* Longeviva conducătoare a DJS, în funcţie din anul 1995, mai răspunde doar de câteva baze sportive din oraş şi nu se consideră vinovată de paragina care a cuprins majoritatea sălilor gălăţene, ba chiar crede că acest domeniu este pe drumul cel bun * „Sala Sporturilor „Dunărea” parcă a fost atacată cu o maşină-capcană, dar n-am ce face”, afirmă Fiţa Lovin, sediul instituţiei pe care o conduce aflându-se chiar lângă monstrul părăsit acum nouă ani *
Până la directoare, te papă câinii
Ca s-o întrebi de sănătate pe diriguitoarea sportului gălăţean (în realitate, dumneaei lasă senzaţia că n-are nicio putere în domeniu!), trebuie să te faci frate cu cele două haite de câini care domină zona Sălii Sporturilor „Dunărea” şi a Bazinului Olimpic. Mă rog, ce-a mai rămas din ele.
„Sunt de acord cu orice întrebare”, a spus din start, cu generozitate, Fiţa Lovin, doamna cu voce groasă din fruntea Direcţiei. Am redescoperit-o la fel de abilă în faţa întrebărilor delicate, dar şi fără argumente de câteva ori.
„Noi monitorizăm, îndrumăm, sprijinim”
- Doamnă director, de ce Direcţia Judeţeană pentru Sport mai poartă această titulatură? Senzaţia este că instituţia pe care o conduceţi nu face mai nimic pentru sportul gălăţean…
- Aveţi o părere greşită pentru că, bănuiesc, nu ştiţi obiectul muncii noastre. Dar nu sunteţi singurul care crede acest lucru.
Direcţia pentru Tineret şi Sport, cum se numeşte mai nou, are rol de monitorizare, de îndrumare, de control şi sprijină în limita posibilităţilor financiare. Nu mă autosesizez eu, aşa că clubul sportiv nu-ştiu-care nu are bani de pregătire sau indemnizaţie şi aşa mai departe. Noi justificăm banii pe care îi dăm de aici pe baza unei solicitări.
- Păi, înseamnă că DJS are numai rol decorativ în viaţa sportului gălăţean. Păreţi a fi şeful unui ONG!
- Ba nu, suntem instituţie publică! Acum se pun bazele unei noi politici, iar Direcţia se interesează mai mult de sportul pentru toţi, mişcarea sportivă de masă şi sunt voci care spun că noi, cei de la acest nivel, nu vom mai avea nicio legătură cu sportul de performanţă. Ne deranjează treaba asta, pentru că noi, cei care am făcut sport, vrem să fim şi cu sportul de performanţă.
„Bazele măcar există, pot fi localizate”
- Sport de performanţă? Galaţiul nu are o sală polivalentă, un stadion de Doamne-ajută, pistă de atletism sau bazin olimpic. Unde?
- Da, aici este o problemă. Totuşi, ele există, sunt acolo, în paragină, dar pot fi localizate.
Galaţiul dispune… a dispus de baze sportive aproape pentru toate ramurile de sport care se desfăşoară în judeţ. Este adevărat că, după ’90, unele s-au degradat şi chiar au devenit impracticabile, precum bazinul de la Baia Comunală, Sala Sporturilor, Bazinul Olimpic…
- Deci toate! De ce nu s-a implicat Direcţia pentru Sport?
- Păi, noi aparţinem de Ministerul Tineretului şi Sportului, absolut toate cheltuielile noastre sunt aprobate de minister, dar nu primim nici măcar 30 la sută din toate cheltuielile proprii.
- Sala Sporturilor, atunci când a fost scoasă din circuit (n.r. – anul 2000), se afla în proprietatea Direcţiei pentru Sport. Apoi au trecut cinci ani până când ea a ajuns în patrimoniul municipalităţii. De ce s-a pierdut atâta timp şi foarte mulţi bani?
- Baia Comunală şi sala de lângă Policlinica particulară (de pe Domnească) le-am trecut în patrimoniul Primăriei în 2004, iar Sala Sporturilor în 2005, dar aceasta din urmă şi-a întrerupt activitatea pentru că erau necesare lucrări de consolidare.
Deci, în septembrie 2000 s-a făcut licitaţia. Erau necesare atunci 20 de miliarde de lei vechi pentru reparaţii capitale, iar acum s-a ajuns la peste o sută, cred. Avizul de scoatere din circuit a sălii fusese eliberat încă de prin 1997, ’98 – eu abia venisem la Direcţie.
„N-au mai fost bani”
- Doamnă, de ce nu mai avem Sală Polivalentă de nouă ani de zile?
- Ministerul Sportului ne-a finanţat la început pentru consolidarea sălii vechi, iar subsolul este consolidat, nu se mai duce nici la stânga, nici la dreapta, nu se mai tasează! Erau doi stâlpi de rezistenţă care se tasau neuniform, iar acum pericolul este acelaşi din cauza acoperişului.
