* Vieţilor sfinţilor sunt spectaculoase, îmbinând intervenţii divine, sacrificiu personal, dar şi nume răsunătoare ale istoriei
Câteva zile mai sunt până când începe postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Se „lasă sec”, aşa cum spune tradiţia noastră, duminică, pe 7 iunie, iar sărbătoarea e abia la finele lunii, pe 29 iunie. Biserica ne cheamă, deci, să postim nu mai puţin de 21 de zile ca să ne pregătim trupurile şi sufletele pentru a-i putea sărbători curaţi din punct de vedere spiritual pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cine au fost aceşti sfinţi? Ştim ceea ce ne spun textele Sfintei Scripturi şi ale „Vieţilor Sfinţilor”, o colecţie de scrieri esenţiale pentru înţelegerea spiritualităţii creştin-ortodoxe. Reprezentările celor doi sfinţi sunt realizate potrivit canoanelor bisericeşti.
Cine a fost Sfântul Apostol Petru?
Aşa cum ne putem da seama şi din nume, Petru a fost unul dintre cei 12 discipoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Nu s-a născut cu acest nume. A crescut în Betsaida Galileii, un sat de pescari, numindu-se Simon. Abia după ce renunţa la meseria sa, pescar în satul său, şi alege să devină pescar de oameni, Mântuitorul îl va numi Chifa, cuvântul ebraic pentru piatră. De aici, numele de Petru. Textele Vieţilor Sfinţilor îl amintesc pe Petru ca fiind „simplu la obicei şi neînvăţat, însă temător de Dumnezeu; căci păzea poruncile Lui fără de prihană în toate lucrurile sale”. Până să-l întâlnească pe Mântuitorul, Petru pescuia pentru a-şi hrăni familia: pe soţia sa, pe cei doi copii, pe soacra sa şi pe tatăl său, Iona. Fratele Său, Andrei - care va deveni Sfântul Apostol Andrei, actualmente protectorul oraşului nostru - se făcuse ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. De fapt, Andrei este primul care îl recunoaşte pe Iisus drept Fiul al lui Dumnezeu şi Mântuitor şi în cheamă pe Simon să se întâlnească cu Hristos. Văzându-l, Iisus i-a spus:
“Tu eşti Simon, fiul lui Ionă; Tu te vei chema Chifa, care se tîlcuieşte Petru”. Până să fie chemat la apostolie, Petru are în continuare grijă de treburile casei sale. “Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni”, le spune Iisus lui Petru şi lui Andrei, când îi vede pe aceştia căznindu-se la pescuit cu plasele, pe Marea Galileii. Mântuitorul urcă pe barca celor doi şi le cere să arunce plasele. Neîncrezător, Petru răspunde: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic n-am prins; iar acum voi arunca mreaja după cuvîntul Tău”, îi răspunde Petru. Procedând aşa cum le cere Iisus, scot plasele pline de peşte. Înspăimântat, Petru îi spune lui Iisus: “Ieşi de la mine, Doamne, că om păcătos sînt eu!”. "Vino după mine, că de acum vei fi pescar de oameni spre viaţă, în chipul în care ai pescuit aceşti peşti spre moarte."
Potrivit teologilor, astfel Hristos le-a arătat ucenicilor săi cât de bogat rod vor avea, pescuind oameni şi chiar popoare întregi, folosind cuvântul Domnului. Astfel, atât Petru, cât şi Andrei devin ucenici ai Domnului. Mai târziu, una dintre mărturisirile sale este considerată de teologi grăitoare pentru modul în care îşi simte Petru propria chemare către credinţă.
Aflat în Cezareea, Iisus îşi întreabă ucenicii: “Cine zic oamenii că sînt?”, iar ucenicii îi răspund: “Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii proorocul sau unul dintre prooroci”. Şi iar a întrebat Iisus: “Dar voi cine spuneţi că sînt?” Atunci Simon Petru a răspuns în numele celorlalţi: “Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu”. Răspunsul Mântuitorului: “Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că trupul şi sîngele nu ţi-au arătat ţie acestea, ci Tatăl Meu Cel din ceruri! Şi într-acea vreme i-a făgăduit Domnul lui ca să-i dea cheile Împărăţiei cerului”.
Când îl cere, Iisus îi dă lui Petru chiar darul mersului pe apă. Temându-se însă, Petru începe să se afunde, iar Domnul îl întreabă: “Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”. Alături de alţi doi apostolic, Petru vede pe muntele Tabor Schimbarea la Faţă a Domnului şi aude chiar glasul Tatălui. Petru este cel care-i taie urechea cu sabia unuia dintre soldaţii care îl iau pe Hristos din grădina Ghetsimani pentru a-l duce la judecată. Petru este cel care se leapădă de Domnul, de trei ori înainte de cântatul cocoşului, deşi îi jurase să meargă după el în temniţă şi la moarte. Toate acestea i le iartă Hristos, după Înviere, când Petru îi mărturiseşte dragostea şi credinţa sa, tot de trei ori, aşa cum se şi lepădase.
