Pasiunea pentru ritm nu ţine cont de graniţe/ DANSUL SPORTIV uneşte Galaţiul cu Brăila (FOTO)
Foto: Foto Bogdan Codrescu

Pasiunea pentru ritm nu ţine cont de graniţe/ DANSUL SPORTIV uneşte Galaţiul cu Brăila (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Andra Frînculescu şi Ştefan Li Huan, o pereche peste dig şi peste continente


Andra, Simona, Andrei şi Ştefan sunt patru adolescenţi de 15, respectiv 17 ani, buni prieteni, uniţi de aceeaşi pasiune pentru dansul sportiv. Primii trei s-au cunoscut încă pe când erau copii şi făceau primii paşi de dans în sala de antrenament, iar cel de-al patrulea s-a alăturat grupului în urmă cu doi ani. După ce, de-a lungul timpului, au migrat de la un club sportiv la altul, acum toţi sunt legitimaţi ca dansatori la Clubul „Generaţia 9” din Galaţi şi, în afara concursurilor la care participă, ei sunt împreună mereu: dansează la diferite evenimente private şi se distrează în timpul liber. Mai mult decât atât, tinerii împărtăşesc acelaşi vis: vor să studieze la Facultate de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti şi, în paralel, să susţină examenul pentru a deveni instructori de dans.  

Uniune româno-chineză pentru strălucirea medaliilor

Andra Frînculescu are 15 ani şi este în clasa a zecea, la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, la secţia matematică-informatică. Îşi aminteşte cu plăcere debutul ei în lumea fascinantă a dansului, din urmă cu un deceniu. „În fiecare zi aveam lecţii de dans popular şi dans sportiv. Sincer, nu prea eram încântată de cele populare, dar de dansurile sportive eram fascinată. Aşteptam cu nerăbdare următoarea oră. Şi acum îmi amintesc primul dans învăţat – Hey Mambo”, povesteşte Andra.

Chiar dacă timp de zece ani de zile a tot schimbat partenerii de dans, pentru că băieţii renunţau din diferite motive, ea şi-a continuat visul. În 2012, l-a întâlnit pe Ştefan Li Huan, un adolescent de 17 ani, din Brăila, care, în ciuda problemelor de acasă, a reuşit să continue antrenamentele. Tatăl său, chinez de origine, i-a părăsit când el avea doar doi ani, iar mama, rămasă singură, a fost nevoită să plece la muncă în Germania, pentru a avea bani să-şi crească fiul. Astfel, Ştefan a fost crescut mai mult de bunică, pe care o iubeşte foarte mult. Dar nu se plânge. Ziua merge orele de curs, învaţă la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, iar seara face naveta de la Brăila la Galaţi, pentru antrenamentele cu Andra.

CITEŞTE ŞI: Armata ca MOŞTENIRE de familie, de la bunici către nepoţi (FOTO)

Când se gândeşte că, acum şapte ani, a început să practice dans sportiv doar din plictiseală, îi vine să râdă. „Timp de trei ani, am studiat orga, la Şcoala de Arte. După ce am terminat cursurile, nu ştiam ce să mai fac. Un prieten bun de-al meu făcea dans sportiv şi am zis să încerc şi eu. La început nu mi-a plăcut foarte mult. Dar, după aproximativ un an, am început să înţeleg dansul din altă perspectivă, de viitor şi a devenit şi o mare pasiune”, povesteşte adolescentul.

Întrebaţi cum se înţeleg atât pe ringul de dans, cât şi în viaţa de zi cu zi, cei doi parteneri de dans au avut numai cuvinte frumoase. „Ne înţelegem foarte bine, când e de glumit, glumim, râdem, însă când e vorba de o treabă serioasă, muncim mult pentru a ne atinge scopurile. Suntem prieteni foarte buni”, susţine Ştefan. „Suntem ca doi fraţi. Cu Ştefan mă împac foarte bine şi colaborăm excelent. Suntem mai tot timpul împreună pentru că Adriana, antrenoarea noastră, vrea să ne ţină uniţi, de multe ori ieşim în oraş cu toţii. Eu şi Ştefan avem o lozincă, să spun aşa: Nu-i nimic strălucitor în antrenamente, dar fără ele nu poţi obţine strălucirea medaliilor”, spune Andra, o fată optimistă, care vrea să danseze până la adânci bătrâneţi.

Opt ani de "mariaj" în paşi de dans

Simona Ginghină, o frumoasă adolescentă de 15 ani, învaţă în clasa a noua, la Colegiul Naţional „Al.I.Cuza”, secţia matematică-informatică bilingv engleză. Primii paşi de dans i-a făcut la vârsta de şapte ani şi, de atunci, nu mai poate scăpa de acest „microb” al dansului. „Îmi amintesc că eram fascinată de mişcările latino şi de medaliile strălucitoare. Când am învăţat primii paşi, am înţeles că fiecare tip de dans are tainele şi frumuseţea lui”, spune adolescenta. Încă de la început a avut norocul să-l întâlnească pe Andrei Antohi, care i-a devenit partener.

De atunci au trecut opt ani, iar cuplul sportiv Simona-Andrei este mai sudat ca niciodată. Andrei, în vârstă de 17 ani, este elev al Liceului Teoretic „Sfânta Maria” din Galaţi, în clasa a XI-a, şi a început dansul sportiv de la opt ani şi jumătate. „Iniţial am ajuns la dans pentru că mamei îi plăcea foarte mult acest sport. Nu a fost uşor pentru că, la fel ca şi alţi băieţi, eram atras de alte sporturi. Dar legătura specială creată cu Simona, implicarea antrenorilor şi a părinţilor m-au determinat să nu renunţ la acest sport. Dansul sportiv nu e numai muzică şi dans, ai nevoie de concentrare, de inteligenţă, de memorie şi foarte multă muncă”, spune Andrei.

Pe ringul de dans, cei doi se înţeleg din priviri, iar în timpul liber fac tot felul de activităţi distractive, tot împreună, alături şi de cealaltă pereche formată din Andra şi Ştefan. Tinerii spun că niciodată nu se vor considera rivali pe ringul de dans şi speră să fie prieteni pentru totdeauna. Chiar dacă băieţii vor pleca la Facultatea de Sport de la Bucureşti mai devreme, fetele vor face naveta pentru antrenamente şi astfel îşi vor duce visele mai departe, sub lumina reflectoarele de pe ringurile de dans, de la competiţiile naţionale şi internaţionale.

 

Citit 3539 ori Ultima modificare Duminică, 21 Septembrie 2014 09:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.