- Şi de ce v-aţi oprit aici?
- Pentru că ministerul nu ne-a mai dat niciun ban. Ne-a finanţat până în 2003, apoi gata, pentru că şi ministerul primeşte de la buget şi aşa mai departe, în funcţie de cum se împarte.
Apoi, am cedat-o Primăriei în urma unei hotărâri de Consiliu Local. Am trecut-o acolo din lipsă de fonduri.
- Când aţi scăpat de Sala Sporturilor, vi s-a luat o piatră de pe inimă? Cum aţi perceput acest transfer?
- Nu, orice bază de sport mă interesează, nu sunt de acord ca ele să se dea în altă parte, dar ca să se termine un obiectiv, să se reintre în circuit, trebuie să accepţi şi compromisuri. Interesul meu era ca lucrările să fie terminate şi să avem din nou o sală.
„S-a mai făcut curat pe la sală…”
- De ce n-aţi tras Primăria de mânecă să-i dea bice, să nu lase sala în paragină?
- Nu suntem noi în măsură să facem asta. Noi am făcut o sesizare să se facă curăţenie acolo, că se adunase multă mizerie.
Mai făceam şi noi curăţenie cât mai puteam, dar trebuia să vină Primăria să ridice gunoaiele şi aşa mai departe… Şi pentru asigurarea pazei la sală am făcut sesizare şi a fost periodic asigurată.
- Dar ce să păzească acolo, doamnă? Gunoaiele?
- Păi, există o centrală termică nouă, terminată în proporţie de 99 la sută şi îi pusesem şi alarmă pentru a fi în siguranţă. Şi, vizavi de acoperişul sălii, am înţeles că nu s-a găsit încă cea mai bună soluţie pentru ca el să nu mai reprezinte un pericol.
Am înţeles că s-a încercat o măsură în premieră naţională, şi anume o liftare a acoperişului, mă rog, discuţii tehnice, dar este o mare problemă… Încă nu s-a dat soluţia finală!
- În 2006 aţi primit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului. Să fi contat meritele din perioada în care eraţi sportivă sau cele ca şef al DJS?
- A, nu… Dar s-au mai primit titluri de Cetăţean de Onoare de către alte persoane… Că a înfiinţat nu-ştiu-ce cabinet medical sau clinică medicală sau că s-a născut la Galaţi şi a făcut sport de performanţă în altă parte. Se fac propuneri şi între consilieri, unul pe celălalt, ca să se facă Cetăţean de Onoare.
La mine au contat rezultatele ca sportiv.
„CSU Metal n-a avut rezultate internaţionale”
- De ce tocmai acum? Aţi fost medaliată cu bronzul olimpic în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles…
- Păi, vă întreb şi eu: de ce tocmai acum? Foarte târziu, dar asta am spus şi eu atunci, în spiciul meu, deşi nu am vrut să comentez. Nu ştiu, dar nu are legătură cu activitatea mea de director la Direcţia pentru Sport.
- De ce voleibalistele de la CSU Metal Galaţi, campioane naţionale şi participante în Liga Campionilor, n-au fost incluse în topul Direcţiei pe 2008?
- Altă dată era foarte lărgită această premiere, aveam mai mulţi bani, dar de data aceasta ne-am limitat numai la performerii internaţionali.
CSU Metal a participat, e adevărat, în Liga Campionilor, dar trebuia să aducă ceva, puncte, ceva, să vină în primele trei, primele şase (n.r. – asta-i culmea!)… Anul trecut au fost premiate junioarele acestui club, dar n-au fost prezente la premiere.
- Sunteţi în conflict cu conducerea acestui club?
- Nu l-am mai văzut de mult pe fostul meu prieten Mangalea. Am fost colegi la Clubul Sportiv Universitar.
Dânsul, cum găseşte ocazia, ne critică… A uitat de unde a plecat, însă eu nu uit de unde sunt (râde zgomotos).
„În 2005 era să fiu mutată la Sibiu!”
- Vă simţiţi vinovată pentru situaţia în care se află bazele sportive din Galaţi?
- Bazele sportive… Eu cred că suntem pe un drum foarte bun, am început lucrările la bazinul acoperit (n.r. – la Baia Comunală), s-a intrat în forţă. Stadionul „Dunărea” a început din toamnă cu conductele, canalizările, însă la Sala Sporturilor nu se aude nimic.
- Nu vă sperie fantoma Sălii Sporturilor, că zilnic treceţi pe lângă ea?
- Ba da, mă intrigă, arată de zici că a fost atacată cu o maşină-capcană! Însă nu s-a găsit soluţia şi trebuie foarte bine documentat pentru găsirea celei mai bune variante, altfel riscăm să ne cadă acoperişul de beton în cap. Şi nu-i deloc din material uşor!...
