce trebuie să acceptăm că suntem și atunci putem începe procesul de alchimizare a defectului respectiv.

    Ceilalți ne servesc ca oglinzi în primul rând când este vorba de persoane pe care nu le cunoaștem. Atunci este mult mai evident că ne proiectăm asupra lor, cu bune sau cu rele, în funcție și de persoana respectivă. Pentru că, în mod evident, nu ne suprapunem 100% cu nimeni. Ci suprapunem diferite atribute personale asupra diferitelor persoane cu care ne intersectăm în viață.
    Revenind la particularitatea subiectului, parerea mea e ca toti educatoriii ar trebui sa aiba abilitati de comunicare deosebite...pentru a evita astfel de conflcte. Nu e benefic nici pentru ei nici pentru copii si parinti...aceste abilitati, creand si un grad de toleranta mai mare care ne vorbeste despre persoane si personalitati cu o dezvoltare si o maturitate crescuta. Nu doresc sa critic, doresc sa creez acea rezonanta sufleteasca care sa rupa inversunarea si tensiunea din aceasta disputa. Dragilor, mai multa toleranta si rabdare...

    Raportează
  • postat de O ALTA ANA Vineri, 12 Iulie 2013 13:44 Link la comentariu
    0
    0

    Drepturi avem cu totii domnule Arhire Danut, doar ca aceasta domnisoara educatoare nu este cazul sa fie acuzata de discriminare. Nici sa ii fie terfelit numele de catre persoane care nu o cunosc, nu este tapul ispasitor nici al sistemului si nici al tutror parintilor care au copiii diferiti.
    Exemple sunt destule pentu a o incuraja sa-si sustina punctul de vedere sunt multi parinti care o sustin si mai multi copii care o iubesc sincer.
    Rautatea si razbunarea nu au somn si nici rost dar merg totusi destul de departe.
    Mult succes domnisoarei si rabdare ca dreptatea va triumfa si copiilor o vacanta placuta si succes la scoala.

    Raportează
  • postat de Arhire Danut Vineri, 12 Iulie 2013 12:43 Link la comentariu
    0
    0

    Dragi cititori!Dl.Stanica Ambrinoc are dreptate ca sistemul este defect si educatoarele nu vor sa se complice cu copii cu probleme pentru ca am intampinat si eu probleme cu educatoarea ca nu a vrut sa-l primeasca motivand ca nu se poate lucra cu el si ar trebui dus la gradinita speciala.Copiii au toti aceleasi drepturi si trebuie integrati in societate iar comentariile rautacioase care se fac la adresa parintilor nu-si au rostul de la cei care nu au copii cu probleme.

    Raportează
  • postat de SERENA Vineri, 12 Iulie 2013 12:05 Link la comentariu
    0
    0

    Si eu am un baietel cu AUTISM,si am fost si noi implicati in astfel de caz la o scoala speciala din BUCURESTI,dar nu am mers mai departe si am facut plangere pe plan local adica sanctionarea disciplinara a invataoarei,si de atunci predau copilul pe proces verbal il iau pe proces verbal,stau indeaproape sa veghez asupra copilului meu,la aceasta scoala si cred ca multi parinti ar trebui sa faca asta,,insa sunt putini,PUTERE, RABDARE, VA DORESC DOMNULE AMBRONIC!!!

    Raportează
  • postat de Silviu Joi, 11 Iulie 2013 19:48 Link la comentariu
    0
    0

    jos pălăria pentru Teo....el este un copil foarte special care lupta împotriva unei boli grele...... este un exemplu pentru noi toti....asa ca hai sa il sprijinim mai departe.......si felicitari si parintilor ca au un copil extraordinar...

    Raportează
  • postat de ANA Joi, 11 Iulie 2013 10:05 Link la comentariu
    0
    0

    SINGURUL LUCRU PR CARE AM VRUT SA DEMONSTREZ A FOST PATUL CA DUMNEAVOASTRA NU A-TI PARTICIPAT LA ACTIVITATILE CARE SPUNETI CA TEO A FOST DISCRIMINAT,
    STITI DIN ACEST SCANDAL NU AU DE SUFERIT DECAT COPIII CARE VOR FI DISCRIMINATI PE VIITOR, DAR NU VOR MAI FI CREZUTI DIN CAUZA ACESTUI CAZ.
    VA MULTUMESC PT RASPUNS SI VA DORESC O VACANTA PLACUTA

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Joi, 11 Iulie 2013 09:20 Link la comentariu
    0
    0

    D-na ANA, nu eu am făcut comentarii legate de gramatica dumneavoastră, sunt prea multe de spus, dar nu eu am coborât astfel nivelul discuției. De ce nu m-ați invitat la o ședință cu părinții, în care să-mi spuneți că existați, așa cum o faceți acum. Poate într-o altă viață, veți cunoaște cu adevărat copiii speciali și problemele lor. Un copil care nu știe să spună "Hai să ne jucăm", încearcă să comunice și uneori împinge. A fost cel mai greu moment, dar nu a existat înțelegerea de care pomeniți dumneavoastră, ni s-a impus un program mai scurt și cu asta basta. Am reușit să depășim această problemă, exact în curtea grădiniței, după program, împreună cu copiii și părinții, care rămâneau la joacă. Unde să facem socializare, dacă nu la grădiniță ? În "locurile speciale", unde se copie ce este rău și nu ce este bine ? Putem organiza și acum o ședință cu părinții, ce spuneți aveți timp să ne lămurim odată ?

    Raportează
  • postat de Ana Joi, 11 Iulie 2013 08:57 Link la comentariu
    0
    0

    D-l Ambrinoc va multumesc ca recunoaste-ti ca nu a-ti participat la optionalul pt Planetarium, intradevar aceste optionale au costat, nu exagerat, vorbim de obiecte confectionate de hartie, adica de o suna de maxim 10 lei, nu a fost impunsa o suma sau un obiect nume, pur si simplu un pic de implicare.
    Nu am auzit la grupa sa vi se impuna sa va tineti copilul acasa abuziv, banuiesc ca vorbiti de Sf Constatin si Elena, programul a fost stabilit de conducerea gradinitei, si a fost expus la dulapul grupei,
    Nu cred ca este greu sa va da-ti seama ca sunt un parinte de la grupa.

    Raportează
  • postat de Ana Joi, 11 Iulie 2013 08:36 Link la comentariu
    0
    0

    Mi se pare corect, sa informez parintii cu copiii speciali, care nu au luat parte le ''evenimente" ca baiatul, la inceputul anului scolar avea un compaortament agresiv, adica in loc sa salute sau cand vrea sa se joaca , el, efectiv impingea copiii din grupa, niciun parinte de copil normal nu s-a plans de aspectul asta, pt ca educatoare si-a facut timp nu numai sa-l invete pt baiat sa numai faca lucru asta, dar si a vorbit cu fiecare parinte si a explicat ca asa reactioneaza astfel de copiii, si nu intr-un mod care sa o deranjeze, ci din contra, pt ca noi sa intelegem si pe langa ea, sa ne educam copiii sa-l accepte asa cum este.
    Nu mai blamati educatoarea, ca si-a facut treaba, foarte bine, de aceea o sustin parintii, de aceea nu este niciun alt parinte de la grupa sa spuna ca si copilul lui a fost defavorizat, atunci situatia ar fi fost altfel pt educatoare, poate d-l Ambrinoc , ar fi avut mai multa credibilitate, dar nu este niciun alt parinte nemultumit.
    Din dragoste pt copil d-l Ambrinoc de ce nu l-at inscris la gradinita de la 3 ani, asa cum au facut-o restul parintilor,i? Nu stiati ca copilul trebuie integrat, nu stiati ca are nevoi de acel '' aer" de care spune doamna Nicoleta Lupoaie ? Toti acesti prieteni, teraputi, si toate aceste persoane cu suflet mare care le cunoasteti nu au stiut sa va sfatuiasca sa-l integrati mai devreme, ca este mai bine pt copil?
    De ce nu va-ti dus copilul la acele educatoare?
    Poate am o gramatica care lasa de dorit, dupa spusele dumneavoastra, dar cel putin am educatia necesara sa fiu OM si sa stiu sa RESPECT.

    Raportează
  • postat de elena Joi, 11 Iulie 2013 08:01 Link la comentariu
    0
    0

    Bravo Stanica, orice parinte responsabil lupta pentru copilul lui.....daca crezi ca te pot vreodata ajuta cu ceva sa-mi spui.....asta e "sistemul".....care vrea sa taca, sa taca , care nu, lupta , asa ca tine. Mult curaj!!!

