Sfântul Cuvios Rafail (Rafael) de la Agapia Veche - prăznuit în acest an pe data de 21 iulie, deodată cu Sfântul Cuvios Partenie - s-a născut în satul Bursucani, în anul 1560. În locul în care sfântul a văzut pentru prima oară lumina zilei s-a ridicat mai târziu un schit. Din lăcaşul iniţial n-au rămas decât ruine, dar, începând din 2008, Ahiepiscopia Dunării de Jos a construit acolo un nou lăcaş de rugăciune, metoc al Mănăstirii Adam. An de an, de ziua Sfântului Rafail, se slujeşte la biserica din cătunul Zimbru.
Cine a fost Sfântul Rafail
"Fericitul stareţ Rafail" va fi numit, în pomelnicele vremii şi în Condica Sfântă, sfântul care se născuse la Bursucani şi care, tuns în monahism, se va nevoi îndelung în singurătate, pe munte, în apropiere de Mănăstirea Agapia Veche (sau Agapia din Deal) de la Neamţ. Ajunsese aici între anii 1580-1585, având, deci, vârsta cuprinsă între 20 şi 25 de ani şi îşi dorea deja, se pare, o viaţă curată, închinată lui Dumnezeu. I-au plăcut oamenii locului, cinstea lor, lipsa făţărniciei şi dragostea lor faţă de Dumnezeu, aşa că a ales să vieţuiască aici. A învăţat să facă ascultare şi să se smerească - singura armă eficientă împotriva păcatului mândriei - şi a fost acceptat în obştea monahală din care a făcut parte până a trecut la Domnul. Monahul Rafail ar fi ajuns, potrivit surselor scrise ale timpului, al doilea în ierarhia obştii monahale care îl acceptase, după sihastrul Agapie, care a întemeiat obştea de la Agapia Veche.
Data morţii "fericitului stareţ" nu este înregistrată precis, dar istoricii spiritualităţii ortodoxe consideră că ea s-ar fi petrecut în intervalul 1640-1645, la vârsta de peste 80 de ani. La dezgroparea de şapte ani, monahii au constat că trupul său era neputrezit şi frumos mirositor, aşa că moaştele sfântului au fost aşezate în raclă. Mitropolitul Moldovei, Sfântul ierarh Dosoftei, a sărutat moaştele Sfântului Rafail şi a fost printre primii ierarhi care l-a considerat sfânt pe cel care se nevoise la Agapia Veche. Din păcate, urma sfintelor moaşte s-a pierdut, ele fiind ascunse, se pare, în timpul unui conflict în zonă şi n-au mai fost descoperite. În şedinţa din 5-7 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfinţilor Partenie şi Rafail de la Agapia Veche.