- Se aude prin oraş că în curând aţi putea fi schimbată din funcţie…
- (hohote de râs) Da, am auzit şi eu zvonul acesta! Cum se schimbă guvernarea, cum se aude că mă schimbă, chiar sunt şi presiuni. De „tăvălit”, am trăit destule şi unele au fost chiar urâte.
În 2005, dacă n-au găsit argumente pentru a mă înlătura, au pregătit o decizie pentru a mă transfera la Sibiu în interes de serviciu. Da, exista o decizie pentru a mă detaşa acolo!
Nu pot fi dată jos aşa, ca şi cum am fost adusă de guler şi atârnată în cuier. Nu mă tem că aş putea fi schimbată, pentru că eu oricum îmi închei mandatul în septembrie şi, gata!
* * *
Cine este Fiţa Lovin?
Născută pe 14 ianuarie 1951 în comuna gălăţeană Braniştea, directoarea DJS a fost sportivă de performanţă şi a cucerit la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984) medalia de bronz în proba de 800 de metri.
Absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Fiţa Lovin este licenţiată şi în management sportiv, are doi copii (o fată şi un băiat), iar de curând a divorţat.
Ca sportiv, între anii 1967 şi 1986 a reprezentat cluburile LPS şi CSU Galaţi.
„Mi s-a spus eterna Fiţa”
Am întrebat-o dacă îşi mai aduce aminte anul în care a devenit conducătoare a instituţiei şi a pufnit-o râsul. „Păi, cum, a spus şi un coleg al dvs., «eterna Fiţa»… Nu ştiu care dintre ziare a scris asta. În 1995, la 1 octombrie, am venit aici”, a replicat directoarea DJS. Nu pare deranjată de faptul că de-a lungul timpului a fost criticată de alţi oameni din sportul local.
„Nu ştiţi că directorul este mereu criticat? Că nu face nimic, că nu ştie să vorbească, nu ştie să se îmbrace şi nu mai ştiu ce. Asta-i din totdeauna, şi mai ales la noi”, a adăugat „eterna” conducătoare, căreia nu i-a trecut niciodată prin cap ideea demisiei: „Eu şi echipa mea ştim ce avem de făcut”.
„Nu fac propagandă politică”
De ce a rezistat atâta timp la cârma DJS? Multă lume susţine că Fiţa Lovin a schimbat de fiecare dată partidul pentru a fi mereu la putere. Nu şi împricinata, care afirmă că detestă asemenea strategii.
„Nu mai sunt membrul niciunui partid, sunt doar simpatizant din umbră al unui partid şi atâta tot. Am fost la fostul PDSR, apoi la PSD şi n-am trecut în altă barcă. Nici măcar n-am fost solicitată de alt partid.
E drept că în 1996, când a câştigat Convenţia Democrată, a venit un membru PNL la mine şi mi-a zis că vor fi presiuni. I-am răspuns că, dacă este cazul, îmi dau demisia, aşa că n-am mai avut nicio problemă din cauza asta. Eu sunt funcţionar public şi n-am voie să fac propagandă”, se apără Fiţa Lovin.
Imună la mitingul pentru sport
N-a mişcat-o protestul suporterilor sportului gălăţean, desfăşurat pe 21 februarie. „Iniţial n-am ştiut la ce se referă acest miting, dar am aflat din sloganurile acelor tineri care cred că nici nu ştiu unde-i sala cutare sau Direcţia pentru Sport.
Mitingul mi s-a părut tendenţios, se vedea clar că îşi doresc doar bani pentru finanţarea Clubului de Fotbal Oţelul, nu că au unde să facă arte marţiale Gabriela Ionete sau handbal - Clubul Sportiv Şcolar.
Apoi, am înţeles că au protestat şi pentru echipa de volei a lui Mangalea (n.r. – CSU Metal). Cred că a fost o acţiune dirijată”, comentează şefa Direcţiei.
Păi, dacă Direcţia nu dirijează ea?
Ce se mai află în patrimoniul DJS?
Dacă Sala Polivalentă şi Baia Comunală au fost cedate Primăriei, Direcţia pentru Sport mai răspunde de câteva baze, însă nici acelea nu se află în cea mai bună stare.
„Au mai rămas la noi sala de judo (în faţa Popicăriei), proaspăt renovată, care arată bine, Hotelul „Sport”, restaurantul hotelului, sala de box şi haltere şi Căminul de pe Mihai Bravu, Bazinul Olimpic şi sala de atletism care funcţionează, dar este neîncălzit.
Căminul de la box şi haltere funcţionează, dar mai sunt necesare nişte lucrări la tâmplărie, zugrăvit, izolaţie, care se pot rezolva”, iată ce se află pe inventarul DJS, după cele spuse de directoare.
