Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Tesalonic, într-o perioadă în care creştinii erau prigoniţi. În timpul vieţii sale, împăraţi au fost Diocleţian şi Maximilian Galeriu. Tătăl pruncului care avea să devină, mai târziu, sfânt mucenic era voievod al Tesalonicului, dar îşi întemeiase familie creştină. În spiritul lui Hristos îşi botează fiul în secret şi îi asigură - pe măsură ce trec anii - o educaţie creştină.
După trecerea la Domnului a părinţilor săi, lui Dimitrie - acum un tânăr în putere, cu educaţie aleasă - îi rămân mari averi. Plăcându-l, Maximilian îi şi permite să ocupe poziţia de voievod care îi aparţinuse tatălui său. Ca lider, Dimitrie este iscusit, dar, spre deosebire de părinţii săi, el propovăduieşte deschis calea lui Hristos Domnul, atrăgându-şi, astfel, mânia împăratului asupra sa. Întors în cetatea sa de scaun după o luptă grea cu sciţii, în care ieşise biruitor, împăratul Maximilian cere serbări în cinstea zeilor. Invitat să ia parte, Dimitrie mărturiseşte deschis că e creştin şi că defăimează jocurile organizate de împărat. Drept pedeapsă, Maximilian îl întemniţează. La jocuri, favorit al împăratului era Lie, un luptător vandal. Văzând că Lie ucide creştini, Nestor - un tânăr care urma calea Domnului - merge la Sfântul Dimitrie, în temniţă, şi îi cere binecuvântarea ca să lupte cu Lie şi să pună capăt masacrului. "Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!", îi spune Dimitrie. Intrând în lupta cu Lie, se spune că Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!". Iar Lie a fost înfrânt repede.
Supărat de moartea luptătorului său favorit, Maximilian le ordonă soldaţilor săi să meargă în temniţa unde îl ţineau pe Dimitrie şi să-l ucidă cu suliţele. După ce l-au ucis pe Dimitrie, ostaşii l-au decapitat şi pe Nestor.
Moaştele şi cinstirea sfântului, la Salonic
Moaştele Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sunt depuse într-o biserică din Salonic, care poartă numele sfântului. Bazilica construită iniţial pe locul de îngropare al sfântului a fost transformată în moschee, în timpul dominaţiei otomane. A redevenit ortodoxă în1921, după ce grecii au recâştigat zona. Sfântul este ocrotitorul oraşului. Episcopul care slujeşte aici pe 26 octombrie sfinţeşte ulei, pe care îl amestecă cu mirul izvorât din moaştele sfântului. Uleiul rezultat le este dat credincioşilor, pentru dobândirea sănătăţii sufleteşti şi trupeşti.
Biserica din Bădălan a supravieţuit peste timp
Biserica din Bădălan, ocrotită de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este cea mai mică parohie din Galaţi. Credincioşii enoriaşi care au hram luni, pe 26 octombrie, sunt 30 de familii de creştini care locuiesc în Bădălan. Prin dăruirea părintelui Costică Cimpoeşu, lăcaşul care fusese închis încă din 1988 - odată cu strămutarea creştinilor din Bădălan în oraş - a renăscut. S-a slujit, la început, pe paleţi uzi de lemn. Şi s-a mers înainte. Încetul cu încetul, mica biserică de lângă marile hale ale Damen Shipyard a început să fie din ce în ce mai aşezată, aşa cum îi stă bine unei biserici gospodărite. Nu e o parohie bogată, bineînţeles, dar e un locaş în care se vede clar că nici credinţa şi nici spiritul gospodăresc nu ţin de bogăţie.
Potrivit scurtei istorii redate pe un panou din curtea bisericii, parohia în sine s-a format prin desprinderea de o parohie mai mare a locului, Izvorul Maicii Domnului. Terenul era, iniţial, în administrarea Spitalului "Sfântul Spiridon" din Iaşi, iar sprijin bănesc au dat enoriaşii şi fabrica de cherestea Goetz. La acea vreme, slujitori ai altarului la biserica Sfântul Dimitrie erau preotul Constantin Verju şi preotul Ioan Caraman. Pe data de 13 noiembrie 1884, biserica a fost sfinţită de către episcopul vremii la Dunărea de Jos, Partenie Clinceni. Biserica funcţionează în deceniile care urmează, dar inundaţiile repetate o avariază grav. Probleme de acest fel au avut, de-a lungul vremii, şi alte biserici de pe Faleză, cum ar fi fosta Biserică a Pescarilor, "Sfinţii Petru şi Pavel".
În anul 1921, odată cu reparaţiile pe care le primeşte, biserica va fi pictată la interior, apoi resfinţită, un an mai târziu. Potrivit textului monografiei bisericii - care poate fi consultată la biblioteca Arhiepiscopiei Dunării de Jos - în perioada de înflorire a cartierului Bădălan parohia avea peste 260 de familii. Acum mai are 30, adică de peste opt ori mai puţin. Problemele grave apar abia după 1970, când comuniştii risipiesc întreaga comunitate de creştini din Bădălan şi îi mută în Micro 38 şi 39. Terenul ar fi trebuit eliberat, iar biserica dărâmată. Totul făcea parte dintr-un plan al comuniştilor care, din fericire, n-a mai fost dus la îndeplinire.
Merită să treceţi pragul bisericii "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir" şi de hram, dar şi în oricare altă zi.
