E primăvară, iarăşi primăvară…

E primăvară, iarăşi primăvară…
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În sfârşit, putem să spunem, din toată inima, că e primăvară la Galaţi. Ieri la prânz, termometrele indicau în jur 20 de grade Celsius şi mulţi dintre gălăţeni ieşiseră la pescuit, la un joc de şah sau pur şi simplu la plimbare.

Şi dacă tot e cald şi nu se prea anunţă ploi, au reapărut, ici-acolo, şi rufele proaspăt spălate întinse la uscat în faţa blocului – semn că nu toată lumea a ieşit de dimineaţă pe  bulevard, chit că afară e soare şi frumos.

Nu mai are fluviul peşte?

Pe Faleza Inferioară, zeci de pescari amatori păzesc lansetele, cu ochii pierduţi în zare. La Punctul de Trecere Bac am găsit un gălăţean de 28 de ani, care ne-a spus că aşa se bucură el de ziua liberă.

„Dacă vrei peşte, cu câţi bani dai aici pe bere şi ţigări, te duci să-ţi cumperi peşte şi-l faci frumos, pe grătar”. „Da, dar drogul e puternic!” ne explică un vecin de-al său de undiţă.

Ambii spun că lucrează în construcţii, că au avut ceva lucrări pe la Bucureşti şi că azi e vremea unui binemeritat respiro. „Dăm la râmă şi la viermuşi, dar nu cade nimic. Anul trecut, ăştia mici ieşeau unul după altul – vreo trei kilograme pe zi, nu exagerez”, se pun amândoi de acord. „Acum… nimic. Dar stăm aici vreo două-trei ore, că de mâine oricum muncim de dimineaţă până seara!”.

La vreo jumătate de kilometru mai sus, alţi pescari, pensionari de această dată. „Am venit pe la 11.00, astăzi. Ce fac cu undiţele? Eu mă uit la ele, ele se uită la mine”, glumeşte unul dintre ei.

„Acum trei săptămâni mai scoteai, dar azi nimic. Treabă pe acasă mai e, dar, ce, numai treabă? O să se oprească acum pescuitul, iar după ce se dă drumul, peştele e «bolnav», muşcă abia după vreo două-trei săptămâni”, se întristează celălalt.

Ce ne-am face fără Faleză?

Anul ăsta, faleza inferioară a Dunării e chiar frumoasă. Vegetaţia a fost toaletată, iar gunoiul, cu mici excepţii, adunat. 

De la distanţă, coroanele pomilor arată ca nişte explozii de culoare – alb şi roz, iar din loc, în loc, plante ceva mai scunde, galbene. Mugurii de liliac mai au puţin şi plesnesc.

Pensionarii, dar şi câţiva tineri, grăbiţi, pe role, folosesc spaţiul generos în zi de lucru. Din loc în loc, mai zburdă câte un câine de companie şi pe terase au început deja să apară primii consumatori.

Nimic nu se compară cu o bere rece, când afară sunt 20 de grade. Ba da, două beri reci!

Copii de vârste diferite

În parcul minuscul de lângă Spitalul de Copii, mamele şi bunicile şi-au scos copiii şi nepoţii la plimbare. Mai multe mame văd aparatul foto, se feresc din calea noastră şi spun, uşor amuzate „Ei, uite asta mai lipsea!”. Parcă nici nu prea ne vine să insistăm. Au multe de făcut în această primă primăvară a micuţilor pe care îi poartă în cărucioare.

La câteva bănci-distanţă stă doamna Săftica, de 61 de ani. De lângă dânsa, cuminte, ne priveşte Alexandra. Are doar 3 ani şi jumătate şi a ieşit la plimbare, cu bunica.

„Copiii (părinţii Alexandrei – n.r.) sunt la serviciu. Eu sunt de la ţară, din Braniştea şi am venit să stau cu Alexandra. Mai ieşim la aer, dimineaţa şi după-amiaza. Ne jucăm, o mai duc prin iarbă. Nu prea are ea mulţi prieteni, dar…”, spune d-na Săftica.

Dar are suficient timp să îşi facă, am spune noi. Pe o altă bancă din acelaşi parc, stă şi Marius. Are 21 de ani şi e student în anul II la Medicină Generală, la „Facultatea de Medicină şi Farmacie” din Galaţi.

„Am cursuri în amfiteatrul de la Spital şi am ajuns mai devreme. Dacă mai am chef de învăţat pe vremea asta, mă întrebaţi? Trebuia să am” spune studentul, aranjându-şi conştiincios cursurile în mapă. 

Şah şi militărie

În parcul din Ţiglina I, de pe strada Saturn, am stat de vorbă cu doi pensionari, care jucau şah. Unul dintre ei, Constantin Miclescu, ne-a povestit că ştie jocul de la vârsta de 8 ani.

„M-a învăţat tatăl meu, care a fost colonel. În armată se juca şah. Am luat premii, în şcoală şi în facultate. Am jucat simultan 8 partide şi am câştigat cinci dintre ele. Cât timp am lucrat, ca inginer la ICPPAM, n-am prea avut timp. Am predat şi la Universitate. După ce am ieşit la pensie, acum 19 ani, am reînceput să joc. Piesele astea nu sunt ale mele, dar mi-am adus şi eu. Vin atunci când am timp şi când mă simt bine”, spune bărbatul.

Partenerul său, Virgiliu Popescu, de 67 de ani ne spune că ştie şah de la 12 ani, deci este şi el un jucător redutabil. A învăţat, ca şi partenerul său, de la tată, tot fost militar. Îi lăsăm să-şi încheie partida… însorită.

Vreme de distracţie în haine noi

În trecere pe strada Brăilei, am întâlnit tinerii Ionuţ, de 21 de ani împreună cu Geanina, de 18. El este elev în ultimul an, la seral, şi munceşte ca reprezentat la o firmă. Ea este încă elevă.

„Primăvara asta n-am avut, încă, timp de nici un grătar. Muncă, şcoală… Sperăm să ieşim de Paşti, undeva”. Pe Geanina am întrebat-o cât o va costa să îşi împrospăteze garderoba de primăvară. „Cam două milioane jumătate - trei, ne-a răspuns.  „Totul depinde de ceea ce vrei să-ţi cumperi, dar şi de unde cumperi.”

E limpede că gălăţenii, mai ales cei tineri au pus deja la cale planuri de distracţie, pentru perioada imediat următoare. Indiferent cât de mari ar fi probleme cauzate de criză, până la urmă va trebui să găsim şi puţină energie ca să ne putem bucura de faptul, că, vorba cântecului, e primăvară, iarăşi primăvară…

Citit 724 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.