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Joi, 11 Iulie 2013 07:58 Link la comentariu
    0
    0

    Stimată d-nă ANA, abia acum voi răspunde la comentariul dumneavoastră, nu știu cine sunteți, dar poate mă ajutați. O activitate opțională extrașcolară, la care nu am participat, nu se poate pedepsi cu trimiterea copilului acasă, într-o altă zi de lucru. Copiii vin la grădiniță, în primul rând pentru socializare și nu pentru pedepse corective aplicate părinților. N-am refuzat participarea la Planetariu pentru 3 lei, d-ra a motivat pedeapsa, ca pe o regulă proprie, peste care nu poate trece. Într-o zi obișnuită de grădiniță, am fost obligat să-mi iau copilul acasă, este un abuz grav, care acum se dorește mușamalizat. D-ra știe bine acest lucru, acum când se privește, doar în oglinda conștiinței. Nu am crezut că se poate ajunge atât de departe, nu sunt adeptul răzbunării, dar disimularea adevărului face mai mult rău. Energia mea, ar trebui să uite de tupeul și aroganța cu care am fost tratat în timpul întregului an școlar ? Aș vrea eu, dar nu se poate. Iertarea se poate acorda, doar celui care, măcar recunoaște că a greșit. Când ditamai Inspectoratul, trage concluzia că sunt singurul părinte nemulțumit și nimic din ce am sesizat n-a fost verificat, la ce ne mai așteptăm ? Participarea unui copil la "opționale", este opțională, mi-aș fi dorit din inimă să pot spune, că putem alege și ceva în plus față de curicula normală. În grădinițe se desfășoară mai multe activități pe banii părinților, exagerate de cele mai multe ori (poze, costumații etc.) În această categorie intră și serbările fastuoase, mai ales cele de final. Pe această temă a mai fost un articol, chiar în Viața-Liberă. În ziua de Constantin și Elena, copiii au stat acasă, iar cine a vrut, a venit, doar la ora 12, odată cu preotul. La ora 17 am participat cu Teo, la ziua colegei sale Elena, mulțumim încă odată pentru invitație. A fost un gest foarte frumos din partea unui părinte, către un alt părinte. Spre surprinderea mea, reacțiile copiilor, într-o sală de joacă mai mare au fost aceleași la toți, fără deosebire. Până să vină d-ra educatoare, s-a discutat și despre Serbarea de final de grădiniță, propunerea didactică fiind "Stejarul" de la Garboavele. Marea majoritate au fost de acord că este o locație prea extravagantă și s-au căutat alte variante. La ședința cu părinții, în care trebuia să discutăm despre serbarea cu pricina, mama lui Răzvan, a încercat să spună cam care este opinia, dar d-ra s-a arătat nemulțumită, apoi a subliniat că participarea este de plăcere. Situația delicată, a fost depășită prin vot, 7 părinți s-au abținut, iar 10 au fost până la urmă de acord. Asta a fost și cu Serbarea de final, regret că nu am luat cuvântul atunci. Am vrut să nu fiu acuzat, că stric eu lucrurile bune, deși majoritatea ar fi dorit altceva.

    Raportează
  • postat de Pro ANA 2 Joi, 11 Iulie 2013 03:55 Link la comentariu
    0
    0

    Poate cIneva afirma sigur ca nu s-a lucrat corespunzator in clasa cu acest copil?
    Sau ca TEO nu a fost acceptat in clasa de catre colegi?
    Hai sa nu mai vorbim pe alaturi, face fiecare cat poate si la Teo s-a ,, putut' bine. dar e greu sa multumesti pe toata lumea !
    Nu mai aruncati in carca domnisoarei tot ce visati noaptea ca ar pute pati copilul sau poate chiar a patit copilul in parc sau la scoala. In cazul parintelui in cauza totul arata ca fiul sa nu a suferit mai mult ca cel de alaturi si am fost de fata la refuzul parintelui de a face eforturi personale spre a fi egale cu eforturile celorlalti parinti. Nu astepta totul de la cadru didactic dar sa refuzi sistematic orice cooperare in cadrul comitetului de parinti. eforturi facem cu totii, si vrem ce este mai bine pentru cei mici dar cand toti trag ce coarne si ii zic ca impunge si numai unul zice ca macae atunci o fi ceva putred.
    Putin respect nu strica .

    Raportează
  • postat de Georgeta Joi, 11 Iulie 2013 03:18 Link la comentariu
    0
    0

    Nu stiu cine are dreptate dar pot afirma ca si copii tipici fac crize, sunt indisciplinati, galagiosi, obraznici. A spune ca acei copii cu nevoi speciale trebuie dusi la o gradinita speciala e cea mai mare tampenie. Eu am un copil cu TSA care face progrese fantastice...stie mult mai multe decat un copil de varsta lui dar sta mai prost la capitolul socializare. In parc atrage alti copii si acestia il accepta. Ma uit ca eu am pretentia de la el sa fie civilizat, sa salute, sa-si astepte randul, sa imparta, sa fie pasnic cand copii tipici mult mai mari ca el nu o fac. Ii stigmatizati doar pentru ca li s-a pus un diagnostic. Desigur sunt si cazuri mai "dificile" dar ma indoiesc ca pe acelea se inceaca a fi integrate in invatamantul de masa. In plus, cand iti alegi meseria de educator ar trebui sa fi constient de importanta si dificultatea jobului iar criteriul alegerii meserie sa nu fie cat de mult castigi. Intotdeauna se va gasi cineva care sa plateasca mai bine si daca mergi pe principiul "merg unde sunt mai multi bani fara sa ma gandesc la sufletele pe care le las in spate", pierd atat copii tipici cat si cei cu nevoi speciale.
    Si daca spuneti ca un copil autist face cat 10, de ce va mai mirati de stresul, nervozitatea, oboseala de care dau dovada parintii acestora? Suna crud dar daca as fi Dumnezeu pt o zi, le-as da tuturor parintilor intoleranti verdictul de autism copiilor lor, sa simta macar o farama din ceeace simtim noi.
    Integrarea trebuie facuta treptat si copilul sa fie insotit de shadow pana cand se poate descurca singur. Sunt cursuri pe care dnele educatoare le pot face pt a intelege mai bine aceste probleme iar daca imi spuneti ca nu ar trebui sa le faca, e iarasi o prostie caci se da dovada de limitare. Omul cat traieste invata!

    Raportează
  • postat de Pro ANA 1 Joi, 11 Iulie 2013 01:57 Link la comentariu
    0
    0

    Domnule Stănică Ambrinoc, titlul articolului este „Educatoare acuzată de discriminare”.
    1. Ce ar trebui să reiasă din presupusul dialog dintre copil şi dumneavoastră? Aceasta este discriminarea pe care o acuzaţi? A discriminat copilul sau v-a „discriminat” pe dumneavoastră prin faptul ca nu v-a cântat în strună? Că doar „ştiţi dumneavoastră ce fel sunt femeile astea cu principii puternice…”
    2. Daca domnişoara educatoare nu doreşte să comenteze, este dreptul dânsei, nu cred ca este cazul s-o provocaţi şi aici. Aţi provocat-o destul în timpul programului la grădiniţa.
    Şi eu am avut copilul in aceeaşi grupă şi nu am pentru domnişoara educatoare nici cel mai mic reproş.
    3. Prin „acelaşi ton cu care NE obișnuise”, la cine vă refereaţi? Vorbiţi în nume propriu sau colectiv?

    Dacă vă doreaţi atât de mult integrarea copilului, de ce nu a participat la niciun opţional, la fel ca restul copiilor?

    În final, care este scopul acestui scandal? Dumneavoastră ce doriţi? Regretaţi progresul copilului dumneavoastră (pe care îl recunoaşteţi)? Aveţi întotdeauna grijă ce vă doriţi pentru ca e posibil să se îndeplinească.
    Daca eram in locul domnişoarei educatoare, tot acest circ nefondat îl lămuream în instanţă pe baza declaraţiilor persoanelor direct implicate şi a înregistrărilor video din incinta gradiniţei.

    Răspuns anticipat pentru „Pt Ana... Sper ca nu cadru didactic” : nici eu nu sunt cadru didactic, chiar dacă nu împărtăşesc aceeaşi opinie cu cei care-şi dau cu presupusul în necunoştinţa de cauză. Aici aţi văzut prima greşeală gramaticală din toate postările sau a fost prima persoană care a spus lucrurilor pe nume ?

    Raportează
  • postat de ANA Joi, 11 Iulie 2013 01:07 Link la comentariu
    0
    0

    Nu gramatica mea , se dicuta d-l Ambrinoc, ci faptul ca dumneavoastra nu a-ti implicat copilul in activitatea in care sustineti ca a fost discriminat, dar oricum raspunsul dumneavoastra evaziv spune totul.
    Multumesc pt raspuns.

    Raportează
  • postat de Pt Ana... Sper ca nu cadru didactic Joi, 11 Iulie 2013 00:24 Link la comentariu
    0
    0

    Stimata doamna, sper ca nu sunteti cadru didactic.... Gramatica limbii romane era proba eliminatorie pe vremuri...

