A început luna august, luna în care, prin tradiţie, miile de gălăţeni care lucrează în străinătate vin acasă, în vacanţă. Deja pe străzile Galaţiului întâlneşti autovehicule cu numere de Italia (sau de alte state), la cabinetele stomatologice programările au ocupat complet această lună, iar copiii crescuţi de bunici şi mătuşi îşi revăd părinţii întorşi de la muncă.
Ce mai fac „italienii” de Galaţi? Se întâlnesc cu rudele, aduc cadouri, merg la mare sau la munte şi … lucrează la casele în stil mediteranean ridicate aici. Căci, deşi nu se întorc încă definitiv acasă – criza românească fiind mai rea decât cea din Italia – spun că o dată şi o dată tot aici vor veni…
Criza de la noi şi criza de la ei
Deşi nu locuiesc aici, gălăţenii din comuna Drăguşeni îşi fac timp, aproape în fiecare vară, să mai lucreze câte ceva la vilele ridicate pe vetrele caselor bătrâneşti. Sunt case mari, boiereşti, cu etaj, scară interioară de marmură, multe camere şi pivniţă răcoroasă, pentru vinuri.
Pe Mariana Nechita am găsit-o supraveghind lucrările de amenajare a etajului vilei sale, alături de socrul ei şi de cele două fetiţe. Micuţele se jucau cu alţi copii, nepoţi de-ai Marianei.
„Suntem toţi în Italia, soţul cu mine şi copiii şi încă o soră şi un frate de-ai soţului, cu copiii. Alţi doi fraţi de-ai soţului s-au întors. O să ne întoarcem şi noi cândva, dar nu acum, nu este încă momentul. Soţul lucrează în construcţii, la pavimente şi, dacă ne vom întoarce, tot cu aşa ceva se va ocupa”, spune Mariana.
„Casa este începută prin ’99, din 2008 am venit eu, că eram însărcinată şi am supravegheat lucrările. Acum lucrăm la etaj, la gard… Până şi palmierii i-am adus din Italia, în grădină, dar au cam degerat astă iarnă. Eu am venit mai devreme, să urmăresc lucrările, să le terminăm odată, iar soţul va veni după 15 august”, ne mai spune, amabilă, „italianca”.
Cezar Bumbac (FOTO 3), un prieten care lucrează, de asemenea, în Italia şi care o ajută la casă, intervine: „Sunt de 10-12 ani acolo… nu vin acasă, că avem acolo televiziune prin cablu şi vedem ce este în România. Şi acolo este criză, dar nu ca aici! Acolo poţi trăi, e din foarte multe puncte de vedere mai bine decât aici. Ar veni, poate, toţi românii înapoi, în România, dar cu salarii de 100-200 de euro nu ai ce căuta în ţară, să fim serioşi!”.
Tineret, mândria ţării. A Italiei.
Elena (FOTO 4), nepoata Marianei Nechita, are acum 15 ani şi de la 5 ani trăieşte în Italia. Acum este în clasa a X-a şi vorbeşte şi citeşte cursiv în limba italiană. Cu româna este mult mai greu: „Mă descurc aşa, la filme, dar de citit repede, nu prea”.
Fata vorbeşte despre planurile ei de vacanţă: „Mergem la mare, dar întâi să vină toţi din Italia. Sigur, vom sta aici puţin, după care ne întoarcem acolo”.
Întrebată care ţară consideră că este ţara ei, Elena a răspuns pe negândite: „Italia. Pentru că acolo ştiu limba, acolo am prieteni, aici nu prea cunosc pe nimeni şi nu-mi vine bine când sunt aici. Acolo mă simt cel mai bine, acolo vreau să-mi finalizez studiile”.
Un răspuns care nu mai lasă loc de comentarii. Mai ales că Elena ne-a spus toate acestea în limba pe care o cunoaşte cel mai bine: italiana.
