Indiferent ce religie are fiecare, un lucru nu poate fi constestat: bisericile şi mânăstirile sunt construcţii impresionante, unele dintre ele fiind incluse chiar şi în patrimoniul UNESCO. Nici nu trebuie să crezi în ceva anume pentru a aprecia frumosul. În continuare puteţi citi o listă cu doar o parte din lăcaşurile de cult din România care impresionează plăcut pe oricine.
Bisericile pictate din Bucovina
Sunt opt la număr şi pot fi găsite în judeţul Suceava. Şapte dintre ele au intrat în patrimoniul mondial UNESCO încă din 1993, în timp ce a opta, mânăstirea Suceviţa, a fost inclusă pe listă abia în 2010. În cazul în care vă întrebaţi care sunt celelalte şapte şi dacă le-aţi vizitat deja, numele lor sunt: Arbore, Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Suceava şi Voroneţ.
Despre mânăstirea Voroneţ a auzit o lume întreagă. Este supranumită “Capela Sixtină a Estului” şi a fost ctitorită pe vremea lui Ştefan cel Mare, în 1488, construcţia durând doar trei luni şi trei săptămâni, un adevărat record pentru perioada aceea. Pictura exterioară a lăcaşului de cult este considerată cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Doar aici se poate observa albastrul de Voroneţ, o culoare obţinută prin folosirea unei reţete secrete, fiind extrem de rezistentă la capriciile vremii, de altfel pe partea nordică şi nord-estică, această nuanţă fiind aproape singura care şi-a păstrat expresivitatea după atâţia ani.
Bisericile din lemn din Maramureş
Asemenea celor opt lăcaşe de cult din Bucovina, la fel de multe biserici din Maramureş au fost incluse pe lista patrimonului mondial UNESCO. Acestea sunt: Bârsana, Budeşti, Deseşti, Ieud, Plopiş, Poienile Izei, Rogoz şi Surdeşti. Construcţiile sunt de-o frumuseţe rară, având o arhitectură impresionantă, cu turle suple, lungi şi înalte la capătul vestic al clădirii. Cea mai veche dintre biserici este cea de la Ieud, construită de familia nobilă Bâlea în prima decadă a secolului al XVII-lea, în timp ce restul sunt construite atât în secolul al XVII-lea, cât şi în secolul al XVIII-lea, până spre sfârşitul său. Cinci dintre biserici se află în Maramureşul istoric, alte două în vechea Ţară a Chioarului, în timp ce biserica din Rogoz este situată în Ţara Lăpuşului. Pe lângă construcţiile în sine, însăşi zonele sunt foarte impresionante.
Biserica Precista, cu rol dublu
Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului este cel mai vechi monument istoric din oraşul Galaţi. Aceasta îndeplinea pe vremuri un rol dublu: lăcaş de cult şi cetate de apărare împotriva cotropitorilor. Iniţial, biserica a fost construită din lemn, la începutul secolului al XVII-lea. Ulterior, în 1647, lăcaşul de cult a fost reconstruit din zidărie, folosind piatră de Barboşi (chiar şi piatră masivă din castrul roman de la Tirighina-Barboşi). Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă de turci în anul 1711, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 şi 1769-1774. Construcţia a fost restaurată pentru prima dată în anul 1831 căpătând o nouă înfăţişare.
În anul 1940, biserica a fost atât de grav avariată de un cutremur, încât a fost închisă. Între anii 1952-1966 ea a fost restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux şi a funcţionat ca muzeu de artă religioasă medievală. Ultima consolidare a fost efectuată între anii 1991 şi 1994, biserica fiind iarăşi afectată de cutremurele din 1977 şi 1986. Lăcaşul nu este inclus pe lista UNESCO.
Bisericile fortificate din Transilvania
Cele şapte sate şi bisericile lor fortificate se află în cinci judeţe: câte două în Sibiu şi Braşov şi câte una în Alba, Harghita şi Mureş. Biserica Biertan a fost inclusă pe lista de patrimoniu mondial UNESCO în 1993, iar Calnic, Darjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor şi Viscri în 1999. Satele şi lăcaşele de cult fortificate datează încă din Evul Mediu, fiind construite între secolele XIII şi XVI. Construcţiile sunt bazilici romanice sau biserici cu nava unică în stilul gotic târziu, jucând un rol defensiv până la finalul secolului al XVIII-lea.
În cazul bisericii Biertan din Sibiu de faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepţionalelor intarsii şi a sistemului original de închidere, care funcţionează şi astăzi.
