Henri Codenie, fotograful de la Tecuci a fost sărbătorit le cei 70 de ani împliniţi luna aceasta
Artistul fotograf belgian Henri Codenie, altoit de peste un deceniu pe sufletul românesc, la Tecuci, un cetăţean în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum ne-am dori să fie cât mai mulţi dintre români, a fost sărbătorit duminică, la primii săi 70 de ani de viaţă împliniţi, într-un fel cu totul special, în sânul comunităţii evreieşti, din care face parte.
“Celebrarea vârstei înţelepciunii” - a fost afişul zilei, petrecută într-un restaurant de lux tecucean, cu invitaţi speciali membrii formaţiei „Bukarest Klezmer band” (foto - alături de sărbătorit), trupă cu numeroase premii în ţară şi în străinătate.
Sărbătoritul „s-a impus printre marile personalităţi tecucene”, a afirmat publicistul Iancu Aizic, şeful Comunităţii evreieşti din Tecuci, reconfirmat la alegerile de la Congresul din 25 - 27 iulie al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic, ales şi în Comitetul Director al Federaţiei. Sărbătorit, fotograful a fotografiat tot timpul, cu pălăria sa emblematică pe creştet. Duminică au ţinut să fie de faţă personalităţi locale, precum poetul Dionisie Duma, publicistul Viorel Burlacu, sosit de la Bucureşti, membri ai comunităţi evreieşti tecucene şi prieteni ai artistului fotograf.
Consilierul Silvian Horn, director de cabinet al preşedintelui Federaţiei, dr. Aurel Vainer, a adresat urări sărbătoritului, din partea preşedintelui, precum şi de la vicepreşedintele Liviu Bădescu, aducând de la Bucureşti şi o medalie specială.
Şi a duduit podeaua
Spectacolul interpretat de dăruita trupă de muzică tradiţională ar fi făcut să danseze şi pietrele! Muzica tradiţional evreiască klezmer este cea a muzicienilor evrei nomazi, care au hălăduit prin estul Europei, în secolul al XX-lea şi al XIX-lea. Este prezentă, cu succes, chiar şi în cadrul Festivalului internaţional de teatru de la Sibiu şi e iubită peste tot în lume. Tandră, tragică sau veselă, în orice caz, foarte ritmată, această muzică îmbină un bogat ansamblu de culturi - rusească, canadiană, quebequeză sau franceză, adoptând stiluri diferite: clasic, contemporan, jazz, blues, country sau folk. Patru doamne frumoase, care ştiu să fie excelente soliste, să danseze (una cântă şi la vioară) şi patru tineri extraordinari la clape, baterie sau sau oboi. Formaţia este condusă de Bogdan Lifşin şi coordonatorul de programe artistice Silvian Horn, în ea cântând şi dansând Bogdan Lifşin, Rodica Doija, Sergiu Marin, Sorin Drobotă, Cristian Dragomir, cu solistele Carmen Hannah Ioviţu, Geni Brenda şi Arabela Neazi. Nu doar o talentată solistă şi dansatoare molipsitoare, doamna Carmen Iovitu este, în acelaşi timp, şi director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România - Bucureşti, un om foarte cult, un plăcut partener de reflexie.
„Este prima oară când această formaţie vine la Tecuci şi sperăm să mai vină”, a spus, foarte încântat, preşedintele comunităţii evreieşti locale, Iancu Aizic. A cărui nepoţică, micuţa Alesia, ne-a încântat, de asemenea, cântând graţios şi fără trac la microfon.
Membră a comunităţii, Alesia Munteanu este deja deţinătoare a câtorva premii la concursuri de muzică uşoară şi pare destinată scenei de operă sau operetă, fiind silitoare şi la lecţiile de şcoală.
Medalie importantă
Sărbătoritul a primit, de la conducerea Federaţiei, şi o medalie pe care o primeşte puţină lume. Doar oamenii foarte importanţi! „Această medalie se acordă celor care sunt prieteni ai Comunităţii evreieşti din România şi domnul Codenie este un prieten adevărat! „Medalia de Onoare” a fost primită de oficialităţi - şi pot să vă enumăr toţi preşedinţii României, regele Mihai şi foarte mulţi primari, deputaţi, cei care ne sunt prieteni cu adevărat. Simbolistica este prietenia - pe medalie apare Copacul Vieţii, care este şi pe antetul Federaţiei”, a explicat consilierul Horn. Arborele Vieţii este un vechi simbol evreiesc al nemuririi şi al vindecării sufletului. Pe medalie mai scrie: "Iubitor de pace şi iubitor de oameni" - i se potriveşte.
