O retrospectivă a anului în curs în cartierele gălăţene Micro 38, Micro 39 şi Micro 40 relevă faptul că nu s-a schimbat mai nimic, cu excepţia unor parcuri răsărite pe ici, pe colo, şi a unor parcări mai acătării. În fiecare dintre aceste cartiere, reporterii "Vieţii libere" au fost de câte două ori în anul ce se încheie. Chiar dacă oamenii cu care am stat de vorbă au fost diferiţi, problemele au fost şi sunt aceleaşi: lipsa căldurii şi a apei calde, străzile pline de gropi, garajele care nu lasă loc maşinilor din cartier, câinii de pe străzi şi aşa mai departe. Gălăţenii din aceste cartiere se plâng, de ani buni, că autorităţile nu îi bagă în seamă, că toate promisiunile rămân doar pe hârtie, dar o bună parte dintre ei uită să spună că aruncă gunoiul unde văd cu ochii, că parchează pe trotuare, că hrănesc câinii maidanezi şi că nu au respect pentru nimic din ceea ce îi înconjoară.
Micro 40 - mizerie şi nepăsare
Cum intri în Micro 40, te întâmpină o serie de blocuri jerpelite, vechi, sărace. De cablurile de înaltă tensiune stau agăţaţi, aproape în tot cartierul, adidaşi folosiţi, probabil, pe post de clopoţei de vânt. Cartierul Micro 40 este, prin excelenţă, cartierul blocurilor gri, al golanilor şi al bătăilor de stradă, în care apa nu mai ajunge decât cu cisterna, iar oamenii riscă să fie daţi afară din apartamente din cauza datoriilor. Un cartier sărac, în care, însă, de la orele 9,00 - 10,00 dimineaţa, în piaţă răsună manele. O mahala, până la urmă, unde poliţia nici nu mai are loc. În rest, aceeaşi poveste, câini, mizerie la orice colţ de bloc sau în orice grădină şi asfalt spart sau lipsă.
Domnul Ştefan Pavel locuieşte în cartier din 1978, adică de aproape 40 de ani, şi ne-a spus, pe 27 ianuarie 2015, că, deşi a vizitat foarte multe ţări, nu a văzut nicăieri mizeria de la noi. ”Am fost în Israel, în Statele Unite ale Americii... mi-e greu să mi le aduc aminte pe toate, dar un lucru pot să vă spun sigur. Peste tot era mult mai curat ca aici. Şi era curat pentru că şi oamenii voiau asta", spune omul. "Eu ies în fiecare zi cu câinele la plimbare de cel puţin două ori şi ceea ce văd mă îngrozeşte. Romi care caută în gunoaie şi răstoarnă containerele, ca să nu se chinuie. Apoi, lasă gunoiul acolo, aşa, împrăştiat, şi vin câinii din cartier şi îl duc care încotro", susţine domnul Pavel.
Nemulţumiri are şi dânsul foarte multe, iar una dintre ţintele sale este chiar Poliţia Locală. "De ce mai există acest serviciu, poliţia comunitară sau locală? Dacă îi sunăm să intervină când e vreo bătaie între găşti sau când primim ameninţări de la golanii din cartier, nu vine nimeni. Îmi e frică, uneori, să trec pe lângă grupuri mai mari de tineri prin zonă. Copii de 15-16 ani care beau şi se droghează în scările blocului şi care sar la bătaie. De asta avem parte aici, în cartier."
"Mă uit prin cartier şi rar mai văd câte un om harnic. Nu ştiu cum este în casele vecinilor, dar ceea ce lasă printre blocuri arată groaznic. Mizeria ne doboară, riscăm să ne îmbolnăvim, dacă vom continua să trăim aşa. Îi mai văd pe cei de la Ecosal cum fac curăţenie în cartier, dar vin oameni ai străzii la containerele de gunoi şi scot tot de acolo”, ne-a povestit Gelu Dumitraşc, un cetăţean de 68 de ani, în luna septembrie. Aşadar, la aproape nouă luni distanţă de prima întâlnire din acest an, situaţia nu era cu nimic schimbată.
Micro 39 - proteste surde
Forfotă. Acesta este cuvântul care descrie cel mai bine ce se întâmplă de la primele ore ale dimineţii şi până seara în piaţa din Micro 39. Oameni de toate vârstele, cu căciuli pe cap, cu ghete, cu geci groase pentru a se proteja de vântul care bate printre magazinele din zonă, ies şi se uită, cumpără, cară sacoşe sau îşi duc odraslele la şcoală. „Ia buchetul, neamule, 20 de lei trandafirii, ia buchetul” sau „Cu ce te servesc, băiatu’? O floare pentru domnişoara?” sunt cele mai frecvente zgomote la startul pieţii, acolo unde sunt florarii, cu buchetele aproape îngheţate, dar frumos ornate.
La întâlnirea cu cititorii din luna octombrie nu au venit decât două persoane, spre deosebire de luna februarie, când în jur de 15 locuitori ai zonei au ajuns să se plângă de lipsa căldurii şi de gerul care le invada casele şi le strica sănătatea. Lucrurile din cartier nu sunt, însă, mai roz. Aglomeraţia, mizeria, câinii fără stăpân, tarabele care ocupă spaţiul pietonal, dar şi copacii nefasonaţi din cartier sunt, în continuare, principalele probleme puse în discuţie de oamenii care îşi duc traiul în Micro 39.
În timp ce mergeam prin inima cartierului ne-am întâlnit cu doamna Ioana Petrea, o femeie de 48 de ani, care ne-a spus că principala ei problemă este cu câinii din zonă, dar şi că marea vină o poartă oamenii. "Câinii sunt mulţi, e adevărat, dar cine i-a adus aici? Cine îi face să rămână aici? Nu tot oamenii care îi hrănesc şi care îi ascund atunci când vin cei de la ecarisaj? Eu am vecini care aruncă mâncare de la balcon, pentru că le e lene să iasă în faţa blocului. Dacă iubesc animalele, de ce nu le iau în casă? Aa, sunt murdare, rod mobila, îşi fac nevoile unde nu trebuie, nu le place. Şi eu eram iubitoare de animale din fotoliu, dar am renunţat când m-a muşcat primul maidanez", ne spunea femeia.
Problema este veche, de acest aspect plângându-se cetăţenii din zonă şi la începutul anului. "Chiar de-ar fi să îi sterilizeze pe toţi, ar dura cel puţin zece ani până se mai restrânge numerele lor. Nu vreţi să ştiţi ce e noaptea pe-aici, mai ales când umblă în haite şi când sunt în călduri. Sunt nopţi în care nu putem pune geană pe geană, din cauza hărmălaiei pe care o fac", ni s-a mai plâns Ioana Petrea.
Nici stăpânii de câini nu au scăpat din vizorul doamnei Petrea. "Eu nu am nimic cu oamenii care au câini, bravo lor. Dar, când scot patrupedul la plimbare, de ce nu strâng şi rahatul din urma lor? Nu e nimeni obligat să calce în mizerie, chiar dacă se spune că e cu noroc. Nu ştiu dacă am văzut pe cineva cu făraş şi punguţă în urma câinelui propriu", a conchis gălăţeanca.
