* Primul centru de îngrijire privat pentru vârstnici din judeţul Galaţi, ridicat de o familie de tineri
Săptămâna aceasta, în satul Costi, comuna Vânători, a avut loc inaugurarea centrului de îngrijire privat „Căsuţa cu bunici”, un loc cu suflet care va găzdui 25 de persoane vârstnice. Centrul este ridicat de Asociaţia „Paradisul bunicilor”, înfiinţată de doi tineri inimoşi, Irina Cârjă Manole (27 de ani) şi Ionuţ Manole (29 de ani): aceştia, cu banii câştigaţi în străinătate s-au gândit să facă în satul Costi ceea ce au văzut că există în Irlanda şi ceea ce nu i-au putut oferi bunicului Irinei, în urmă cu câţiva ani, când ar fi avut nevoie.
De la Medicină la bucătărie, în Irlanda
Centrul de îngrijire oferă condiţii de pensiune şi asistenţă medicală permanentă pentru persoanele de vârsta a treia care au un venit lunar de minim 1.700 de lei. Dispune de opt camere, cu câte 2-4 locuri, grup sanitar şi duş în fiecare cameră, bucătărie proprie, medic nutriţionist, consiliere psihologică, servicii de frizerie-coafură. Rezidenţii pot face, de asemenea, gimnastică de recuperare, fizio-kineto-terapie, activităţi de grădinărit, vizite la teatru.
Cum s-a născut „Căsuţa cu bunici” ne povesteşte Irina: „În urmă cu opt ani, după ce intrasem la Medicină, la Bucureşti, la zi, văzând cât de mari sunt taxele şi mai având o soră care era tot studentă, la Iaşi, am conştientizat că părinţii nu au de unde să ne dea atâţia bani. Prietenul meu de atunci, soţul de acum, Ionuţ, lucra deja în Irlanda şi am plecat, fără să stau pe gânduri, după el, să muncesc pentru a face bani. Am început mai întâi prin a lucra la bucătărie, într-un restaurant, apoi am ajuns, la un moment dat, manager de restaurant în Kilkenny. Ionuţ lucrează la un fast food.
Ideea înfiinţării Căsuţei cu bunici ne-a venit în urmă cu câţiva ani, când bunicul meu de la Bacău s-a îmbolnăvit şi nu am găsit un loc în zonă unde să-l îngrijim: voiam un cămin privat, care să le ofere bătrânilor condiţii ca acasă: mama a stat cu el până când bunicul s-a stins, în 2010, însă ideea înfiinţării unui astfel de cămin ne-a rămas. În Irlanda am văzut astfel de cămine, însă acolo ajung doar cei imobilizaţi sau cu Alzheimer. Aici, în satul Costi, vom încerca, în funcţie şi de cereri, să nu punem laolaltă persoane sănătoase psihic şi persoane bolnave. Avem, pe termen lung, în plan şi înfiinţarea unui alt centru - de recuperare. Căsuţa cu bunici am dori să fie un loc cu suflet, unde să stea cei care nu mai au copiii aproape sau care, dintr-un motiv sau altul, au rămas singuri. 1.700 de lei ştim că e mai mult decât o pensie, însă deja am primit cereri din partea unor persoane care sunt dispuse să plătească diferenţa între pensia părintelui rămas singur şi suma necesară, numai pentru a şti că este îngrijit şi beneficiază de afecţiune. Ceea ce mai este de făcut e finalizarea drumului de acces către Căsuţa cu bunici, însă primăriţa comunei, o femeie tare inimoasă, Sicuţa Murgu, a promis la inaugurare că până la finele acestui an va fi gata. Şi a mai promis primăriţa că va da străzii pe care se află căminul numele Strada cu bunici.
Pentru că Irina şi Ionuţ au doi copii mici, cei care s-au ocupat, efectiv, de ridicarea Căsuţei cu bunici sunt părinţii acestora: „Noi am participat doar cu banii, spune Irina. În total, investiţia se ridică la 200.000 de euro. Însă cei care au muncit cu adevărat şi au pus tot sufletul în acest proiect sunt părinţii mei şi ai lui Ionuţ, fără de care nu am fi reuşit să ne împlinim visul. Nu vrem să ne îmbogăţim. Vrem doar să oferim celor ce au nevoie un loc aşa cum nu am găsit noi pentru bunicul”, spune cu căldură Irina Cârjă Manole, tânăra care nu a renunţat la visul de a urma Medicina.