„Ne bucurăm să fim astăzi la Tecuci, împreună cu dl preşedinte al Comunităţii evreilor de aici, să-l sărbătorim pe dl Codenie, membru al comunităţii din Tecuci şi secretarul acesteia. Dl preşedinte Veiner, împreună cu Comitetul Director al Federaţiei, pe care, cu onoare, şi eu îl reprezint, fiindu-i nou membru ales la acest congres, îi oferim „Medalia de Onoare - Prieten al Comunităţii Evreieşti din România”, medalie pe care o merită foarte mult, el ajutând în momente grele comunitatea din Tecuci şi nu numai, participând la toate sărbătorile evreieşti la Tecuci şi la comunităţile vecine, de la Focşani, la Galaţi, bineînţeles, şi la Bucureşti”, ne-a mai spus consilierul Silvian Horn, venit din capitală.
Ca lider al grupului muzical, ni l-a prezentat şi pe acesta: „Este formaţia cea mai nouă a Comunităţii evreieşti din România - avem trei ani. În România sunt patru formaţii. Am fost cel care a înfiinţat această formaţie, e copilul meu. Acum două săptămâni s-a născut şi fetiţa mea, aşa că am doi copii. E o formaţie tânără, toţi membrii ei sunt profesionişti, în afară de mine. Cântăm la foarte multe sărbători, la Bucureşti şi în ţară. Avem 99 la sută muzică klezmer, dar avem şi muzică tradiţională românească, o s-o auziţi în scurt timp. Am fost şi în străinătate, iar anul trecut, în Grecia, unde am reprezentat România la un festival balcanic, am putut să onorăm această ţară în care ne-am născut, România, am cântat în opt limbi: în româneşte, bineînţeles, în idiş, în ivrit, în engleză, în rusă, în sârbeşte şi, pentru că am fost în Grecia, în greceşte. Am dovedit întotdeauna că muzica nu are frontiere!” Au cântat şi la posturi de radio din ţară, iar acum o lună au cântat în Grădina Publică la Galaţi. Acum, i-au urat, alături de ceilalţi, „Mazeltov!” (noroc bun) artistului fotograf.
Colaborator al "Vieţii libere" şi filantrop
Colaborator vechi şi al ziarului nostru, Henri Codenie ne surprinde adesea cu un ochi civic şi moral foarte activ asupra realităţilor din Tecuci, comuna Nicoreşti, unde şi-a mutat mai de curând reşedinţa, chiar şi de la Galaţi, imaginile (şi datele transmise în franceză) nesfiindu-se să critice, dar semnalând şi evenimente culturale sau sociale. Fost expert în Guvernul belgian, chiar la Ministerul Culturii, cu rădăcini ucrainene, prietenul nostru a trăit şapte ani şi în India, de unde s-a întors cu o mulţime de imagini şi obiecte tradiţionale, pe care le-a expus sau donat.
A scris şi fotografiat despre multe lucruri, de pildă despre înfrăţirea Tecuciului cu Cahulul, sau inaugurarea clădirii reabilitate a Muzeului de Istorie tecucean, dar a surprins şi oameni simpli, unii victime ale societăţii, a criticat primari şi a semnalat dezastrul şi poluarea post-industrială din ţara noastră. E un Makşay contemporan de Tecuci! Întotdeauna ştim că, în materie de informaţii dinspre zona Tecuciului, „Henri este acolo!”.
Urmând pilda filantropilor români de altădată, artistul tecuceano-belgian a făcut câteva donaţii, cea mai recentă, către Spitalul Municipal „Anton Cincu” din Tecuci: un costisitor, dar foarte necesar defibrilator fabricat în SUA, cumpărat din Marea Britanie! Spunem şi noi: "La mulţi ani, maestre cu inimă mare!"
