Se numeşte simplu: Platoul Vârtoapelor. Nu este un obiectiv turistic neapărat, deşi ar putea concura cu multe alte puncte turistice din judeţul Hunedoara sau din ţară. „Este paradisul ghioceilor, locul unde, an de an, la mijlocul lui martie, erup florile precum un vulcan”, descriu locul din comuna Orăştioara de Sus cei care au călcat pe acolo în anii trecuţi şi care îi invită pe iubitorii de frumos aflaţi în trecere, în martie, prin Hunedoara, să nu rateze să-l vadă.
„Acolo te poţi naşte a doua oară”
„Este un loc cu totul special, nemaivăzut, nemaiîntâlnit. Este începutul şi sfârşitul, este acel tărâm descris, parcă, de Ispirescu, fiind acela al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte. Acela este raiul, cel pe care îl intuim, dar nu îl pricepem, acela pe care îl visăm, dar pe care nu suntem pregătiţi să-l călcăm. Zece hectare de ghiocei, zece hectare de alb şi verde, zece hectare de covor sfânt şi sublim, ascunse în imensitatea unui loc mirific (…). Pe scurt, timp de doar două săptămâni (sau poate trei dacă leurda nu se înverşunează în a ucide ghioceii), acolo poţi să te naşti a doua oară, acolo poţi să zbori unde visezi, acolo aripile ţi se desfac şi inima ţi se deschide”, este descris locul, tot pe internet.
Legenda Fetelor Albe
Un localnic, întrebat de un cronicar de la revista Formula As care e legenda ghioceilor, le-a spus pe îndelete o poveste extrem de frumoasă: „D’apoi, eu ştiu ghioceii de când eram copil şi meream cu caprele la păscut, pe culmile Vârtoapelor. Da’ nu erau aşa de mulţi ca acum. Da’ de faini, erau faini. Prin anii ’50, s-or apucat oamenii să-şi taie pădurea şi în primăvara următoare n-or mai ieşit ghiocei. Da’ după aia, când or mai crescut copacii, iar or apărut, şi mult mai mulţi ca înainte. Până acu’ vreo 15 ani, mai veneau muierile cu coşărcile şi culegeau ghiocei, să-i ducă la oraş, la piaţă, da’ în timpul din urmă n-or mai venit". Întrebat de ce crede că sunt aşa de mulţi aici, în această zonă, şi nu cresc la fel şi în alte păduri la fel de umbroase, Ion Alionescu i-a răspuns cronicarului: „Bunica ne zicea că prin peşterile Vârtoapelor stau Alea Frumoase, Ielele Pădurii sau Fetele Albe, cum le mai zic pe aici oamenii. Cum se topeşte neaua, ele ies şi încep să cânte şi să danseze, şi n-o iau la goană până nu dă căldura. Şed numa’ acolo cuminţi şi grijesc de ghiocei. Când se gată ghioceii, le apucă nebuneala. O iau la goană prin păduri şi vai de ăla care stă în faţa lor. Îs tare rele. Fetele de prin sate stârpesc, dacî se întâlnesc cu Frumoasele, iar ficiorii îşi pierd bărbăţia. La bătrâni le ia graiu’, iar la animale le înnoadă coamele şi cozile”.