    Raportează
  • postat de ANA Miercuri, 10 Iulie 2013 23:44 Link la comentariu
    0
    0

    Pt ca observ ca va invartiti in jurul cozii, vorbiti din experientele propriii, si banuiti ca si in cazul acesta ar fi la fel, cred ca este corect sa va explic ce s-a intamplat cu acea plecare la Planetarium.
    Initial s-a facut un targ de obiecte din hartie confectionate de copiii la gradinita, dar si obiecte confectionate acasa de parinti cu ajutorul copiilor, care au fost vandute la targul mentionat ulterior. Doar copiii care au facut obiecte la gradinita cat si acasa cu parinti au avut dreptul la vizita la Planetarium, aceasta a fost conditia impusa pt a merge la Planetarium. Cu banii stransi s-a platit transportul, biletul de intrare la Gradina Botanica si biletul la Planetarium la fiecare copil care a participat impreuna cu parintele.
    Mentionez ca d-l Ambrinoc nu a dorit sa faca niciun obiect de hartie, care sa fie vandut la targ, deci nu avrut sa se implice nu numai la targ, dar nici la alte activitati care au fost facute, nu a dorit sa plateasca transportul copiluilui pana la Mc donald's, adica 3 lei, nu a dorit sa-si costumeze copilu la serbarea de Craciun, nu a dorit sa mearga la cinema, si va spun sincer ca mai sunt si alte exemple.
    As dori totusi raspuns de la D-l Ambrinoc de ce baiatul nu a participat la Serbarea de Sfarsit de Gradinita?
    Cum doriti sa integrati acest copil daca dumneavoastra il privati de aceste oportunitati de a socializa si a imita copii normali?
    Lasa-ti razbunarea, ca de fapt asta este pt cei necunoscatori, si pastrati-va energia pt baiat ca are foarte mare nevoie de ea.
    Daca dupa atatea plangeri si reclamatii pe care le-ati facut, s-a demonstrat ca nu aveti dreptate, poate asa este .
    Astept raspunsul Dumneavoastra.

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Miercuri, 10 Iulie 2013 23:02 Link la comentariu
    0
    0

    -Teo, cum spune Teodora ?
    - Obraznicule ce ești.
    - Dar, doamna, ce spune ?
    - Te mănânc ! ...
    Cum se face că, la progresele pe care le-a înregistrat copilul, despre doamna, răspunsul este același, din toamna anului trecut și până în prezent ? Am întrebat într-o zi, de față cu d-na Nicoleta Lupoae, pe ce-și bazează d-ra, atitudinea ? Răspunsul a fost : "Îmi cunosc drepturile, am luptat și eu cu sistemul". Atunci, haideți să ne judecăm. "Dacă eram în locul dumneavoastră, îmi luam demult copilul și plecam în altă grădiniță". D-na Nicoleta Lupoae, la aceste replici, ați fost și dumneavoastră de față ! Ați încercat, în al 13-lea ceas, o mediere umană. Unde este acum d-ra, care-și cunoaște drepturile, dar de obligații nici Inspectoratul nu o întreabă ? De ce nu comentează și acum, pe același ton cu care ne obișnuise ?

    Raportează
  • postat de Scarlat Jane-Mary Miercuri, 10 Iulie 2013 21:14 Link la comentariu
    0
    0

    Cred ca in polemica aceasta, care uneori a vizat aspecte minore ale faptelor relatate de articolul comentat, se uita uneori esenta acestui articol. Invatamantul de masa nu este pregatit sa faca fata copiilor cu CES si asta o spune un cadru didactic, care e si parinte al unui copil cu autism. Singurii care pot face diferenta sunt educatorii, cei care sunt pusi in fata adaptarii personale si curriculare. Daca exista dorinta si toleranta, copiii cu autism pot face progrese fantastice! Si da, este extraordinar de greu sa lucrezi cu un astfel de copil, dar recompensa este extraordinara si aici ma refer la cea spirituala, bineinteles. Eu lucrez la gimnaziu cu astfel de copii si tot ceea ce pot sa-mi doresc este sa intalnesc un invatator, care sa aiba macar jumatate din bunavointa mea, incat fiul meu sa suporte mai usor incercarile la care va fi supus de colectiv, marginalizarea si lipsa de afectiune, excluderea sociala si altele. In ceea ce priveste gradinita am optat pentru invatamantul particular si sincer as fi facut la fel si la primar, daca fiul meu ar fi fost acceptat la una din scolile particulare la care am vrut sa il inscriu. Acceptare si toleranta si bunavointa, asta este tot ceea ce ne trebuie, dar cum sa le putem avea, daca nici intre noi, adultii "normali" nu exista?

    Raportează
  • postat de Ce Discriminam Noi Aici Miercuri, 10 Iulie 2013 18:41 Link la comentariu
    0
    0

    Nu pot sa judec ceea ce nu am vazut dar pot sa judec ceea ce vad. Si vad urmatoarele:

    1. Domnul Ambrinoc adopta o atitudine de agresivitate nemascata, insa ii gasesc circumstantele nu intr-o potentiala incapacitate de dialog ci doar in durerea domniei sale.
    2. Domnul Ambrinoc, s-a adresat CEDCD, iar CEDCD s-a adresat Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi. Mi se pare un pic de-andoasela procedura, dar poate ca reporterii n-au facut referinta la alte demersuri ale domnului Ambrinoc.
    3. Indiferent daca domnul Ambrinoc prezinta situatia corect sau partinitor (are tot dreptul sa fie si partinitor, pentru ca-i durerea domniei sale), reporterul ar fi trebuit sa continue documentare si sa furnizeze si alte date: ce diagnostic exact are copilul si de cine a fost evaluat, ce recomandare exista dim partea medicilor sau a celor cu atributii in sensul acesta, ce parere are educatoare despre problema asta si asa mai departe.
    4. ISJ, poate in cunostinta de cauza sau poate cu intentia de a musamaliza o nedreptate, ne comunica opinia dumnealor, care arata un pic diferit de cea a domnului Ambrinoc. In aceasta situatie, reporterul (iar) greseste. Intelegem ca este vorba de un caz izolat, in care domnul Ambrinoc este nemultumit de faptul ca, fie dintr-o "greseala de comunicare" fie datorita unui abuz, copilul domniei sale nu a fost invitat / inclus / acceptat
    la o actiune punctuala. ISJ, pe de o parte si domnul Ambrinoc pe de alta, afirma in acelasi ton, (de aceasta data), ca Teo a facut progrese remarcabile, reusind in acest an sa rosteasca primele sale fraze. Asa cum sunt prezentate lucrurile, pare ca si gradinita si educatoarea / educatoarele au contribuit la acest progres. Asta se intelege din text. Reporterul nu ne spune nimic despre un istoric al potentialelor abuzuri la care a fost supus acest copil, istoric obtinut nu din declaratiile unei parti ci din ancheta jurnalistica.
    5. Daca educatoarea a incurajat parintii si a colaborat cu acestia, arata disponibilitate din partea dumneaei. Ma gandesc, ca in cazul in care aceasta ar avea "o problema" in a accepta copii cu dizabilitati, nu ar incuraja parintii sa-i aduca sub aripa dumneaei.
    6. Domnul Ambrinoc traieste o drama, pe care o intuiesc doar, convins fiind ca daca i-as spune "va inteleg" as mintii; nici in visele mele cele mai urate nu pot sa-mi inchipui prin ce trece domnia sa. Dar nu cred ca-i nimeni vinovat pentru aceasta drama. Probabil ca nici dumnealui si cu siguranta nici cei care intra in contact cu dumnealui.
    7. Ceva imi spune ca din razboiul pe care domnia sa sau cealalta parte l-au deschis, cel care pierde este copilul. Domnul Ambrinoc are doua variante: Sa intre intr-un razboi cu sistemul (desi inteleg ca, totusi, ca urmare a efortului comun ale celor doua parti parinte/sistem, copilasul a inceput sa vorbeasca) si sa transmita toata tensiunea spre copil, sau sa faca pace cu lumea si sa ceara ajutor nu pentru rezolvarea problemei perceptiilor domniei sale privind posibile discriminari ci pentru rezolvarea problemei perceptiilor copilului, ata cat le poate el manifesta.
    8. Domnul Ambrinoc povestest cum a stat "in ancheta" la ISJ, timp in care copilasul avea probleme serioase (nu stiu, poate chiar ii era foame si tipa, poate ca avea un moment mai prost, poate era obosit sau speriat sau singur sau Dumnezeu stie ce) iar educatoarele nu vroiau sa se ocupe de el. Nu stiu ce inseamna sa ai un copil bolnav si multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat asa povara, dar stiu ca si sanatos daca este, cand copilul are o problema, trec prin zid si ajung la el, il iau in brate, il linistesc si-i dau dracului cu toate anchetele lor. Chiar nu ma intereseaza pontajele, programul scolar de activitati, cine a facut ce si daca era spalat pe dinti.
    9. Salturile spectaculoase de la "capitalism agresiv" la pontajul educatoarelor, de la "sociuetatea de consum de prost gust" la ISJ, imi arata nu numai o usoara inconsistenta a domnului Ambrinoc in a-si transmite measjul dar si o oarecare usurinta provenita din obisnuinta.

    10. Copilul va creste domnule Ambrinoc si cu voia lui Dumnezeu va fi mai bine. Va merge la scoala. Parintii sunt parinti si va vor iubii copilul. Vor intelege sa-si educe copii sa aibe grija de el si sa-l sprijine. Intrebarea este alta: Ce parinte si-ar dori in clasa copilului sau, un copil care in afara problemelor (poate pasagere) de sanatate, are un parinte pus pe scandal. Oare nu deveniti parte din discriminare ?

    Nu gasesc nici un motiv sa va dau numele neu si sper ca nu o sa ma discriminati, neluand in considerare ceea ce v-am scris.

