Campania VL "Profesioniştii": Gălăţeanca Elizabeta Lăcătuş, "Speranţa" copiilor cu autism

Campania VL "Profesioniştii": Gălăţeanca Elizabeta Lăcătuş, "Speranţa" copiilor cu autism
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Elizabeta Lăcătuş este profesoară de geografie la Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto „Traian Vuia” şi, determinată de propria nevoie, în mai 2012 a pus bazele asociaţiei “Dincolo de tăcere”. În mai puţin de doi ani, aceasta împreună cu voluntarii din cadrul asociaţiei, bătând la zeci de uşi, care s-au şi deschis, au reuşit să pună pe picioare, pe baza unui parteneriat cu Consiliul Judeţeului, Centrul de recuperare pentru copiii cu tulburări din spectrul autist şi sindrom Down “Speranţa”. Acum sunt înscrişi în centru aproximativ 40 de copii, iar 22 fac terapie individuală, dintre care 14 zilnic.

"Fără voluntari şi fără parteneri n-am fi ajuns aici"

Profesoara, care se confruntă cu aceeaşi problemă pe care o au sute de părinţi din Galaţi, a căutat soluţii pentru a-i putea oferi copilului său, dar şi celorlalţi ca el o şansă la o viaţă normală. Aceasta consideră că fără deschiderea oamenilor şi fără sprijinul voluntarilor nu ar fi ajuns până aici. “Începuturile sunt la Şcoala 15, unde doamna director ne-a pus la dispoziţie un spaţiu şi simt şi acum datorii morale faţă de acea şcoală. Sper să ajungem la momentul în care să le putem răsplăti. Ne-au ajutat şi ne ajută Liga Studenţilor, Inspectoratul Şcolar, Şcoala 42 „Sfinţii Împăraţi”, Fundaţia Piticot, CJRAE, Consiliul Judeţului, Protecţia Copilului, LVA, Şcoala 28, Şcoala 7, Şcoala 29, Colegiul Tehnic "Traian Vuia", Şcoala “Emil Gârleanu”, dar mai degrabă aş putea spune şcolile cu care nu suntem parteneri, herghelia de la Tuluceşti, spaţiul de joacă “Paul şi Andra”. Îmi cer scuze dacă am uitat vreun partener. Esenţial este că ni s-au deschis uşile. N-are sens să ne centrăm pe ideea de persoană, o persoană nu face nimic. Tot ce am făcut nu aş fi putut face fără ajutorul voluntarilor, al părinţilor şi al partenerilor. Am găsit deschidere la Consiliul Judeţului, care a făcut posibil centrul”, ne spune Elizabeta Lăcătuş.

Centrul are are în acest moment patru angajaţi, care au fost voluntari mai bine de un an: Daniela Mihu, pedagog de recuperare, Aurelia Porumb, psiholog, Tincuţa Hagiu, psiholog, şi Elena Năstase, lucrător prin arte combinate. Potrivit Elizabetei Lăcătuş, "Speranţa" ar mai avea nevoie de încă două persoane, respectiv un logoped şi un terapeut.

Mai multe ONG-uri, mai multe şanse pentru copil

Potrivit preşedintei asociaţiei, faptul că la nivelul Galaţiului sunt din ce în ce mai multe organizaţii pentru sprijinul copiilor cu autism le oferă alternative părinţilor, care de multe ori nici nu ştiu de unde să pornească şi nici nu au banii necesari terapiei. “Nu mai este un teren gol. Asta mi se pare esenţial, pentru că noi, părinţii, ne duceam la Bucureşti, pe sume colosale, ca să ne facem echipă de terapie acasă. Dai bani pe tot felul de programe de recuperare, pe formarea terapeuţilor. Sistemele acestea ale ONG-urilor, în schimb, sunt mult mai bune, pentru că oferă perspectivă. Nu te mai adresezi unui singur copil. Dacă pregăteşti patru-cinci-şapte terapeuţi, nu-i pregăteşti pentru un singur copil, ci pentru mai mulţi. Este importantă dezvoltarea unor astfel de sisteme, mai multe ONG-uri înseamnă o şansă pentru mai mulţi copii la terapie”, ne-a mai declarat Elizabeta Lăcătuş.

Rezultatele vin după ani de zile

La “Speranţa”, copiii înscrişi fac terapie individuală, dar şi terapie de grup. “Lucrăm cu o grupă, urmează să deschidem o a doua grupă, dar undeva prin mai - iunie, când vom simţi că stăpânim foarte bine grupa deja deschisă. Lucrăm cu maximum cinci, şase copii în grupă. Trebuie să ajungem în stadiul în care copilul stă la masă, astfel încât să aibă şansa integrării în învăţământ”, relatează preşedinta asociaţiei.

Pe lângă aceste activităţi, copiii mai au şansa de a face înot, hipoterapie, art-terapie, activităţi care sunt complementare terapiei specifice. Cu toate acestea, terapia se poate întinde pe ani de zile şi uneori pe tot parcursul vieţii.

Despre proiecte, profesoara nu a vrut să vorbească, pentru că important este, potrivit ei, rezultatele la care ajunge fiecare copil, dar în mod clar este hotărâtă să ofere sprijinul ei oricărei persoane care vrea să înfiinţeze un ONG. “Vrem, în mod cert, să oferim pe cât posibil îndrumarea noastră, dar şi o bază materială, de la care să se pornească”, a încheiat Elizabeta Lăcătuş.

Citit 2703 ori Ultima modificare Duminică, 16 Martie 2014 17:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.