În România, există peste un milion de astmatici, iar, din totalul populaţiei, între zece şi 15 la sută suferă de diferite forme de alergie, în timp ce, la nivelul întregii Europe, procentul variază între 20 şi 30 la sută.
Reprezentanţii şcolii româneşti de alergologie avertizează că, în viitorul nu foarte îndepărtat, la noi în ţară, unul din trei copii va fi alergic. Şi asta în condiţiile în care Ministerul Sănătăţii nu are încă un program naţional destinat bolilor alergice.
Pe de altă parte, primăvara este anotimpul în care fenomenele alergice cunosc o evoluţie explozivă.
Cele două motive ne-au determinat să discutăm pe această temă cu prof. dr. Alexandru Ierima, medic primar pediatru cu supraspecializare în alergologie şi şef de secţie la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii.
- Domnule doctor, ce este de fapt alergia?
- În esenţă, este o reacţie a sistemului imunitar la o substanţă străină provenită din mediul înconjurător. Atunci când o persoană alergică intră în contact cu una dintre aceste substanţe, numite alergeni, fie prin atingere, fie prin aer sau prin alimentaţie, organismul o va considera corp străin periculos şi de aceea va „lupta” împotriva lui. Printre cei mai frecvenţi alergeni se numără: anumite alimente, anumite medicamente, praful şi acarienii, polenul, animalele de companie (cu blană sau cu penaj), mucegaiul ş.a.
Trebuie menţionat că, deşi locuinţa nu are igrasie, pământul din ghivecele florilor ornamentale poate constitui o sursă de mucegai. În funcţie de tipul de alergie, aceasta poate cauza simptome respiratorii, tegumentare (ale pielii, precum urticaria) şi chiar digestive, în cazul alergiilor produse de anumite alimente.
Primăvara, cel mai răspândit alergen este polenul, iar toamna, mucegaiul. Praful de casă îi afectează pe alergici pe tot parcursul anului. Mulţi copii sunt alergici şi la puful din perne sau la anumite materiale din care se confecţionează lenjeria de pat, dar, din fericire, în magazine se găsesc perne şi lenjerie nonalergenice.
- Cum se poate identifica alergenul la care este sensibilă o persoană?
- Prin teste cutanate sau anumite analize de sânge. În general se administrează la nivelul pielii doze mici din diferiţi alergeni şi în funcţie de reacţia locală se face identificarea.
- Se tratează alergiile?
- Întrebarea ar avea nevoie de un răspuns amplu. În linii mari, este de subliniat că în afara medicaţiei care reduce din intensitatea reacţiilor alergice, există şi terapie de desensibilizare pe care o face numai medicul alergolog, dar foarte importantă este profilaxia crizelor.
De exemplu, în cazul unui bolnav astmatic se impune respectarea unor condiţii. Astfel, acesta trebuie să aibă camera sa, în care să locuiască singur. Este preferabil ca podeaua camerei să fie cu parchet, de preferat neacoperit cu covor sau mochetă, care reţin praful şi favorizează înmulţirea acarienilor. La fel şi cărţile dintr-o bibliotecă sunt o sursă de praf, indiferent cât de des ar fi şterse.
Sunt foarte mulţi copii astmatici care locuiesc în case din chirpici, cu pământ pe jos şi se îmbolnăvesc, din cauza mucegaiului. Dar şi în casele confortabile se poate întâlni mucegaiul. De pildă, s-a constat că etanşeitatea tâmplăriei metalice cu geam termopan poate favoriza, în lipsa aerisirii frecvente, dezvoltarea şi persistenţa sporilor de mucegai.
Revenind la anotimp, acum, primăvara, este recomandabil ca bolnavii de astm şi în general cei alergici să evite plimbările, mai ales când este vânt. Se pot plimba după ploaie. Repet, este foarte importantă profilaxia.
- Putem vorbi despre predispoziţie genetică la alergie?
- Un copil poate moşteni tendinţa de a fi alergic, însă nu neaparat la anumite alergii. De exemplu, dacă unul dintre părinţii biologici ai copilului are alergie la fân sau la pisică, există şanse de 50 la sută ca şi copilul să fie alergic, dar nu neapărat la aceeaşi alergeni. Această probabilitate urcă la 75 la sută în cazul în care ambii părinţi manifestă alergii.
- Ignorarea evoluţiei bolilor alergice este periculoasă?
- Categoric, şi se poate ajunge la crize care prin gravitatea şi modul lor de manifestare pun în pericol viaţa bolnavului. Mai ales copiii trebuie prezentaţi medicului alergolog la primele semne de alergie. Mulţi părinţi vin prea târziu, când desensibilizarea nu mai este posibilă şi copiii lor ajung să sufere din acest motiv toată viaţa.