    Raportează
  • postat de Mariana Sirbu Miercuri, 10 Iulie 2013 16:45 Link la comentariu
    0
    0

    Indiferent cum ar fi .... copilul trebuie tratat ca un copil! Simte afectiunea, simte tristetea, simte pedeapsa sau lipsa de interes din partea celor din jur. In cazul copiilor speciali este si mai delicata situatia. Nu stiu cine are dreptate si cine nu, dar un educator care are in grija un astfel de copil trebuie sa puna sufelt in activitatile sale si inca ceva.... niciodata un copil special nu trebuie marginalizat. In autism ... izolare adeja exista ... de ce s-o adancim? Da. Se lucreaza in plus. Da. Trebuie altfel abordat, dar poate fi integrat in acivitatile majoritatii, mai ales cand copilul are potential. Eu nu am pretentii de acest fel. Imi cunosc copilul si posibilitatile lui. Vom merge la scoala speciala, dar chiar si acolo .... nu as suporta ca el sa fie tratat cu nepasare. Nu vorbeste, dar sufletul meu de mamam stie cand ii este bine si cand nu si aici cred ca nu sunt sungura. Nu o singura data a fost privit altfel sau lasat pe margine!!!!! Nu m-am simtit comod, dar mi-am vazut de drum, stiind ca odata se va face dreptate.
    A ajuta un astfel de copil, apune suflet in recuperarea lui totala sau partiala, a-l face sa se simta fericit, sa rada, sa se joace.... sa fie copil.... astaa r trebui sa fie menirea celor cu emfaza isi spun educatori, invatatori, profesori sau terapeuti, fara sa se puna in slujba copilului si a intereselor sale. Nu i-am inteles niciodata pe cei care si-au ales meseria aceasta si ... o considera doar o meserie!

    Raportează
  • postat de Sima Valeria Miercuri, 10 Iulie 2013 16:23 Link la comentariu
    0
    0

    In tara in care fiecare face ce vrea si legea e doar pentru unii.... se vor intampla in continuare astfel de abuzuri. Discriminarea de orice fel e la ea acasa si in institutiile de invatamant. Cazul prezentat nu e singular si dna. educatoare vrea doar sa demonstreze ca face ce doreste fara a exista consecinte de nici un fel.
    Macar sa afle din presa si parintii altor copii ce fel de om e. Poate pe viitor sa se schimbe ceva in atitudinea unor "educatori", daca nu din propria initiativa, macar de "frica" expunerii in media...

    Raportează
  • postat de Ramona Zabava Miercuri, 10 Iulie 2013 13:43 Link la comentariu
    0
    0

    Imi vine sa si rad..." un om altfel "...dumneavoastra ati citit articolul? :)) Eu zic clar ca nu.Sunteti cineva desemnat din partea educatoarei sa scrieti aici un comentariu favorabil dansei! Ati afirmat asa: "Am observat din comentariile de aici ca dnul Stănică Ambrinoc e parintele in cauza. In articol nu se precizeaza niciun nume. Asa e si firesc."
    Draga domnule....va invit sa va informati! Cititi cu atentie articolul....de doua ori apar scrise numele si prenumele ! Urat...sa comentezi fara sa ai un minim de bun simt sa citesti ...doar ca esti desemnat sa arunci cu vorbe grele....

    Raportează
  • postat de Nicoleta Lupoae Miercuri, 10 Iulie 2013 11:21 Link la comentariu
    0
    0

    As vrea sa pot rezuma in doar câteva cuvinte tot ceea ce simte un părinte de copil special, iar cine crede ca se poate pune in locul nostru nu-si poate închipui nici măcar o fărâmă din tot ceea ce trăim noi zi de zi. Cu atât mai mult, comentariile care ii discrimnieaza pe acestia sunt venite exact din partea celor care nu stiu cu adevărat ceea ce inseamna recuperarea dar mai ales integrarea unui astfel de copil. Mă întreb daca ar fi fost vorba de copilul lor, de un nepot , de copilul unui prieten drag , ar maifi scris aceste rânduri? Aici nu mai e vorba de nume, ci de atitudinea noastră ca OAMENI, e vorba de ceea ce putem face pentru A AJUTA si a de a-l intelege cu adevărat pe cel de lângă tine. Oare vom ajunge sa-i aratam cu degetul pe cei care sunt bolnavi de cancer, oare ii vom "separa" pe cei "slabi" de cei "puternici" ,mergând pe aceleasi idei de la care s-a pornit cândva cel mai mare genocid din istorie? Oameni buni, acesti copii sunt din ce in ce mai multi si va place sau nu , este de datoria noastră sa le respectam nevoile si drepturile. Ei AU NEVOIE ca de aer sa stea printre copii tipici si atunci are cineva dreptul sa le oprească "masca lor de oxigen"? Daca un copil ar avea nevoie de un medicament pe care toti îl avem acasă, un "medicament" care i-ar da sansa la o viată normala, cati dintre voi ar mai avea curajul sa refuze sa intre in casa pentru a aduce acel "medicament" ? Când este vorba de copii, copiii nostru ,suntem dispusi sa facem orice pt binele lor ! Ganditi-va ca atunci când este vorba de un copil special aceste eforturi sunt aproape supraomenesti , asadar orice sprijin a celor din jur chiar contează ! Nicioadata nu uitati ca suntem Oameni, asadar FITI oameni!

    Raportează
  • postat de andreea.sorescu Miercuri, 10 Iulie 2013 09:53 Link la comentariu
    0
    0

    Ar fi uitl ca CNCD să dea o decizia asupra cazului, în acest sens. Din experiența mea, este un organism bine organizat și echidistant. Multă baftă și progrese multe pentru băiat și mai ales o integrare cât mai ușoară!

    Raportează
  • postat de Florina Miercuri, 10 Iulie 2013 09:30 Link la comentariu
    0
    0

    Multe comentarii subiective as zice eu.Si multi care se dau cunoscatori,nu cunosc problema indeaproape.E usor sa arunci mata moarta in curtea unuia sau a altuia.Totusi eu ma gandesc,ca atunci cand iti asumi responsabilitatea unei munci,trebuie sa stii la ce te inhami si ceea ce presupune asta.Nu poti spune despre copii ca sunt obositori,prea multi sau mai stiu eu ce. Nu faci fata,pa! Cineva trebuie sa se ocupe si de copiii cu Ces (acest lucru este prevazut legal-consultati legea,nu mai intru in detalii). Si se mai presupune deasemenea ca un educator are si oaresice studii de psihopedagogie,deci probabil si teoretic ar putea (ar trebui) sa stie sa managerieze situatia cu tact (ca e vorba de un copil "normal",CES sau parinte! Eu ca parinte de copil cu nevoi speciale am dreptul legal de a-mi institutionaliza copilul in invatamantul de masa-legea vorbeste! Daca cineva cu copil "normal" nu suporta situatia (sau mai bine zis un parinte ce nu stie ori nu vrea sa-si invete copilul ca mai sunt si copii "altfel" ,si nu sa-i inspire de mic sentimente de discriminare),are toata libertatea de a-si muta copilul spre alte zari (gradinite). Am invatat sa fim intoleranti,si ne place! Am invatat sa ne invatam copii de mici sa discrimineze! Haideti sa stam stramb si sa judecam drept: noi,parintii copiilor cu TSA nu suntem niste tampiti idioti dornici de scandal si situatii conflictuale! Dorim sa fim priviti noi si copiii nostri ca niste oameni cu oaresice probleme (multe si grele pe care nici nu ne dorim sa le ganditi!),poate uneori cu "nervii in batista"datorita situatiei de a fi 24/24 ,7/7 in stand by.A,si nu cred ca cineva trebuie sa fie "recunoscator" ca i s-a "primit" copilul in grupa de "normali".Oameni buni,e legal!

    Raportează
  • postat de Ramona Zabava Miercuri, 10 Iulie 2013 09:17 Link la comentariu
    0
    0

    Imi cer scuze,am ceva probleme cu tastatura si din cauza asta s-au dublat cateva litere in comentariul meu.N-am facut-o din ignoranta.Multumesc de-ntelegere!

    Raportează
  • postat de Ramona Zabava Miercuri, 10 Iulie 2013 09:14 Link la comentariu
    0
    1

