* Gurile de scurgere de pe pista de alergare a stadionului din Valea Ţiglinei fac şi minuni: după julituri, entorse şi alte nenorociri, ne-am ales şi cu un timp bun la Maratonul Internaţional de la Bucureşti, de alaltăieri * Gălăţeanul Cristian Onofrei a ieşit al treilea la proba de cros de 4 kilometri
Drăcoveniile de ciment, la locul lor
Scriam acum un an şi jumătate despre monstruozităţile apărute ca din senin pe pista de atletism a stadionului „Dunărea”. Unii au râs (credeţi că eu m-am abţinut în primă instanţă?), alţii şi-au făcut cruce, luându-şi gândul de la performanţele atletismului local, dar nimeni n-a mişcat niciun deget pentru a îndrepta drăcoveniile. Gurile de scurgere, nenorociri acoperite cu capace zdravene de ciment, ne fac cu mâna de pe acelaşi blestemat culoar şase. „Proiectantul, un diletant, şi-a permis să amplaseze pe mijlocul pistei două guri de canalizare. Oare, în prostia lui, nu s-a gândit că aici este o bază sportivă?”, spunea atunci mânios profesorul Ionel Tămăşanu, preparator fizic la echipa de fotbal Oţelul Galaţi. Ieri ne-am indignat din acelaşi motiv alături de Sorin Grecu, antrenor de atletism la CSM Dunărea.
„Sportivii se pot accidenta oricând”
„De atunci am spus că e o nebunie să amplasezi canalizări pe pista de alergare, dar eu am vorbit, eu am auzit. Suntem în urmă tare cu bazele sportive, pista aceea a devenit un veritabil labirint. Sportivii se pot accidenta în orice moment”, ne-a spus tehnicianul care, în ciuda condiţiilor mizerabile de pregătire, a reuşit să obţină prin elevul său Cristian Onofrei o medalie de bronz la cel mai recent concurs, Maratonul Internaţional de la Bucureşti. Duminică, 9 octombrie, în proba de cros de 4 kilometri, Onofrei a ieşit al treilea cu timpul de 12 minute şi 51 de secunde. Cu alte cuvinte, canalizările de pe anticul stadion din Valea Ţiglinei fac şi minuni: nu numai entorse, julituri şi sperieturi, ci şi timpi de toată lauda.
Jandarm de viteză
Onofrei, 29 de ani, angajat ca jandarm la unitatea de la ieşirea spre Vânători, practică atletismul din 1998 şi nu se află la prima performanţă. Anul trecut, de pildă, după antrenamente dure pe pista sinucigaşă care trimite Galaţiul în Cartea Recordurilor, a reuşit să câştige aceeaşi probă din cadrul Maratonului Internaţional organizat în Capitală. „Acum am prins şi vreme foarte proastă, a plouat continuu, însă a fost o organizare ireproşabilă. M-am dus singur, fără familie, fără galerie la competiţie pentru că nu obişnuiesc asta. Vreau să mă concentrez doar la ce am de făcut, nu şi la cei de pe margine”, a povestit sportivul contemporan cu poate cele mai proaste condiţii de pregătire din întreaga istorie a atletismului gălăţean.
Fotomontaj: Bogdan Codrescu
