* Singurul fotbalist român care n-a prins încă Liga I, dar care se poate lăuda cu o prezenţă în competiţia dominată de Messi şi Ronaldo, este braşovean şi îşi ia salariul de la Oţelul Galaţi * „În timpul meciului de la Lisabona nu mi-a venit să cred că nu am emoţii”, povesteşte fundaşul Alexandru Benga
Povestea tânărului braşovean înregimentat în vară de Oţelul este scurtă, dar foarte intensă. Dacă n-ar fi existat momentul 7 decembrie 2011, acum nu prea ar fi avut ce să spună, s-ar fi rezumat doar la promisiunea de a munci în continuare pentru a prinde un tricou de titular. Dar a existat acea miercuri de pe „Estadio Da Luz”. Mai erau 20 de minute până la startul jocului cu Benfica Lisabona şi căpitanul Sergiu Costin se cerea pe margine din cauza unor probleme musculare.
Cristian Sîrghi, o altă soluţie pentru axul central al defensivei, era la patru ace în tribună tot din considerente medicale. „Bengaaa, ieşi la încălzire!”, i-a strigat antrenorul Dorinel Munteanu junelui de 22 de ani pe care nu mizase niciodată în Liga I! Doar la un joc de Cupa României cu anonimii de la Oltchim Rm. Vâlcea îi oferise ocazia de a se diferenţia de staff-ul tehnic. Prea puţin. „Totul s-a petrecut foarte repede, titularii erau deja la încălzire, practic n-am avut timp să mă dezmeticesc. Dar eram pregătit şi, sincer, n-am avut emoţii. Mă aşteptam să fiu copleşit de experienţa asta onorantă. Mă uitam în jur, în timpul meciului, şi nu-mi venea să cred cât de liniştit eram. Mai surprinşi au fost părinţii care au aflat de la televizor că joc din primul minut”, se destăinuieşte Alex.
Cel mai bun an chiar şi fără să joace în Liga I
„Tot timpul mă pregătesc, e a doua mea natură să muncesc zilnic pentru a ajunge fotbalist. De la şase ani practic această disciplină şi pot spune că 2011 a fost cel mai bun an. Chiar şi fără să joc în Liga I”, spune, fiind foarte atent la termeni şi la dicţie, fundaşul ardelean care a ratat partidele de prim eşalon de după Lisabona din cauza unei entorse de gleznă. Benga este singur la părinţi: mama este pensionară, iar tatăl lucrează ca maistru instructor la o şcoală profesională din Braşov. „Suntem o familie normală, m-au crescut bine, nu m-au cocoloşit, n-am fost legat cu aţa de ei, cum se spune”, îşi caracterizează „oţelarul” copilăria.
Este fanul lui Belodedici
Sportivul care a făcut saltul imens de la Liga a II-a (n.r. – în vara lui 2011 a venit de la Petrolul Ploieşti, care abia promova) în UEFA Champions League afirmă că nu şi-a cultivat alte pasiuni în afara fotbalului: „Am tabieturi normale, adică citesc ziarele dimineaţa, îmi beau cafeaua, dar nimic altceva. Nu ştiu ce sunt acelea hobbyuri.” Alex Benga are însă un model de excepţie din domeniul în care prestează. „N-am apucat să-l văd jucând etapă de etapă, dar sunt foarte impresionat de el şi mi-ar plăcea să-l urmez. Este vorba despre Miodrag Belodedici. Era de-o eleganţă şi de-un calm de-a dreptul remarcabile”, consideră talentatul elev al Neamţului de la Galaţi.
