Interviu cu ing. Liviu Baltagă, expert în îmbunătăţiri funciare: "Inundaţiile ni le facem şi cu mâna noastră!"
Foto: Foto: Gabriel Kolbay

Interviu cu ing. Liviu Baltagă, expert în îmbunătăţiri funciare: "Inundaţiile ni le facem şi cu mâna noastră!"
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Inginerul Liviu Baltagă, unul dintre specialiştii de marcă în îmbunătăţiri funciare, ne-a spus cum putem îndepărta mare parte din riscul de inundaţii din comunele gălăţene


Aproape an de an avem, în judeţul Galaţi, zeci sau chiar sute de gospodării inundate şi pagube de milioane de lei. Tendinţa generală este să dăm vina pe capriciile naturii şi să uităm că, uneori, natura poate fi stăpânită. Inginerul Liviu Baltagă, reputat specialist în îmbunătăţiri funciare, a avut amabilitatea să ne explice, într-un interviu în exclusivitate, unde greşim - ca şi comunitate - şi ce ar trebui să facem pentru a evita catastrofele provocate de apele dezlănţuite.

- De ce avem în ultimii ani inundaţii tot mai dese şi care produc pagube tot mai mari?

- Motive sunt mai multe. Principalul este acela că nu se mai fac lucrări agro-ameliorative aşa cum ar trebui. Problemele cu care ne confruntăm acum n-au apărut peste noapte. Este adevărat că sunt cantităţi mai mari de precipitaţii care cad mai repede pe unitatea de suprafaţă, dar acesta este doar unul din motive. Mai întâi, n-a fost deloc bine că după 1990, când s-au făcut punerile în posesie cu teren, li s-a dat oamenilor pământ din deal în vale, în fâşii cu lăţime mică. Dacă aşa ai primit pământul şi nu eşti asociat cu ceilalţi oameni care au pământ pe deal, nu poţi ara decât de sus în jos. Făcând astfel, favorizezi scurgerea apei pe versant şi formarea de şiroiri, ogaşe şi, mai târziu, ravene. Fiecare seamănă ce vrea, fără să alterneze culturile, iar prăşitoarele - cum e porumbul - oferă protecţie scăzută apei.

- Alte greşeli?

- Ar fi tăierile ilegale ale plantaţiilor de protecţie. S-a înţeles prost faptul că o plantaţie de protecţie nu se taie. La salcâm, de exemplu, perioada optimă de tăiere e între 20 şi 25 de ani. Se reface plantaţia singură, ulterior. După 40 de ani, netăiată, îmbătrâneşte, se usucă şi tai degeaba, că nu se mai regenerează pe cale naturală, iar cheltuiala să o replantezi e mult mai mare. În alte locuri, s-a tăiat prea devreme şi s-a furat.

Păşunatul intensiv e, de asemenea, o altă cauză. Ciobanii n-au respectat perioada de păşunat şi au rămas pe păşune şi în perioada noiembrie-aprilie. Se făceau supra-însămânţări pentru refacerea păşunii, iar acum nu se mai fac.

- Ce-ar trebui să facem acum? Noi, în primul rând, apoi statul, că el lucrează mai greoi...

- Cine are teren pe deal, trebuie să are pe curba de nivel, adică de-a latul pantei. Fermierii care nu deţin terenuri atât de late se pot asocia şi pot lucra astfel. Apoi, se practica o alternare a culturilor. Fâşii de culturi prăşitoare cu fâşii de culturi de păioase. Se mai fac şi benzi înierbate, care se pun mai dese sau mai rare, în funcţie de circumferinţa dealului. Toate acestea se numesc lucrări de suprafaţă de combatere a eroziunii solului (CES). Fermierii trebuie să se asocieze şi să facă aceste lucrări de agrotehnică antierozională.