Minunile descrise în Sfânta Scriptură şi în Faptele Apostolilor şi atribuite lui Petru sunt multe sunt de diverse naturi. De la convertirea a trei mii de oameni într-un sigur ceas, până la învierea morţilor.
Cine a fost Apostolul Pavel?
Numele iniţial al lui Pavel a fost Saul. Se născuse în Tarsul Ceciliei, într-o familie pe care textele o consemnează ca fiind cinstită. Saul era rudă cu cel care avea să devină Sfântul Ştefan. Cu Varnava, care de asemenea va deveni apostol al lui Hristos, a fost coleg de învăţătură la Ierusalim. Fiind un învăţat evreu, la început Saul îi prigonea pe adepţii lui Hristos, în Ierusalim. Potrivit Vieţilor Sfinţilor, nici moartea Arhidiaconului Ştefan, care îi era rudă, nu-i schimbă părerile anti-creştine. Pe drum spre Damasc, unde avea de gând să prigonească alţi credincioşi, i-a strălucit o lumină din cer şi, căzînd la pămînt, a auzit un glas zicîndu-i: "Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?".
Iar el, înspăimîntîndu-se, a zis: "Cine eşti, Doamne?". Iar Domnul a zis: "Eu sînt Iisus, pe Care tu îl prigoneşti. Cu greu îţi este ţie a lovi cu piciorul împotriva boldului". Iar el, înspăimântat, a răspuns: "Doamne, ce îmi porunceşti să fac?". Iar Domnul i-a zis: “Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ce ţi se cade să faci”. Saul orbeşte şi abia în Damasc, unde îl duseseră oamenii săi, va reîncepe să vadă după ce, la porunca lui Dumnezeu, Apostolul Anania îl va vindeca.
Saul vine de partea lui Hristos şi îşi atrage astfel ura arhiereilor pe care îi sluise până atunci. Astfel începe viaţa de predicator a Sfântului Apostol Pavel în Tars, la Ierusalim şi în Antiohia. Predică împreună cu Varnava şi ajung până în Persia. Mai târziu, Pavel ajunge să predice în Corint şi Efes. Urându-l pe Pavel, iudeii îl acuză că ar fi hulit legea lor. Urmează pentru Pavel un lung şir de judecăţi, în toiul cărora însă apostolul va predica în continuare. Moare, ca şi Petru, decapitat la Roma, în vremea împăratului Nero, iar textele spun că din rănile sale a curs sânge amestecat cu lapte. Despre acest eveniment, diverse surse scriu lucruri diferite. Sunt surse care spun că a fost ucis odată cu Petru şi surse care susţin că doar perioada din an a fost aceeaşi, dar nu şi anul. Majoritatea teologilor tinde să crediteze cea de-a doua variantă. Se pare că, după executarea sa, creştinii au luat capul sfântului Apostol Pavel şi l-au pus laolaltă cu cel al Sfântului Apostol Petru.
Cum se stabileşte durata postului?
Sunt ani în care nu se ţine acest post şi ani, ca aceasta, în care el durează aproximativ trei săptămâni. Motivul: data de început a postului variază în funcţie de data la care sărbătorim Paştile, iar aceasta este, la rândul ei, variabilă. Postul începe întotdeauna în lunea după Duminica Tuturor Sfinţilor, adică prima duminică de după Rusalii - Pogorârea Sfântului Duh. Ţinând seama că menţinem Pascalia calendarului neîndreptat, perioada în care Sfintele Paşti se pot sărbători între 4 aprilie şi 8 mai. Astfel, se poate întâmpla ca Duminica Tuturor Sfinţilor să fie după 29 iunie şi Postul Sfinţilor Petru şi Pavel să se desfiinţeze. Aşa s-a întâmplat în anii 1945 şi 1956, când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai. În cele două cazuri, Sfantul Sinod a hotărât să se ţină post trei zile dinaintea sărbătorii Sfinţilor Apostoli. O situaţie similară am avut şi în anul 1983, când am sărbătorit Sfintele Paşti pe 8 mai, iar Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a fost numai de două zile, adică în perioada 27-28 iunie.
Postul, deşi mai lung decât în alţi ani, e totuşi unul uşor de ţinut, cel puţin din punct de vedere alimentar. În toate sâmbetele şi în primele două duminici e dezlegare la peşte. De asemenea, e dezlegare la peşte şi joi, pe 11 iunie.
