Voievodul Ştefan cel Mare: Între ICOANĂ şi chip de DESPOT

Voievodul Ştefan cel Mare: Între ICOANĂ şi chip de DESPOT
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* 47 de ani din istoria unui neam


Ştefan cel Mare şi - începând din 1992 - Sfânt este probabil cel mai cunoscut şef de stat moldovean, din perioada medievală. Celebritatea n-a făcut însă ca toate lucrurile pe care le ştim despre voievod să fie şi clare sau verificabile. Ştim că s-a născut în 1433, în Borzeşti, ca fiu al lui Bogdan al II-lea, că a fost căsătorit de trei ori, a avut mulţi copii – dintre care cel puţin unul născut în afara căsătoriei – şi că a fost unul dintre cei mai eficienţi lideri ai vremii. De asemenea, a fost un ctitor care a ridicat zeci de lăcaşuri de rugăciune, unele dintre ele aflate acum în patrimoniul cultural mondial.
A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română (BOR), iar tomosul de canonizare poartă şi semnătura chiriarhului Dunării de Jos, pe vremea când Înalt Prea Sfinţia Sa era arhiereu vicar.

Omul din cronici 

Spre exemplu, cronicarul Grigore Ureche scria - aşa cum află fiecare elev, cel mai târziu, în liceu: „Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţi omorâiea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâea, ca văzându-l ai săi să nu să îndărăptieaze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia”.
Pe de altă parte, în textul descriptiv al Vieţii Sfântului postat pe site-ul Mitropoliei Moldovei, se arată că „măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit şi „cinstit”, bun, mare şi sfânt. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi”. În cele din urmă, însă, scrie şi Grigore Urechie:
„Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu Sveti Ştefan vodă”.
Domnitorul este înmormântat la Mănăstirea Putna, ctitoria sa.

Administratorul Moldovei

Din cei 47 de ani de domnie ai lui Ştefan Voidevod, doar vreo 13 pot fi socotiţi „de pace”. În rest, Moldova a luptat fie cu turcii, fie cu diverşi vecini. Ce-i drept, un domnitor care rămâne pe tron trebuie să fie un administrator abil al bunurilor publice. La fel de adevărat este, însă, că războaiele purtate vreme de 34 de ani nu aveau cum să aducă înflorire în Moldova, indiferent ce spun manualele comuniste de istorie. Mai întâi, din cauză că războiul costă, în sine. Apoi, din cauză că populaţia masculină – bărbaţii care trebuiau să muncească – erau în număr mult mai mic decât ar fi fost pe timp de pace. Apoi, din cauză că pătrunderea trupelor inamice pe teritoriul Moldovei însemna adesea şi prădarea satelor moldoveneşti. Dincolo de orice controversă, însă, Ştefan cel Mare a fost un lider. Unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai eficienţi din istoria acestei părţi de continent.

Războinicul conducător de oşti

Pe durata celor 34 de ani de conflicte armate care i-au marcat domnia, Ştefan cel Mare şi Sfânt a purtat 24 de bătălii, dintre care doar două pierdute. Pe 12 aprilie 1457, Ştefan cel Mare l-a învins pe Petru Aron, la Doljeşti. Două zile mai târziu, la Orbic, o nouă luptă se termină cu acelaşi deznodământ. Pe 22 iunie 1462, oastea lui Ştefan este înfrântă în timpul primului asediu al cetăţii Chiliei, ocupată de trupe de trupe maghiaro-muntene. Pe 22-25 ianuarie, trupele moldoveneşti conduse de Ştefan asediază din nou Chilia şi o cucereşte. În 1467, pe 14-15 decembrie, la Baia, Ştefan cel Mare înfrânge oştile lui Matei Corvin. Anul următor, pe 7 martie, oastea lui Radu cel Frumos este înfrântă de trupele conduse de Ştefan, la Soci. În 1973 (între 18 şi 20 noiembrie), Ştefan îl învinge din nou pe Radu cel Frumos, la pârăul Vodna. În 1473, iar apoi marea victorie de la Podul Înalt, contra lui Suleiman Paşa. În 1476, Ştefan îl învinge din nou pe Suleiman. În acelaşi an, însă, domnitorul moldovean înregistrează cea mai răsunătoare înfrângere a sa, la Valea Albă. Mahomed al II-lea iese acum învingător, dar Laiotă Basarab, care luptase de partea turcilor, va fi înfrânt de moldoveni, în luna noiembrie a anului următor.
După alte şi alte victorii, printre care cea înregistrată împotriva lui Ioan Albert, regele Poloniei, la Codrii Cosminului, ultima luptă a lui Ştefan va fi - tot o victorie – asediul cetăţii poloneze Podhajce.

 

2 iulie - Ziua Sfântului Voievod Ştefan cel Mare

Citit 3197 ori Ultima modificare Miercuri, 25 Iunie 2014 17:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.