Înălţarea Domnului este un praznic cu dată variabilă şi se sărbătoreşte la 40 de zile de la Înviere. Reprezintă, aşa cum îi spune îi numele, înălţarea la Ceruri a Domnului Înviat din morţi, care vreme de 40 de zile li se arătase ucenicilor săi şi mironosiţelor. Potrivit teologiei creştin-ortodoxe, învingând moartea şi înălţându-se să „şadă de-a dreapta Tatălui”, Hristos le-a arătat oamenilor viaţa veşnică pe care o pot câştiga prin Mântuire.
Mărturiile Noului Testament
Înălţarea Domnului este relatată de Sfântul Evangelist Luca. Iată se scrie acesta în Faptele Apostolilor din Noului Testament: „Cuvântul ce dintâi l-am făcut, o Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa,/ Până în ziua în care s-a înălţat la cer poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales/ Cărora s-a şi înfăţişat pe sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de 40 de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. În Evanghelia Sa, Sfântul mai scrie: „Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat/ şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi s-a înălţat la cer”.
Sau, în Evanghelia Sfântului după Marcu: „Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu (16:19).
Atestarea documentară a Praznicului Înălţării Domnului este menţionată, pentru prima dată, în anul 332, în cartea lui Eusebiu din Cezareea, intitulată Despre Sărbătoarea Paştilor.
Teologii au concluzionat, pe baza informaţiilor desprinse din text, că la acea vreme Înălţarea se sărbătorea odată cu Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), adică la 50 de zile de la Înviere. Se pare că abia la finele secolului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea data sărbătorii s-a fixat la 40 de zile de la Înviere.
Tâlcuirile din predici
Multe şi frumoase sunt tâlcuirile din predicile ţinute de părinţii slujitori ai altarelor, la praznicul Înălţării Domnului. Ideea centrală a acestora este că, prin Înviere şi Înălţare, Domnul Hristos transfigurează lumea, în acelaşi chip în care şi-a transfigurat trupul cel Înviat, care se înalţă „de-a dreapta Tatălui”. „Această nevrednică omenire, cea mai fără de minte decât toate, s-a ridicat astăzi peste toate. Astăzi îngerii au văzut ceea ce de mult doreau să vadă. Astăzi, arhanghelii privesc cele pe care de mult aşteptau să le vadă. Ei au văzut natura noastră strălucind de pe Tronul cel împărătesc, strălucind în slava şi frumuseţea cea nemuritoare”, spune frumos Sfântul Ioan Gura de Aur.