    Buna ziua! Citesc comentariile si ma-ngrozesc! Oameni buni...se vede cu ochiul liber-comentariile care sustin purtarea veducatoarei sunt clar de la colegele de breasla sau prietenele dansei si sunt scrise sub anonimat.De ce va este frica,doamnelor/domnilor sa va declinati identitatea? Asa v-ar afla parintii ideile absurde...sincer nu mi-as dori ca vreun copil al meu-tipic sau cu TSA -sa fie sub indrumarea vreunui cadru didactic atat de superficial,c-o minte atat de ingradita!Ce sa-mi invete copiii? Sa discrimineze?Sa nu fie toleranti?
    Sunt mama a doi copii si sunt din ambele tabere-am un copil tipic de 14 ani si un copil cu TSA si ADHD care are 3 ani si 9 luni.Sunt rautacioasa,stiu,dar teare multa dreptate pe lumea asta ar fi daca cei care blameaza si discrimineaza aratand cu degetul acuzator spre copiii "altfel" s-ar pomeni si ei insisi c-un asemenea "specimen" in familie.N-am stiu nimic despre autism pana acum 1 an de zile,cand i s-a pus diagnosticul baietelului meu mai mic.Si-a fost ca un pumn in plex,initial.Am gasit oameni speciali care mi-aau intins o mana,am cautat sute de informatii pe net si ma informez continuu...dragilor,autismul nu e un balaur!Are atatea parti frumoase-in primul rand sinceritatea,lipsa rautatii din suflet cu care unii se nasc sau le-o saadesc (voluntar sau involuntar) parintii,sunt foarte inteligenti-marea majoritate.Legea este clara si avem tot dreptul sa-i integram in gradinite de masa.Priviti faptele si din punctul nostru de vedere...cum sa aveti curajul sa puneti etichete si sa recomandati invatamaantul special? Aici,in Romania?!Aici e la pamant invatamantul "normal"...ce pretentie sa mai avem de cel "special"? Dumneavoastra v-ati duce copilul cu TSA mai putin afectat printre copii foarte afectati sau cu sindrom down,sau alte boli si mai grave? Pai copiii tipici sau nu..imita! (e-adevarat ca noi am muncit mult cu piticii nostri sa-i invatam sa imite...ceea ce un copil tipic un copil special invata doar prin munca asidua) .Ce sa fac? Sa-mi duc copilul acolo si sa-l dau inapoi,sa-mi vina cu stereotipii din ce in ce mai urate? E mult de discutat pe tema asta!Iar noi ,parintii copiilor cu autism stam foarte prost la capitolul timp...de doua zzile incerc sa dau un comentariu aici si abia acum am reusit sa-mi rup 15 minute sa-l scriu! Noi suntem parinti,terapeuti,prieteni,noi suntem tot.Pentru doamna care-a zis ca domnul Stanica insusi "nu prea e zdravan"...testati-va dumneavoastra,doamna,cum puteti sa faceti asemenea afirmatii? Si vad ca scrieti sub anonimat dar de mai multe ori,schimbandu-va titulatura!
    Dumnezeu nu ne-a ales intamplator sa fim parintii unor astfel de copii! Fara falsa modestie,da,am cunoscut muuuulti parinti inteligenti,cu studii superioare sau nu,dar capabili sa treaca si prin foc sa-si apere copiii!
    Felicitari reporterului,va admir! Domnule Stanica,sunt in asentimentul dumneavoastra,sunteti un tata si un om deosebit,TOT INAINTE!

    Raportează
  • postat de claudia paraschiv Miercuri, 10 Iulie 2013 09:12 Link la comentariu
    0
    0

    mi-am insotit copilul la scoala un an intreg ,si am vazut atat de multe .va intreb pe voi parinti ai copiilor tipici .stiti voi cum se comporta copii vostri la scoala ?ia---ti vazut crizati furiosi cum urla la colegi sau cadre? cum lovesc si injura?,ar trebui sa stati macar 2 zile si apoi sa judecati un parinte sau copil cu tsa

    Raportează
  • postat de Monica Tanase Miercuri, 10 Iulie 2013 08:53 Link la comentariu
    0
    0

    Sunt parintele unui copil autist care a crezut in disponibilitatea educatorilor ,in asigurarile date de acestia ca totul merge bine pana cand adevarul a erupt ( in realitate fiul meu era izolat in alta clasa atunci cand se lucra in grup , se radea batjocoritor la adersa lui de catre educatori si ceilalti copii).
    Ma deranjeaza comentariul : copilul autist face cat 10 copii normali la un loc. Discriminarea e evidenta din context. Doar pentru ca autistul are alte setari ale creierului, alt soft, asta nu inseamna ca e si nescolarizabil, ca nu poate fi inclus si ca nu se poate lucra cu el in colectivitate neurotipica.
    Doamnelor si domnilor pedagogi, educatori , invatatori care lucrati cu copiii autisti, nu va mai speriati de ceea ce nu cunoasteti ! Mai bine incercati sa intelegeti acesti copii, colaborati indeaproape cu parintii si terapeutii lor , puneti mana si cititi cat de cat ce va recomanda familia , sau macar nu intoarceti spatele parintilor care va pun la dispozitie instrumente eficiente de lucru si veti vedea ca un copil autist caruia ii asiguri predictibilitatea, mijloace vizuale de predare , caruia inveti sa i te adresezi , o sa iti raspunda si o sa progreseze , uneori mai mult decat un copil neurotipic.

    Raportează
  • postat de Florina Miercuri, 10 Iulie 2013 08:50 Link la comentariu
    0
    0

    Multe comentarii subiective as zice eu.Si multi care se dau cunoscatori,nu cunosc problema indeaproape.E usor sa arunci mata moarta in curtea unuia sau a altuia.Totusi eu ma gandesc,ca atunci cand iti asumi responsabilitatea unei munci,trebuie sa stii la ce te inhami si ceea ce presupune asta.Nu poti spune despre copii ca sunt obositori,prea multi sau mai stiu eu ce. Nu faci fata,pa! Cineva trebuie sa se ocupe si de copiii cu Ces (acest lucru este prevazut legal-consultati legea,nu mai intru in detalii). Si se mai presupune deasemenea ca un educator are si oaresice studii de psihopedagogie,deci probabil si teoretic ar putea (ar trebui) sa stie sa managerieze situatia cu tact (ca e vorba de un copil "normal",CES sau parinte! Eu ca parinte de copil cu nevoi speciale am dreptul legal de a-mi institutionaliza copilul in invatamantul de masa-legea vorbeste! Daca cineva cu copil "normal" nu suporta situatia (sau mai bine zis un parinte ce nu stie ori nu vrea sa-si invete copilul ca mai sunt si copii "altfel" ,si nu sa-i inspire de mic sentimente de discriminare),are toata libertatea de a-si muta copilul spre alte zari (gradinite). Am invatat sa fim intoleranti,si ne place! Am invatat sa ne invatam copii de mici sa discrimineze! Haideti sa stam stramb si sa judecam drept: noi,parintii copiilor cu TSA nu suntem niste tampiti idioti dornici de scandal si situatii conflictuale! Dorim sa fim priviti noi si copiii nostri ca niste oameni cu oaresice probleme (multe si grele pe care nici nu ne dorim sa le ganditi!),poate uneori cu "nervii in batista"datorita situatiei de a fi 24/24 ,7/7 in stand by.A,si nu cred ca cineva trebuie sa fie "recunoscator" ca i s-a "primit" copilul in grupa de "normali".Oameni buni,e legal!

    Raportează
  • postat de Florina Miercuri, 10 Iulie 2013 08:48 Link la comentariu
    0
    0

    Multe comentarii subiective as zice eu.Si multi care se dau cunoscatori,nu cunosc problema indeaproape.E usor sa arunci mata moarta in curtea unuia sau a altuia.Totusi eu ma gandesc,ca atunci cand iti asumi responsabilitatea unei munci,trebuie sa stii la ce te inhami si ceea ce presupune asta.Nu poti spune despre copii ca sunt obositori,prea multi sau mai stiu eu ce. Nu faci fata,pa! Cineva trebuie sa se ocupe si de copiii cu Ces (acest lucru este prevazut legal-consultati legea,nu mai intru in detalii). Si se mai presupune deasemenea ca un educator are si oaresice studii de psihopedagogie,deci probabil si teoretic ar putea (ar trebui) sa stie sa managerieze situatia cu tact (ca e vorba de un copil "normal",CES sau parinte! Eu ca parinte de copil cu nevoi speciale am dreptul legal de a-mi institutionaliza copilul in invatamantul de masa-legea vorbeste! Daca cineva cu copil "normal" nu suporta situatia (sau mai bine zis un parinte ce nu stie ori nu vrea sa-si invete copilul ca mai sunt si copii "altfel" ,si nu sa-i inspire de mic sentimente de discriminare),are toata libertatea de a-si muta copilul spre alte zari (gradinite). Am invatat sa fim intoleranti,si ne place! Am invatat sa ne invatam copii de mici sa discrimineze! Haideti sa stam stramb si sa judecam drept: noi,parintii copiilor cu TSA nu suntem niste tampiti idioti dornici de scandal si situatii conflictuale! Dorim sa fim priviti noi si copiii nostri ca niste oameni cu oaresice probleme (multe si grele pe care nici nu ne dorim sa le ganditi!),poate uneori cu "nervii in batista"datorita situatiei de a fi 24/24 ,7/7 in stand by.A,si nu cred ca cineva trebuie sa fie "recunoscator" ca i s-a "primit" copilul in grupa de "normali".Oameni buni,e legal!

