Medicină cosmică: Stilul de viaţă artificial provoacă neplăceri organismului

Medicină cosmică: Stilul de viaţă artificial provoacă neplăceri organismului
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Interviu cu cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu, general-maior (r) în Aviaţia Civilă şi reprezentantul României la ONU


Unul dintre scopurile urmărite în misiunea spaţială, desfăşurată între 14 şi 21 mai 1981, de echipajul de alcătuit din cosmonautul român Dumitru-Dorin Prunariu şi Leonid Ivanovici Popov - colegul de echipaj de pe nava spaţială Soyuz-40 - a fost cercetarea în domeniul medicinei cosmice. Singurul român care a zburat în cosmos a „văzut”, a simţit şi a constatat pe propria-i piele cum se comportă organismul uman în spaţiul neprielnic vieţii, în cosmos, unde nu este gravitaţie, ci doar întuneric. În timpul zborului, românul s-a alăturat echipajului alcătuit din Vladimir Vasilievici Kovalionok şi Victor Petrovici Savinîh, care se afla deja în misiune de mai mult timp. Astronauţii-savanţi au adus noutăţi în domeniile cercetării spaţiale, astrofizicii, studiului radiaţiilor cosmice şi tehnologiilor spaţiale, dar şi în medicină, biologie şi psihologie. În condiţiile în care tot mai mulţi pământeni râvnesc să-şi „cumpere” (un fel de-a spune) domenii pe Lună sau să călătorească în Cosmos, este important să aflăm de ce trebuie să preţuim gravitaţia de pe pământ, mersul pe jos şi, mai ales, viaţa!
- Domnule Prunariu, una dintre misiunile pe care le-aţi avut alături de Leonid Popov a fost aceea de a confirma pe propria piele efectele imponderabilităţii, postulat anticipat de savantul transilvănean Hermann Oberth. Care sunt „plăcerile” şi neplăcerile provocate de imponderabilitate?
- Văzută de jos, imponderabilitatea pare un mediu plăcut, în care pluteşti uşor, nu mai ai greutate, te deplasezi oricum tridimensional. Din punctul de vedere al celor care o suportă, imponderabilitatea implică multe modificări în organism, care duc la neplăceri şi la un disconfort general. Pe lângă „plăcerea” de a pluti, aspect intuit în cercetările sale ştiinţifice de savantul transilvănean Hermann Oberth - „părintele navigaţiei spaţiale” - sunt mult mai multe neplăceri care induc disconfort organismului uman. În cosmos, fiind permanent întuneric şi un mediu neprielnic vieţii, la nivelul corpului uman s-a constatat şi am constatat că au loc mai multe modificări: ale circulaţiei sanguine, a tensiunii din articulaţii, se produce o relaxare totală a muşchilor. Au loc perturbaţii vestibulare, care durează câteva zile şi, în timp, modificarea metabolismului… Uneori sunt stări de uşoare confuzii, mai ales atunci când te raportezi la un anumit spaţiu interior. Toate însă fac parte din procesul de adaptare acută la starea de imponderabilitate.
- Pe pământ, cu ce s-ar putea asemăna starea de imponderabilitate?
- Mi-e greu să asociez cu o stare anume, pentru că aici există gravitaţie. Haideţi să spunem că o fază iniţială a imponderabilităţii ai putea să o asociezi cu statul întins pe un plan orizontal, cu capul înclinat (mai jos) cu vreo şapte grade. De altfel, astfel de teste am făcut şi noi în perioada de pregătire pentru zborul cosmic. Dar nu e chiar acelaşi lucru...
- Ce implicaţii sunt asupra organismului uman în cazul şederii îndelungate în Cosmos, în condiţii artificiale pentru întreţinerea vieţii?
- În cazul zborului de lungă durată apare şi o demineralizare a oaselor, care, la revenirea pe pământ, nu întotdeauna este sută la sută reversibilă, precum şi o modificare a vaselor sanguine în interiorul lor. Ţin minte că Valentin Kovalionok, colegul meu de zbor, de pe nava Saliut 6, căruia ne-am alăturat în cercetare, ne spunea la un moment dat despre o problemă pe care a avut-o cu flexibilitatea vaselor sanguine, pe o perioadă destul de lungă, după zborul cosmic. El mai avea o experienţă de 142 de zile, de zbor neîntrerupt în spaţiu cosmic, înainte de a zbura cu noi.

Regenerarea sângelui, o problemă

Sunt astăzi astronauţi care au câteva sute de zile de zbor la bordul unor nave spaţiale. În lipsa gravitaţiei, zborul de lungă durată are efecte negative asupra organismului. "Nu se produc doar modificări ale circulaţiei sanguine, ci însăşi transformările care au loc în sânge sunt o problemă. Sângele se regenerează o dată la câteva luni, iar dacă zborul durează şase, nouă luni, atunci, sângele este regenerat în condiţii de imponderabilitate, cu anumite modificări în interiorul lui. Un coleg a petrecut un an şi patru luni în cosmos şi, în aceste condiţii, situaţia se schimbă. Şederea îndelungată în condiţii neprielnice vieţii şi fără gravitaţie produce efecte nedorite asupra articulaţiilor; nu mai există aceeaşi tensiune asupra lor, deci nu-ţi mai porţi propria greutate, aşa cum o porţi normal în condiţiile de pe pământ", spune interlocutorul.

Şederea prelungită în Cosmos

L-am întrebat pe cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu "care este efectul şederii prelungite (într-un fel de izolare) în cosmos asupra mentalului?"
"Dacă este să plecăm de la mental, acesta este menţinut în permanenţă prin interacţiunea dintre membrii echipajului, cât şi prin interacţiunea cu cei de la centrul de coordonare a zborului. Întotdeauna, supravegherea activităţii cosmonauţilor, a comportării lor, a modului de exprimare, a modulaţiilor vocii, a tonalităţii sunt urmărite de la sol de către medici şi psihologi. Permanent sunt indicii în cazul în care s-ar produce ceva nedorit. Oricum, cosmonauţii experimentaţi ştiu foarte bine la ce să se aştepte, important este ca înainte să zbori să fi studiat şi problemele de medicină şi psihologie cosmică şi să ştii nu numai ce se poate întâmpla în timpul zborului cosmic, dar şi cum să reacţionezi. În momentul în care eşti conştient de anumite lucruri, îţi iei singur măsuri pentru a preveni anumite dereglări şi eventual îi ajuţi şi pe colegi să depăşească anumite situaţii".

 

Citit 2495 ori Ultima modificare Luni, 26 August 2013 18:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.