Ziua Culturii Naţionale, în ziua naşterii lui Eminescu, sărbătorită începând cu anul 2011, a avut parte ieri de o blândă ploaie, ca din lacrimi calde, în parcul care poartă numele Poetului. Mulţi, mulţi oameni, printre care mulţi au fost nelipsiţii şcolari, de la gâgâlici la liceeni, şcolile fiind partenerii ideali la marcarea unor evenimente culturale, mai ales că este rost şi de lecţii scurte de învăţătură în aer liber, memorarea unui eveniment şi întâlnirea unor personalităţi în carne şi oase. Au fost şi scriitori, şi bibliotecari, şi profesori, presă multă, oficialităţi, directori din Cultură.
Amfitrionul a fost managerul Bibliotecii „V. A. Urechia” dr. Zanfir Ilie, evocând, la modul clasic, de catedră, viaţa lui Eminescu, „geniul tutelar al culturii naţionale”, prin vorbele unor mari critici şi oameni de cultură. Eminescu „odihnească-se în noi!”, a spus în puţine cuvinte scriitorul şi profesorul Theodor Parapiru. Primarul, de faţă la ceremonie, purtând tricolor, s-a abţinut ca de obicei să spună ceva, tot managerul bibliotecii informând publicul că intenţia Primăriei este de a reabilita, printr-un proiect, parcul, şi de a salva monumentul din marmură albă de Carrara. Vorbind despre proiectele de salvare, dr. Cătălin Negoiţă, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, a vorbit la concret, pomenind şi despre un studiu pe care l-a publicat în străinătate, despre acţiunea de subscripţie pentru ridicarea acestei prime statui a poetului în ţară, realizată prin donaţia de bijuterii a unor doamne, vânzare de timbre, spectacole caritabile, publicaţii. Dr. Gheorghe Bugeac, preşedintele Comisiei (inclusiv) de Cultură a Consiliului Local remarcă faptul că ne amintim de poet mai ales la zilele naşterii şi dispariţiei sale, cerând: ”Trebuie să-l apărăm pe Eminescu!”, patriot care s-a luptat singur cu imperiul rus şi austro-ungar şi de aceea „a fost hulit” atunci, „ca şi acum”.
Preşedintele CJ a cam sărit calul
În tonul naţionalist obişnuit la preşedintele Consiliului Judeţului, dr. Nicolae Bacalbaşa a adus tensiune „filmului” molcom al evenimentului, într-un stil războinic, ca în parlamentele de altădată, dar a cam sărit calul. Observând corect că Eminescu „a contribuit fundamental la spiritul identitar român, prin crearea limbii literare, un fenomen rar, de cristalizare, de aglomerare a unor acumulări, sub impulsul unei personalităţi politice”, a dovedit că eleganţa limbii lui Eminescu nu este un model pentru oricine. Astfel, dacă ieri a fost undeva deasupra, spiritul Poetului, care, când era amărât, nu înjura, spun contemporanii, mai urât decât cu un „Tu-i neamul nevoii!”, moştenire de la tatăl său, a fost martorul, alături de intelectualii urbei, de dascăli, dar şi de bieţii copii, la rostirea unui cuvânt neaoş românesc, din trei litere, care începe cu litera C! Atacând pe un atacator al lui Eminescu, prezidentul gălăţean a spus răspicat astfel: „Alt escroc, Patapievici, cel care a declarat că inima poporului român e un c…” (domnul doctor a pronunţat însă în clar, fără a da timp profesorilor să acopere micile urechi)… Bine că a fost măcar un cuvânt scurt. Dar nu se face, căci tot dl preşedinte ne-a zis mai încolo: „Să nu uităm că e ziua Culturii”. Păi, chiar aşa! Vorbind despre Eminescu în calitate de creator a unui jurnalism curajos, reprezentantul CJ a făcut trimitere şi la regretatul şef rabin care la tratat pe Poet drept „antisemit”: presa eminesciană „domnul Moses Rosen a trimis-o la topit”, pe vremea lui Ceauşescu.
Criticul A. G. Secară a citit o poezie a celui sărbătorit, în care se vorbea despre şcolarii vremii sale, prostiţi de unii dascăli; poate un apropo la modul superficial în care este uneori şi astăzi predat şi banalizat Eminescu prin unele şcoli. La final, la statuia a cărui mână n-a mai fost furată, fiind permanent păzită, statuia la ridicarea căreia istoricul A. D. Xenopol exclama „Cinste vouă, gălăţenilor !”, au depus flori şefii administraţiei locale şi judeţene, copiii, iar apoi elevii Şcolii nr. 28, până de curând numită şi „Mihai Eminescu”, au recitat din Eminescu şi au cântat pe versurile sale. O frumuseţe de copii talentaţi, care au reparat orice stângăcie a zilei! Asta i-ar fi plăcut şi Poetului!