    Raportează
  • postat de Florina Miercuri, 10 Iulie 2013 08:24 Link la comentariu
    0
    0

    Multe comentarii subiective as zice eu.Si multi care se dau cunoscatori,nu cunosc problema indeaproape.E usor sa arunci mata moarta in curtea unuia sau a altuia.Totusi eu ma gandesc,ca atunci cand iti asumi responsabilitatea unei munci,trebuie sa stii la ce te inhami si ceea ce presupune asta.Nu poti spune despre copii ca sunt obositori,prea multi sau mai stiu eu ce. Nu faci fata,pa! Cineva trebuie sa se ocupe si de copiii cu Ces (acest lucru este prevazut legal-consultati legea,nu mai intru in detalii). Si se mai presupune deasemenea ca un educator are si oaresice studii de psihopedagogie,deci probabil si teoretic ar putea (ar trebui) sa stie sa managerieze situatia cu tact (ca e vorba de un copil "normal",CES sau parinte! Eu ca parinte de copil cu nevoi speciale am dreptul legal de a-mi institutionaliza copilul in invatamantul de masa-legea vorbeste! Daca cineva cu copil "normal" nu suporta situatia (sau mai bine zis un parinte ce nu stie ori nu vrea sa-si invete copilul ca mai sunt si copii "altfel" ,si nu sa-i inspire de mic sentimente de discriminare),are toata libertatea de a-si muta copilul spre alte zari (gradinite). Am invatat sa fim intoleranti,si ne place! Am invatat sa ne invatam copii de mici sa discrimineze! Haideti sa stam stramb si sa judecam drept: noi,parintii copiilor cu TSA nu suntem niste tampiti idioti dornici de scandal si situatii conflictuale! Dorim sa fim priviti noi si copiii nostri ca niste oameni cu oaresice probleme (multe si grele pe care nici nu ne dorim sa le ganditi!),poate uneori cu "nervii in batista"datorita situatiei de a fi 24/24 ,7/7 in stand by.A,si nu cred ca cineva trebuie sa fie "recunoscator" ca i s-a "primit" copilul in grupa de "normali".Oameni buni,e legal!

    Raportează
  • postat de Florina Miercuri, 10 Iulie 2013 08:20 Link la comentariu
    0
    0

    Multe comentarii subiective as zice eu.Si multi care se dau cunoscatori,nu cunosc problema indeaproape.E usor sa arunci mata moarta in curtea unuia sau a altuia.Totusi eu ma gandesc,ca atunci cand iti asumi responsabilitatea unei munci,trebuie sa stii la ce te inhami si ceea ce presupune asta.Nu poti spune despre copii ca sunt obositori,prea multi sau mai stiu eu ce. Nu faci fata,pa! Cineva trebuie sa se ocupe si de copiii cu Ces (acest lucru este prevazut legal-consultati legea,nu mai intru in detalii). Si se mai presupune deasemenea ca un educator are si oaresice studii de psihopedagogie,deci probabil si teoretic ar putea (ar trebui) sa stie sa managerieze situatia cu tact (ca e vorba de un copil "normal",CES sau parinte! Eu ca parinte de copil cu nevoi speciale am dreptul legal de a-mi institutionaliza copilul in invatamantul de masa-legea vorbeste! Daca cineva cu copil "normal" nu suporta situatia (sau mai bine zis un parinte ce nu stie ori nu vrea sa-si invete copilul ca mai sunt si copii "altfel" ,si nu sa-i inspire de mic sentimente de discriminare),are toata libertatea de a-si muta copilul spre alte zari (gradinite). Am invatat sa fim intoleranti,si ne place! Am invatat sa ne invatam copii de mici sa discrimineze! Haideti sa stam stramb si sa judecam drept: noi,parintii copiilor cu TSA nu suntem niste tampiti idioti dornici de scandal si situatii conflictuale! Dorim sa fim priviti noi si copiii nostri ca niste oameni cu oaresice probleme (multe si grele pe care nici nu ne dorim sa le ganditi!),poate uneori cu "nervii in batista"datorita situatiei de a fi 24/24 ,7/7 in stand by.A,si nu cred ca cineva trebuie sa fie "recunoscator" ca i s-a "primit" copilul in grupa de "normali".Oameni buni,e legal!

    Raportează
  • postat de camelia david Miercuri, 10 Iulie 2013 07:55 Link la comentariu
    0
    0

    cu o buna colaborare familie-cadre didactice, pot fi facute integrari ale copiilor cu autism in grupele/clasele de masa, cu beneficii de ambele parti. atat pentru copilul cu autism, care va avea modele de urmat, va putea sa comunice si socializeze, cat si pentru copiii tipici, care vor invata de mici ce este empatia si vor avea ocazia, sa ajute un alt copil, care nu a avut un start in viata la fel de reusit, fara a avea vreo vina in acest sens. Am doi copii cu autism, ambii integrati in sistem de invatamant de masa, ambii au o integrare de succes, iar cheia acestei integrari de succes sunt oamenii. un cadru didactic care doreste sa se implice cu adevarat, va gasi timp si pentru copilul cu autism, fara a diminua atentia pe care le-o acorda celorlalti copii din clasa. copiii mei au reusit sa isi faca prieteni dintre colegii lor, prieteni care ii trateaza la fel ca pe oricare copil, fara a-l favoriza din mila, dar si fara a-l discrimina si a-l batjocuri. am avut o relatie deschisa cu cadrele didactice de la inceput si cu parintii copiilor, am participat impreuna la toate activitatile extrascolare, serbari etc.
    in acest articol se pune accentul pe un incident izolat, respectiv neparticiparea copilului cu autism la o activitate extrascolara. fara sa cunosc exact situatia, mi-e greu sa cred ca doar acest unic incident a starnit nemultumirea familiei copilului, caci noi suntem obisnuiti cu mici sicanari si "putem duce multe" pentru binele copilului, contand situatia per ansamblu, progresul copilului per general si acceptarea/stimularea lui in clasa.
    am spus de la inceput, ca totul depinde de oameni..caci desi sistemul este unul singur si legile la fel...de peste 5 ani de zile, am vazut ca in acelasi loc cu unii oameni am putut colabora mult si ne-au ajutat, de multe ori din proprie initiativa, neavand alt castig decat satisfactia muncii lor si a progresului copilului prin munca lor, dar am intalnit si oameni, care pur si simplu ne-au intors spatele sau desi au primit copilul in grupa lor, s-au impiedicat mereu de el ca de o "buturuga".
    din pacate, de obicei in astfel de situatii, pentru noi solutia a fost schimbarea, caci nu poti colabora, cu cine nu vrea sa colaboreze. cand erau la gradinita, de exemplu baiatul facea integrare in doua grupe de masa, diferite, dupa cum una dintre educatoare il primeau si il implicau in activitatile la care el putea participa, iar a doua educatoare pur si simplu a spus ca ii este mai usor fara acest copil in grupa...si invocand acelasi unic motiv, "pentru binele celorlalti copii"....motiv din pacate nereal, caci in decursul anilor, am observat cum intelege acel cadru didactic "binele celorlalti copii", nu am observat numai eu, ci si parintii acelor copii...de fapt era vorba doar de comoditate

    Raportează
  • postat de Mișcarea Sindicală Miercuri, 10 Iulie 2013 06:46 Link la comentariu
    0
    0

    Sistemul este format din oameni, iar atitudinea lor este jalnică. În România, ne-am învățat să "ungem" mașinăria, dar de curățat "rugina" nu ne apucăm niciodată ...

    Raportează
  • postat de Emilia Dulgheru Marți, 09 Iulie 2013 18:05 Link la comentariu
    0
    0

    Foarte interesant este faptul ca cei care au pareri de atotstiutori nu-si dau nume. Nu au? daca nu inseamna ca nu exista si atunci nu sunt demni de ascultat citit ..etc. Nu am fost acolo sa stiu exact ce s-a intamplat stiu insa, ca atunci cand nu se mai vrea un copil in colectivitate se incearca diverse. Bun, Dna educatoare nu este platita..de ce? pentru ca atat a invatat! , Dna Educatoare nu are pregatirea necesara..de ce? este gratuita acordata de Ong-uri si ar putea daca ar vrea si una peste alta ar mai si castiga in plus(ca umbra). Da urla copiii cu autism dar, copiii tipici n-o fac? ma uitam la ei/ele cum urla crizati dar lor le este permis asa ca...nu va mai legati de asta.
    Ce nu stiti voi parintii tipici este ca un copil cu autism este mult mai inteligent ca, copilul Dvs si asta l-ar putea ambitiona pe copilul dvs sa atinga performanta lui. Nu, nu au nevoie de invatamant special adica usor usor...dati-va la o parte! Au nevoie de un mediu cat mai normal sa-l poate copia. Invatati sa-i acceptati pentru o societate mai buna! de ce? pentru ca acesti copii nu mint si nu fura! poate si asta pot copia cei tipici de la ei.

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Marți, 09 Iulie 2013 08:22 Link la comentariu
    0
    0

    Timp de un an de zile, am văzut foarte mulți copii diagnosticați cu TSA. Este o lume total paralelă cu societatea de consum, promovată atât de agresiv de un capitalism de prost gust, sensibil doar la profit. Numărul acestor cazuri este într-o creștere alarmantă (1 din 55 de băieți sau 1 din 88 de copii, fetele sunt cazuri mai rare, dar mai grave). Vreau să mulțumesc public d-nei Nicoleta Lupoae, președinte APCA, care m-a ajutat, așa cum numai o mamă adevărată, o poate face. La prima întâlnire, total voluntar, Nicoleta mi-a făcut cea mai corectă evaluare a copilului, o evaluare pe care ar fi trebuit să o primesc de la specialiștii pe care îi plătisem. Total disperat și prăbușit, am intrat în lumea copiilor speciali, informațiile de pe internet m-au îngrozit, începea cea mai grea perioadă din viața mea. Există și în România, copii care s-au recuperat aproape complet, deși starea inițială era destul de grea. Panta de recuperare în primele 6 luni, este cel mai relevant lucru. D-na Mioara Chirică, a văzut cel mai bine, potențialul lui Teo, dar eu nu eram convins. Nu vom uită niciodată luna Martie, băiatul a făcut un salt spectaculos. Am reușit să vorbim în fraze( "În luna martie, dăm mărtișoare și flori, la doamne și fete" sau "parcarea este locul de lângă bloc, unde stau mașinile"). Abia atunci am acceptat, că se poate ...

