* Mai ţineţi minte şedinţele aşa-zis grăbite de la finele lunii mai, când Oţelul tocmai câştigase campionatul Ligii I la fotbal? Se discuta atunci despre aducerea celei mai importante competiţii din lume, UEFA Champions League, la Mila 80 a Dunării * În realitate, sportul-rege gălăţean stă la mila municipalităţii bucureştene pentru a găzdui săptămâna viitoare pe Manchester United
„Măcar pentru anii următori”
Vom face, dar mai ales vom drege. Trebuie să ne grăbim, haideţi să aducem Liga Campionilor la noi în oraş. Astfel au circulat vorbele reprezentanţilor municipalităţii locale după evenimentul unic în istoria fotbalului gălăţean. Oţelul, prin cucerirea trofeului, obţinea automat calificarea în grupele Ligii Campionilor, întrecere exclusivistă care în primul rând necesită existenţa unui stadion top-class. Cum oraşul nostru nu mai are de ceva vreme nici măcar un bazin de înot patronat de autorităţi, apariţia peste noapte a unei arene ţinea de zona science-fiction. „Dacă nu vom reuşi să facem unul până în toamnă, când va începe competiţia, măcar pentru anii următori”, astfel s-a încheiat ultima întrevedere a consilierilor locali, desfăşurată pe 1 iunie 2011.
Importanţa unei arene, colosală
Chestiunea stadionului a fost lăsată baltă sau moartă în păpuşoi, aşa cum se întâmplă cu multe alte schiţe. Nimeni nu mai vorbeşte despre proiectul de refacere a arenei Dunărea sau de ridicarea unei baze noi, în schimb reprezentanţii clubului Oţelul trebuie să plătească chirie pentru a folosi Arena Naţională din Bucureşti. Desigur, unii – mă refer la cei pe care absenţa bazelor de sport nu-i deranjează – vor spune că a investi milioane de euro într-un stadion de nivel continental nu-i o decizie normală. „Ce ne trebuie stadion? Mie nu-mi place fotbalul” este expresia superficialităţii pe care, se pare, au îmbrăţişat-o şi autorităţile locale. Nu-ţi trebuie cine ştie ce viziune pentru a conştientiza că o asemenea investiţie ar fi antrenat întregul oraş pentru meciul de peste o săptămână.
Ce s-ar fi întâmplat dacă…?
Manchester United, unul dintre cele mai mari branduri din lume (nu numai în materie de sport, e unul dintre cluburile-industrie ale planetei), ar fi putut transforma preţ de câteva zile municipiul din sud-estul României. Toate spaţiile de cazare ar fi fost ocupate (nu-i nicio exagerare, gruparea britanică are mereu mii de susţinători, indiferent de punctul de pe glob în care joacă), restaurantele, pub-urile n-ar fi avut timp să respire şi ar fi fost pomenit exclusiv numele Galaţiului. Prezenţa unei asemenea echipe în oraşul nostru ar fi atras diverse acţiuni speciale ale agenţilor economici care nu pot rata unica şansă de a interacţiona cu „ultraşii” lui Manchester. Cum Oţelul joacă la Bucureşti, foarte mulţi dintre străinii care îşi urmează echipa favorită se întreabă ce semnifică termenul de „Galaţi” din titulatura oficială a clubului dunărean.
Nici măcar transportul fanilor n-a fost asigurat
Scriam în prima zi a lunii iunie că există măcar un aspect pozitiv în urma şedinţelor conduse de viceprimarul Nicuşor Ciumacenco. Acesta promitea atunci că Primăria, pentru a atenua inconvenientul de a susţine în altă parte meciurile considerate acasă, va pune la dispoziţia fanilor roş-alb-albaştri mijloace de transport pentru a fi prezenţi în număr cât mai mare la jocurile de Champions League de pe Naţional Arena. Aiurea! La duelul cu Benfica, fiecare a mers spre Capitală cum a putut, existând câteva autocare închiriate de gruparea de Liga I pentru membrii galeriei. Subiectul Oţelul s-a prăfuit deja, aşa cum s-a uitat deja că acelaşi oraş a avut triplă campioană feminină la volei, pe CSU Metal!
Oraşe cu stadioane superioare celor din Galaţi
Bucureşti – trei (Naţional Arena – nou, Steaua, Dinamo, Rapid)
Cluj-Napoca – două (Dr. Constantin Rădulescu, Cluj Arena – nou)
Ploieşti – două (Ilie Oană – nou, Astra)
Piatra-Neamţ – unul (Ceahlăul)
Mediaş – unul (Gaz Metan)
Giurgiu – unul (Astra – va fi gata în câteva luni)
Timişoara – unul (Dan Păltinişan)
Craiova – unul (Ion Oblemenco)
Chiajna – unul (Concordia)