- Cei mai mulţi primari spun doar se luptă cu decolmatările…

- Este adevărat. Să ne întrebăm, însă, cu ce s-au colmatat albiile şi canalele? Cu sol fertil, adus din câmp, de cele mai multe ori! Să presupunem că decolmatăm! N-ar trebui să vedem de unde a venit pământul şi să facem în aşa fel încât să nu mai ajungă în canale şi albii? Putem să ne gândim la sol ca la un consumabil. Un centimetru de sol fertil se regenerează în 100 de ani. Dacă nu facem nimic acum, nu le lăsăm nimic celor care vin după noi. Sunt de ajuns câteva zeci de ani cu inundaţii, în care să nu se ia nicio măsură de combatere a eroziunii solului de suprafaţă şi nu vom mai avea unde să facem agricultură. Am văzut exemple concrete. În zona Cuca, s-au creat, din vârful dealului până în vale, şanţuri de 20 până la 30 de centimetri adâncime. Ţineţi seama de faptul că e mai mult decât adâncimea de arătură. A mai rămas sol fertil de cinci-zece centimetri. Nu mai faci agricultură acolo! Stratul are o eroziune admisibilă de şase tone la hectar pe an. Mai mult de atât înseamnă că nu se va regenera eficient.

- Dacă avem vegetaţie pe deal, apa va face mai puţin rău?

- Un versant bine acoperit are posibilitatea de a creşte cu până la 55 la sută timpul de concentrare a scurgerilor. A plouat, apa care a căzut pe versant pleacă automat spre vale, iar în funcţie de gradul de acoperire cu vegetaţie, timpul de concentrare poate fi de cinci minute până la jumătate de oră sau de până la patru-cinci ore. De fapt, acesta este rolul amenajărilor de combatere a eroziunii solului, să mărească timpul de concentrare a scurgerilor de pe versanţi. Spre exemplu, la formaţiunile torenţiale în fază incipientă - şiroiri, ogaşe - se recomandă plantarea de vegetaţie pitică, gen sălcioară, măceş sălbatic etc, care protejează solul de ploaie. Disipă energia ploii în momentul în care loveşte solul.

- În cazul în care apa a creat, deja, ravene şi alte pagube mai mari, ce-ar fi de făcut?

- Avem şi lucrări de combatere a eroziunii solului de adâncime. Sunt lucrări transversale, care se execută pe ravene sau torenţi. Vorbim despre acele râpe formate în adâncime, a căror evoluţie trebuie împiedicată. Venim cu lucrări transversale, cum ar fi barajele sau pragurile de beton pe care le aşez transversal pe această ravenă. În spatele lui se adună această material aluvionar, care provine din versanţii limitrofi sau chiar din taluzurile ravenei şi se formează ceea ce noi numim pantă de proiectare. Arată ca nişte trepte. Se adună în spate şi se stabilizează ravena. Acel con de aluviuni care este în spatele barajului acţionează ca o proptea. Pot merge cu etapa întâi sau mai pot veni cu alte lucrări transversale, până ajung să astup toată ravena. Aceste ravene se pot şi planta, pentru a stabiliza malurile.

- S-au făcut vreodată lucrări de combatere a eroziunii solului la Galaţi?

- S-au executat lucrări pe 140.000 de hectare. În marea majoritate, au fost executate în perioada 1969-1974, dar mai sunt şi lucrări mai noi, din perioada 1980-1984. Există chiar şi un perimetru hidro-ameliorativ, cel la profesorului Băloiu, care a fost o somitate în CES. Am fost avantajaţi, Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare a fost la Galaţi până în 1960, iar specialiştii preferau să lucreze pe zona noastră. Ceauşescu şi oamenii din acele timpuri au făcut şi lucruri bune, şi lucruri rele. Ar trebui să le continuăm şi să le întreţinem pe cele bune, cât mai putem!

Cine este Liviu Baltagă

Liviu Baltagă are 44 de ani şi a absolvit cursurile Facultăţii Hidrotehnice din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, în 1994. A făcut master în Îmbunătăţiri Funciare tot la Iaşi şi un alt master la Braşov, în management. Din 2010 este doctorand în Hidrotehnică, la Bucureşti. Este inginer la Apele Române, dar a lucrat, printre altele, şi ca inginer hidro la SNIF şi inginer şef la ANIF, pentru Sucursala Teritorială Moldova de Sud, Galaţi.

 

 

Citit 5159 ori Ultima modificare Luni, 05 Mai 2014 23:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.