    Raportează
  • postat de Stoian Lucian Marți, 09 Iulie 2013 07:08 Link la comentariu
    0
    0

    S-a ajuns prea departe intr-o situatie in care ar trebui sa conteze binele copilului.
    Oameni buni, pentru ce aceasta desfasurare de forte? Ati incercat sa va puneti in locul lui Stanica Ambrinoc?
    Numai atunci veti putea intelege zbuciumul acestui parinte.
    Uitati de ambitii prostesti si orgolii!
    In toata aceasta desfasurare de forte se pierde din vedere esenta ... binele copilului.

    Raportează
  • postat de un om altfel Marți, 09 Iulie 2013 06:37 Link la comentariu
    0
    0

    Copii au nevoie de toata atentia noastra. Indiferent ca sunt sau nu normali. A te canaliza pe lucruri marunte cum e, care dintre noi e mai tare: eu ca parinte sau tu ca cadru didactic, nu face bine nimanui.

    Raportează
  • postat de un om altfel Marți, 09 Iulie 2013 06:24 Link la comentariu
    0
    0

    Daca era atat de rau de ce nu l-a mutat la o alta gradinita? Inseamna ca parintele avea incredere in dna educatoare si in tactul ei pedagogic. La gradinita copilul invata lucrurile de baza: adaptarea la un program, socializarea cu ceilalti copii, cat si invatarea prin joaca. Am observat din comentariile de aici ca dnul Stănică Ambrinoc e parintele in cauza. In articol nu se precizeaza niciun nume. Asa e si firesc. Daca intr-adevar copilul a evoluat in bine inseamna ca dna educator chiar si facut meseria. Oserv ca parintele e suparat pe educatie si pe dna educator. Prioritatea ar trebui sa fie evolutia copilului. Ce folos daca iroseste timpul pe supararile sale sistemul de invatamant si pe dna educator. Dna educator are in grija copilul, nu parintele. Daca parintele e dificil, ce masuri se poate lua impotriva lui? O plangere penala impotriva parintelui daca e necesar.

    Raportează
  • postat de Canepa Irina- un simplu cititor Marți, 09 Iulie 2013 00:35 Link la comentariu
    0
    0

    Oameni buni, daca cei de la Curtea Europeana si alte institutii au hotorat ca acel copil nu a fost discriminat, nu inteleg care mai este problema?
    Pur si simplu din ce am citit observ un parinte nemultumit de o educatoare, prea darza pt dansul, dar recunoaste ca acel copilul a facut progrese in colectivul gradinitei, si ca a fost incurajat de educatoare, care are experienta cu acesti copii.
    Pe de alta parte observ o gramada de sustinatori, ai educatoarei, cu exemple clare ca acel parinte nu are drepate.
    Draga parinte al acestui copil, nu societatea este vinovata pt ca asa este copilul tau, din potriva el are mai multe drepturi decat un copil normal, cred ca de mai bun simt ar fi fost ca in loc sa-ti pierzi timpul pe la usile institutiilor, sa-ti muti copilul la una din educatoarele acelea cu suflet pe care le cunosti, si uite asa ai fi rezolvat problema.
    Ma intreb toate aceste consilii, sedinte si anchete pe banii cui s-au efectuat?

    Raportează
  • postat de Shagon Luni, 08 Iulie 2013 23:37 Link la comentariu
    0
    0

    plus ca stiu prin ce trece domnul stanica foarte bine
    am avut aceeasi problema cu sora mea in gradinita si am luat cam aceleasi masuri
    deci nu vb ca sa ma aflu in treaba ca altii

    Raportează
  • postat de Shagon Luni, 08 Iulie 2013 23:18 Link la comentariu
    0
    0

    bai prieteni incepeti sa ma enervati.
    Cand o sa intelegeti ca suntem in romania nu in franta sau germania. Aici copii cu dizabilitati sunt discriminati nu numai de scoala sau colegi, dar si de societate. Daca domnul Andrinoc a ales sa il dea pe Teo la o scoala normala inseamna ca el nu este un copil cu probleme atat de grave incat nu poate fi incadrat in cadrul copiilor tipici. Acum vb in calitate de terapeut al lui Teo. Si acest copil merita sa fie lasat sa invete intr-o gradinita normala deoarece in cadrul sedintelor ded terapie evolueaza de fiecare data. Si in calitate de voluntar al asociatiei in care e integrat acest copil vreau sa va spun ca e la un nivel foarte avansat ptr varsta lui, ceea ce ii da tot dreptul sa se integreze cu ceilalti copi. Cat despre discriminare justitia o sa isi spuna cuvantul o data si odata , la fel si Dumnezeu.
    Asa ca nu il mai atacati pe domnul andrinoc degeaba deoarece daca si voi ati fi fost in locul lui ati fi facut la fel.Si exact cum a spus si doamna geta multa putere domnule stanica ptr a putea merge mai departe si ptr a invinge acest sistem ineficient si bun de aruncat

    Raportează
  • postat de geta gasparotti Luni, 08 Iulie 2013 23:01 Link la comentariu
    0
    0

    Tot respectul meu d-na reporter, ma bucur ca cineva mai scoate la iveala cate o nemultumire a parintilor cu copii speciali.Stimati anonimi aveti impresia ca acesti copii autisti provin din parinti analfabeti?NU domnilor multi dintre ei au studii superioare dar nu asta conteaza important e sa FIM OAMENI .Sistemul nu functiona ptr acesti copii nici acum 15 ani si vad ca si acum e aproape la fel.NU JUDECATI daca nu sunte-ti in cauza .Peste 80 de ani vor fi numai autisti si atunci vor trebui terapeuti ptr ceilalti .HAI sa incercam sa-i integram ,nu-i putem lasa asa la voia intamplarii si nici nu ne putem debarasa de ei .Domnule Ambrinoc multa putere si sanatate ptr a putea sa-l ajuta-ti cat mai mult pe copil.Cu respect GETA GASPAROTTI

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Luni, 08 Iulie 2013 22:23 Link la comentariu
    0
    0

    Apreciez solidaritatea, dar comentariile fără identitate, sunt de prisos. Sunt mai multe persoane avizate, care cunosc acest copil și pe al său părinte, alergic la tupeul unui sistem atât de vocal, din spatele unei tastaturi. Aș dori să comenteze, d-na Violeta Simion, director adjunct al Centrului Județean de Resurse și de AsistentムEducationalムGalați, care în urma unei discuții telefonice cu directoarea grădiniței, nu a reușit să obțină, eliberarea formularului denumit "Traseul educațional", iar d-ra educatoare a afirmat că nu este obligată să completeze tipizatele CJRAE. Sau d-na Dona Plăcintă, din aceeași instituție, care a lucrat cu Teo, din luna februarie, cam o dată pe săptămână. D-na Dona, este Teodor, un copil imposibil cu care nu s-ar putea lucra, într-o grădiniță de masă ? D-na Alina Mandache este logopedul care a lucrat de 2 ori pe săptămână, tot timpul anului școlar. Psihologul din grădiniță, d-na Maria Hurjui, a definit conflictul nostru, părinte-educator, ca o relație de putere. Am recunoscut că d-ra educatoare este cea mai dârză femeie cu care m-am confruntat, dar nu am înțeles miza. La Centrul Iorgovan, Teo este cunoscut de doamnele Mioara Chirică, Carmen Cruceanu și d-na Amalia. La DGAPSC, d-na Adriana Sârbu, ar putea spune câteva cuvinte. Am fost cu acest copil, de 2 ori la grădinița specială "C-tin Pufan", la d-na Carmen, care mi-a spus: acest copil are un IQ în jur de 90, care poate și trebuie să meargă într-o grădiniță de masă. Am cunoscut și multe educatoare cu suflet deosebit. D-na Tania Georgeta Mărgineanu, de la grădinița Lizucă, este binecunoscută în Asociația de sprijin pentru Părinții și Copiii cu Autism din Galați (APCA). D-ra care ma înfruntat un an de zile, cu fraze de acum celebre ("poate să vină cu ministrul de mână"), ar putea să se prezinte singură, cu numele frumos pe care îl are. D-ra are principii puternice, preluate din viața personală, dar unii copii înțeleg mai greu, cea ce nu înțeleg nici părinții neadaptați la sistem. Deplasarea la Planetariu s-a făcut într-o zi normală de activitate, dar ca pedeapsă adresată părinților neatenți și neascultători, unii copii au trebuit să stea acasă.

    Raportează
  • postat de cineva ce stie multe Luni, 08 Iulie 2013 18:41 Link la comentariu
    0
    0

    Acest domn Ambrinoc va cauta nod in papura pe unde se duce .....ca asa-i place lui sa fie in mijlocul atentiei.....copilul nu are nici o vina dar tatal nu are scuza pentru ceea ce face..........Doamna invatatoare ar trebui sa ia aminte la ceea ce o asteapta daca nu -si face programul si mai ales programa dupa bunul plac al acestui parinte..............Iar educatoarele ar trebui sa nu mai accepte astfel de copiila gradinitele de masa......sunt centre pentru copii cu CES,SA MEARGA acolo.............copiii normali sunt clar defavorizati si discriminati in conditiile in care exista un copil cu Ces care necesita de 5 ori mai multa atentie decat ceilalti copii din grupa........nu poate obliga nimeni o educatoare sa accepte un copil cu Ces mai ales daca are peste numarul de copii admisi la o grupa....Clar....Cine zice ca este obligata....sa-l ia persoana respectiva la o grupa cu 25 de copii,unde limita este intre 15-20...

