Duminica Ortodoxiei, ziua biruinţei împotriva iconoclasmului

Duminica Ortodoxiei, ziua biruinţei împotriva iconoclasmului
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Arhiepiscopia Dunării de Jos organizează, ca şi în anii din urmă, manifestări ample, în Duminica Ortodoxiei, pe 5 martie. În mod tradiţional, după oficierea Sfintei Liturghii, de la Catedrala Arhiepiscopală se pleacă, în pelerinaj, cu icoane, către Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine.

La Muzeul Eparhial se vernisează, an de an, o expoziţie de icoane. Comparativ cu anii trecuţi, expoziţia din această Duminică a Ortodoxiei va fi diferită, potrivit datelor oferite de directorul instituţiei, părintele Cosmin Ilie. Mai exact, vom avea, la această ediţie, două secţiuni ale expoziţie: una cu icoane ale familiei tradiţionale şi încă una cu icoane restaurate în laboratoarele muzeului.

Icoana este în prim-planul acestei zile, pentru că Duminica Ortodoxiei este o sărbătoare instituită de Sinodul de la Constantinopol, în anul 843, pentru a marca biruinţa în Biserica asupra ereziilor, în general şi asupra iconoclasmului, în special.

Iconoclasmul - lupta împotriva icoanelor

Teologia numeşte iconoclasm o erezie (abatere de la dogmă, condamnată de Biserică - n.r.) şi care propovăduia distrugerea icoanelor. Ceea ce poate părea, astăzi, lipsit de sens, a fost doctrină a statului bizantin şi a bisericii, între anii 726 şi 843. Şi oricum ni s-ar putea părea astăzi, e probabil, spun unii dintre teologi, ca măsurile extreme să fi fost luate de împăraţi şi clericii acelor vremuri fără rele intenţii. Iconoclasmul a avut rădăcini adânci, fapt dovedit şi de faptul că a avut două izbucniri. Înfrângerea celei dintâi n-a asigurat liniştea pentru multă vreme şi a mai fost nevoie de încă o perioadă tulbure pentru stabilirea soluţii universal acceptate, în lumea creştină a vremii. Împăraţii sau clericii au cerut renunţarea la icoane? Prima perioadă a iconoclasmului e numită de istoricii creştinismului perioadă „isauriană”, pentru că a fost iniţiată de iniţiată de Leon al III-lea, cunoscut ca Isaurul şi a durat între anii 730-787 şi a fost extrem de violentă, cu multe martirizări ale celor care refuzau să abandoneze cultul icoanei. A doua perioadă iconoclastă a durat între 813 şi 843, şi a început în timpul domniei împăratului Leon al V-lea.

Parte dintre teologii presupun că iconoclasmul a apărut din cauză incapacităţii unor clerici de a înţelege rostul icoanelor şi de a face diferenţa între cinstire (pentru care este folosită icoana) şi idolatrie. Duminica Ortodoxiei este o sărbătoare instituită încă din anul 843 pentru a aminti de victoria împotriva uneia dintre principalele erezii din istorica creştinismului, iconoclasmul.

O erupţie vulcanică a pornit lupta cu icoanele

Nu toţi cercetătorii primei perioade iconoclaste au căzut de acord asupra modului în care s-a născut şi a luat amploare curentul. Unii susţin că ideea a apărut în cercurile imperiale, alţii, că a fost a clericilor. E adevărat că, din momentul în care creştinismul devenise religie imperială, împărat era considerat locotenentul lui Dumnezeu pe Pământ. Iar cât timp împăratul folosea icoane, cultul acestora prima în faţa reprezentărilor sale. Totuşi, în timpul dinastiei isaurilor s-au raportat victorii militare importante, ceea ce a dus la o creştere a cultului imperial în defavoarea icoanelor. Ar putea fi acesta contextul în care Leon al III-lea a decis să ceară distrugerea icoanelor, folosindu-se de o erupţie vulcanică urmată de cutremur, pe care le-a interpretat ca semne ale mâniei lui Dumnezeu din cauze de idolatrie. La fel de bine, Leon, educat în spirit iconoclast, ar fi putut fi lupta împotriva mediului mănăstiresc bizantin, care susţinea icoanele şi care acumulase averi importante, pe care statul ar fi dorit să le folosească în scopuri de apărare şi dezvoltare. Există însă şi o altă variantă, în condiţiile în care mai mulţi episcopi, ca cel de Efes sau cel de Claudiopolis, au mers la patriarhul vremii, Gherman, pentru a susţine iconoclasmul. Când patriarhul le-a respins cererile, au început să lupte pe cont propriu împotriva cultului icoanelor.

Cert este că debutul iconoclasmului a fost violent. În 726, după cataclism, Leon al III-lea a cerut distrugerea icoanelor, iar poporul s-a revoltat. Au fost ciocniri armate soldate cu răniţi şi morţi, cu arestări şi cu tortură a celor care susţineau cultul icoanelor.

Un război dus pe toate fronturile

În lupta sa pentru impunerea iconoclasmului, Leon al III-lea ar fi poruncit închiderea Universităţii din Constantinopol, arderea cărţilor şi alungarea profesorului, pentru singurul motiv că nu reuşise să îi convingă să se alăture mişcării. S-a ajuns până la înlocuirea patriarhului Gherman, care refuza iconoclasmul. Când Grigorie al III-lea i-a excomunicat pe adepţii iconoclasmului, în replică, Leon al III-lea a confiscat proprietăţile bisericii de la Roma la care avea acces.

Lui Leon al III-lea i-au urmat alţi doi iconoclaşti: fiul, Constantin şi apoi nepotul, Leon al IV-lea. După moartea celui din urmă, pe tron a urcat văduva sa, Irina Împărăteasa. Aceasta era adeptă a cultului icoanelor, aşa că a convocat al VII-lea sinod ecumenic. În cadrul acestuia, a fost restabilită folosirea icoanelor. S-a decis, la sinod, că dacă Dumnezeu se întrupase, atunci şi oamenilor le este permis să folosească materia pentru a-L reprezenta. A fost finalul primei perioade iconoclaste.

A doua perioadă iconoclastă (813 – 820) a fost mai blândă din punct de vedere al represiunii celor care foloseau icoanele în cult. Au existat şi martirizări şi distrugeri de icoane, dar mai puţine ca număr, comparative cu prima perioadă. Şi după Leon al IV-lea au urmat doi împăraţi iconoclaşti, Mihail al II-lea şi fiul său, Teofil. După moartea lui Teofil, ar fi trebuit să domnească fiul acestuia, Mihai al III-lea, dar acesta era minor, aşa că a ajuns pe tron, ca regent, mama acestuia, Teodora a II-a. Iconofilă, aceasta a reinstraurat folosirea icoanelor, punând capăt celei de-a doua perioade iconoclaste.

Citit 1837 ori Ultima modificare Miercuri, 01 Martie 2017 20:28

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.