* Celebrul tehnician se află pentru câteva zile în Cipru, la hotelul în care sunt cazaţi şi campionii României, „Palm Beach” * Fostul selecţioner al Angliei a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări exclusiv legate de fotbal * „Aţi luat campionatul fără mari investiţii? Felicitări!”, s-a minunat Eriksson de povestea surprinzătoarei echipe de la Dunăre
Şansa unui jurnalist român de a sta de vorbă cu un antrenor de fotbal de o asemenea anvergură este poate de una la o mie. Nici măcar nu te poţi supăra dacă te refuză un monstru sacru pentru care conferinţele de presă sunt o plăcere, nu o corvoadă. Auzeam recent un confrate că nu i-a ieşit interviul cu Viorel Hizo, până ieri la FC Vaslui, deoarece tehnicianul de origine sibiană s-a arătat deranjat de nu-ştiu-care articol. Sven-Goran Eriksson a fost, la rândul său, personaj de tabloide după anumite escapade, dar plăcerea unui interviu pe teme fotbalistice nu poate fi alterată de răutăţile speciei intitulate paparazzi. Pe Eriksson l-am zărit în holul hotelului „Palm Beach” în care sunt cantonaţi jucătorii Oţelului, am crezut iniţial că doar seamănă cu celebrul suedez. A văzut echipamentul sportivilor lui Dorinel Munteanu şi s-a interesat de numele formaţiei, apoi a acceptat, doar clipind din ochi, o discuţie legată de sportul-rege. „Iau micul dejun, urc până în cameră şi vă caut aici, la recepţie”, a adăugat muntele de amabilitate de 64 de ani.
„Te numeşti Dan? De la Dan Petrescu”
La startul interviului, l-am prezentat pe colegul fotoreporter, Sorin, apoi i-am spus că mă numesc Dan. „Oh, Dan, Dan Petrescu, vă cheamă ca pe el”, a intrat elegant în dialog, aşezându-se pe un fotoliu din vecinătatea recepţiei.
- Mister Eriksson, vă aflaţi în concediu, aici în Cipru, sau veţi prelua vreo echipă din insulă?
- Nu, nici vorbă, sunt aici la un prieten bun, sunt pentru doar trei zile, mâine (n.r. - azi) voi pleca. Deci, nu sunt pentru fotbal în acest loc, dar nici în concediu.
- Şi totuşi, trebuie să aveţi şi planuri legate de fotbal. Nu-i aşa?
- Păi, ce să zic, aştept ceva pentru a reveni în fotbal, dar este mereu greu în timpul sezonului. Poate că la vară îmi voi găsi un nou angajament, sunt nerăbdător.
„Să fie norocoasă echipa şi acum”
- Aţi auzit de Oţelul Galaţi, actuala campioană a României? A jucat în acest sezon în Liga Campionilor…
- Da, desigur, urmăresc fotbalul şi, bineînţeles, Champions League. Îmi amintesc că aţi nimerit într-o grupă dificilă, cu Benfica şi Manchester United, o grupă deloc uşoară, dar cred că fotbalul din România este pe drumul său bun, făcând ceea ce trebuie (amabil până în măduva oaselor, seniorul Eriksson).
- Oţelul a câştigat campionatul intern fără mari investiţii, ci doar prin forţa grupului, cu multă muncă şi seriozitate. Ce spuneţi despre acest lucru?
- Oh, felicitări! Este minunat să poţi câştiga campionatul fără mari investiţii şi sper să fiţi norocoşi din nou în acest an. Îmi doresc să luaţi din nou titlul. Vă aflaţi aici în stagiu de pregătire, nu? Când se reia campionatul, în martie?
„Jucătorii să muncească mult!”
- La sfârşitul lunii viitoare.
- Aha, şi pe loc se află echipa după tur? Are şanse mari, sper.
- E pe poziţia a cincea, la nouă puncte de primul loc.
- Care prim loc este ocupat de Steaua Bucureşti?
- Nu, Dinamo este lider, în vreme ce Steaua este a patra. Aţi văzut meciurile Oţelului cu Manchester United?
- Da, chiar am văzut unul dintre ele, nu mai ştiu pe care, cel din România sau pe cel din Anglia. Echipa dvs. a impresionat.
- Oţelul are foarte mulţi jucători tineri, ce sfat le-aţi da?
- Să muncească mult, să profite de talentul pe care îl au pentru a avea o carieră cât mai lungă şi cât mai de succes!
„Anglia, cel mai bun campionat, dar există Barcelona”
- Aţi activat multă vreme în fotbalul britanic. Se poate spune că este cel mai bun din Europa la ora actuală?
- Cred că Premier League are cel mai bun standard de pe continent, este cel mai tare campionat. Acolo, chiar nu există meciuri uşoare, echipa de pe ultimul loc poate oricând s-o învingă pe cea aflată pe prima poziţie. Este o luptă continuă, cel mai înalt grad de competitivitate.
- Şi totuşi, de ce naţionala Spaniei şi FC Barcelona domină competiţiile importante?
- Spania şi Barcelona sunt poate cea mai bună naţională şi cea mai bună echipă de club, dar mai devreme făceam referire la întreaga competiţie din Anglia. Barcelona are cei mai buni jucători, foarte tehnici, îl are pe Messi! Şi nu numai Messi, ci şi Xavi, Iniesta. Ei joacă cel mai bun fotbal, chiar dacă nu sunt pe primul loc în clasament.
Greu de ales între Messi şi Pele
- Care este fotbalistul dvs. preferat din fotbalul de astăzi?
- Messi, fără discuţie! E number one! Nu mai merită caracterizări.
- Messi sau Pele?
- Ha, este greu de spus. Pele a fost fantastic, cei doi seamănă mult, dacă ne referim la caracteristicile individuale, dar Pele a câştigat trei Cupe Mondiale. Messi n-a câştigat niciodată acest trofeu, dar dacă îl va lua măcar o dată, ar putea fi considerat cel mai bun. Oricum, când vorbeşti de Pele şi Maradona, trebuie să-l pui pe Messi foarte aproape de ei.
N-ar refuza postul de selecţioner al României
- Mister Eriksson, fotbalul românesc traversează o perioadă de criză de vreo zece ani încoace. Ne puteţi da vreun sfat pentru a redeveni forţa din anii ’90?
- (zâmbeşte) Nu, nu-mi permit asta. Am văzut puţine meciuri de-ale naţionalei voastre, dar în trecut am întâlnit echipe diferite, am întâlnit Steaua, Dinamo, Craiova, adică Universitatea Craiova.
- Universitatea nu mai există…
- Ştiu asta, am aflat şi este mare păcat! Am avut meciuri dificile cu reprezentantele fotbalului românesc şi nu ştiu de ce spuneţi că nu mai sunteţi la un anumit nivel.
- Dacă Federaţia Română v-ar propune la un moment dat postul de selecţioner, ce aţi spune?
- Ha, ha, nu m-am gândit niciodată la acest lucru şi nu ştiu dacă ar veni o asemenea propunere, dar este clar că vreau să revin în fotbal. Deci, vom vedea, nu se ştie niciodată.
Cine este Sven-Goran Eriksson?
Este suedez, născut pe 5 februarie 1948, şi a cucerit 17 trofee majore în întreaga sa carieră de antrenor de fotbal, fiind primul tehnician care câştigă cupa şi campionatul în trei ţări diferite. A pregătit, ca selecţioner, primele reprezentative ale Angliei, Mexicului şi Coastei de Fildeş, ultimul club la care a lucrat fiind Leicester City din Marea Britanie.