    Raportează
  • postat de cineva ce stie multe Luni, 08 Iulie 2013 18:33 Link la comentariu
    0
    0

    Domnul Ambrinoc fiecare institutie de invatamant are un Consiliu profesoral ,un Consiliu de Administratie,Un comitet reprezentativ al parintilor ........aceste comitete stabilit ca data de 21 mai sa fie desemnata drept "Ziua Gradinitei " in care se face sfintirea unitatii de invatamant.......daca ati trecut macar prin liceu ati sti ca astfel de lucruri se intampla in majoritatea scolilor si liceelor...in acele zile nu se desfasoara cursuri ci doar activitati extrascolare......
    cu 99% din parinti au fost de acord atatea generatii pana la dumeavoastra cu aceasta zi ,ea se va sarbatori sarbatori si in anii ce vor urma.......

    Raportează
  • postat de un om altfel Luni, 08 Iulie 2013 18:32 Link la comentariu
    0
    0

    De ziua scolii sau a gradinitei se fac activitati. E o zi "altfel" ca si in saptamana Scoala Altfel. Ar trebuie sa stiti ca a fi politicos fata de cadrul didactic care are grija de atatia copii e o datorie morala. Peste 20 de copii, fiecare cu nevoile si nazdravaniile, nu e un lucru usor. Activitatile optionale raman : optionale. Exemple: costumezi copilul in diversele personaje de la serbari, faci felicitari, participi la activitatile anuntate. Daca nu faci asta, copilul sta acasa pentru a nu "iesi" in evidenta in mod negativ. Cu totii avem copii si am trecut prin asta. Majoritatea din lipsa de timp nu reusim sa tinem pasul cu dna educatoare. Are in grija multe suflete si noi doar unul si nu ne descurcam. Fiti tolerant, dnule Stănică Ambrinoc.

    Raportează
  • postat de ce spune doamna educatoare? Luni, 08 Iulie 2013 17:37 Link la comentariu
    0
    0

    Poate că tatăl are dreptate. Dar, indiferent de părerile părintelui sau ISJ-ului educatoarei trebuia să i se fi cerut punctul de vedere. Eu cred că abia după aceea ar fi putut apărea articolul.

    Raportează
  • postat de Stănică Ambrinoc Luni, 08 Iulie 2013 17:20 Link la comentariu
    0
    0

    Am o întrebare la "o persoană neimplicată, dar care știe". Care a fost programul de lucru al Grădiniței nr. 61 - "Ion Creangă", în ziua de 21 mai, de Sf. Constantin și Elena ? A fost o zi de sărbătoare legală, sau o concesie duhovnicească impusă părinților ? ISJ a aprobat acest program în toate instituțiile școlare, sau numai la grădinița respectivă? În mediul online, apreciez, doar comentatorii, care au curajul să-și asume punctul de vedere, cu nume și prenume. Poate ne răspunde d-na director sau Inspectoratul, cum a fost pontată ziua de 21 mai, zi lucrătoare, sau cu program liber ales, dar cu copiii obligați să stea acasă? În ziua când, copilul "urla chipurile de foame", am participat împreună cu băiatul, la ancheta programată vineri, ultima zi școlară, de către Inspectorat, împreună cu directorul CJRAE, psihologul și directoarea grădiniței. Eu a trebuit să stau de la 10 la 14 în sala de anchetă, iar copilul a stat, firesc, în tot acest timp, cu alte cadre didactice, care au afirmat că nu sunt plătite pentru acest lucru. Am rugat persoana respectivă, neobișnuită cu ora 14, să apeleze la Sindicat, pentru ore suplimentare, în cazul în care programul a fost depășit deja.

    Raportează
  • postat de O persoana care cunoaste situatia Luni, 08 Iulie 2013 15:30 Link la comentariu
    0
    0

    Copiii cu CES sunt cei favorizați , cei sănătoși sunt defavorizați având un astfel de coleg . Atunci când acesta face o criza ceilalți sunt nevoiți sa - i accepte urletele , sa le fie frica de ce sa întâmpla în jurul lor , sa refuze sa mai vina la grădinița , iar lor nu le ia nimeni apărarea . Integrarea acestor copii în grădinița de masa trebuie făcuta treptat , copilul cu probleme sa fie însoțit de părinte sau însoțitorul legal . Ce vina au copiii sănătoși ? In plus în grădinițele de masa educatoarele nu au cursuri de psihopedagogie speciala pentru a se ocupa de de copiii cu CES . Mila ca și ei sunt copii nu rezolva problemele din sistemul de învățământ . Acești copii trebuie sa fie cuprinși în învățământul special , iar în colaborare cu grădinițele de masa sa fie integrați in societate , printr-un program de colaborare bine stabilit . Ce poate sa facă un singur om cu 20 de copii , când mai are de integrat și un astfel de copil . De cei sănătoși cine se mai ocupa ?

    Raportează
  • postat de Parinte Luni, 08 Iulie 2013 15:00 Link la comentariu
    0
    0

    O ancheta psihosociala la domiciliul copilului ar fi raspunsul la tot, sa se vada cum se comporta parintii cu copilul

    Raportează
  • postat de cine care stie despre ce este vorba... Luni, 08 Iulie 2013 14:03 Link la comentariu
    0
    0

    Doamna educatoare,este un om deosebit,si niciodata nu a avut un comportament "altfel" fata de nici un copil din grupa dumneaei......Domnul Ambrinoc,o ameninta tot timpul de fata cu toate colegele si ridica tonul in prezenta copiilor la doamna educatoare....aceste aspecte nu se cunosc sau se disimuleaza intentionat cei de la viata libera trebuiau sa vina si sa ia legatura si cu unitatea de invatamant si nu sa-i creeze prejudicii de imagine prin acest articol.......
    Isj si CJRAE au anlizat situatia .din care reiese ca,copilul nu a fost nici o clipa discriminat.................aceste lucruri nu conteaza ,important este sa terfelesti un om si institutia respectiva...e mai usor asa......rusine...............

    Raportează
  • postat de Marius Stanica Luni, 08 Iulie 2013 10:14 Link la comentariu
    0
    0

    sa fii educator si sa ai si multi copii (in mod normal maxim 10-12 copii pe educator ar trebui sa fie) inseamna O MUNCA TITANICA !

    cine are copii stie !

    dar sa ai un COPIL AUTIST e ca si cum ai avea deja 10 copii normali pe cap.
    Nu numai ca este multa munca, dar nesustinuta intens, devine o MUNCA DE SISIF !
    (in fiecare zi o iei de la capat)

    Dorinta parintelui ca educatoarea sa rezolve o problema mai mare decat dpdv profesional are voie, mi se pare o exagerare !
    Exista pediatri specializati, dar costa mult, si sa arunci totul in carca educatoarei care deja face munca in plus, benevola, mi se pare o marlanie.

    Raportează
  • postat de O persoana neimplicata in caz dar care cunoaste situatia Luni, 08 Iulie 2013 09:17 Link la comentariu
    0
    0

    Si inca un lucru: d-na reporter, am inteles ca ati discutat cu tatal nemultumit si cu d-na inspector general adunct. Ati fost la gradinita cu pricina? Ati discutat cu educatoarea in cauza? Presupun ca are dreptul la replica,nu?

    Raportează
  • postat de O persoana neimplicata in caz dar care cunoaste situatia Luni, 08 Iulie 2013 08:48 Link la comentariu
    0
    0

    Stimati cititori. Pe d-l Stanica Ambrinoc nu l-a deranjat atitudinea educatoarei fata de copil ci atitudinea educatoarei fata de persoana sa. Mai concret, faptul ca nu i-a acceptat prietenia pe Facebook. D-na educatoare a muncit zdravan cu acel copil ca sa faca progrese si l-a integrat destul de bine in colectiv. Parintii de copii cu CES stiu cat de greu pot gasi un cadru didactic care sa accepte la clasa un asfel de copil si stiu deasemenea ca e o munca titanica sa faci un asfel de copil sa lucreze cat de cat si sa se incadreze in standardele impuse de o gradinita de masa. In loc sa fie recunoscator, omul s-a dus la Gradinita 61 si a lasat copilul intr-o sala de clasa unde l-a gasit o educatoare care nu avea nicio treaba cu el ,dar care l-a supravegheat 5 ore (fara a fi remunerata pentru asta) , timp in care in loc de consiliul profesoral ce trebuia sa aiba loc in acea zi tatal nemultumit a debitat in fata educatoarelor, a directorului institutiei si a inspectorului general adjunct tot felul de aberatii (inclusiv cea cu amicitia pe reteaua de socializare ), iar copilul dumnealui urla efectiv de foame. As propune o ancheta pshihosociala la domiciliul parintilor pentru ca bag seama ca nici tatal nu e prea zdravan.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.